O surprinzătoare propunere de eliminare a unei importante abateri disciplinare din cuprinsul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
Ioan Leș - august 8, 2022O parte a doctrinei noastre nu a rămas tributară soluțiilor promovate de CJUE, deși trebuie să recunoaștem că există autori care doresc cu orice prilej să devină foarte utili birocrației bruxeleze sau opțiunilor jurisprudențiale ale jurisdicțiilor europene. Un prestigios autor român, fost judecător la CEDO, a susținut că prin poziția oficială a Ministerului Justiției și a Guvernului se declară „cu emfază asfințitul politic al Constituției…”[14]. O opinie asemănătoare a fost promovată recent și de către un alt autor. Acesta remarca că: „Nu există niciun argument juridic care să susțină supremația dreptului UE față de Constituția națională. Există doar încecări de ordin politic. Ele trebuie respinse, atunci când vin din afară, și pedepsite (inclusiv penal) când vin dinăuntrul societății românești”[15].
În afara oricăror dispute doctrinare, este neîndoielnic că soluțiile promovate de CJUE în privința raportului dintre dreptul unional și dreptul intern al statelor membre rămân cel puțin discutabile în privința întâietății dreptului european față de normele constituționale a statelor membre. Iar, din acest punct de vedere, decizia instanței noastre constituționale este una la adăpostul unei critici pertinente, întrucât ea a ținut seama de natura recomandărilor făcute statului român în cadrul sistemului MCV. Or, recomandările nu pot avea forța juridică a unui act obligatoriu.
Soluțiile CJUE au ignorat în mod constant natura actelor juridice unionale. Reiterăm doar succint unele din argumentele care legitimează și opțiunea noastră doctrinară[16]. Astfel, în primul rând este de observat că actele juridice ce pot fi adoptate de către Uniune sunt regulamente, directive, decizii, recomandări și avize (art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Textul determină și forța juridică a acestor acte. Potrivit alineatului final al acestui text: „Recomandările și avizele nu sunt obligatorii”. Claritatea acestei norme ne determină să apreciem că orice altă abordare nu se situează în spațiul unor considerații juridice de logică elementară, ci eventual a unora de natură strict politică.
Pe de altă parte, soluțiile CJUE, la care ne-am referit deja, sunt promovate în privința unor atribuții din domeniul justiției. Or, potrivit art. 3 din TFUE competența exclusivă a UE nu are ca obiect și „spațiul de libertate, securitate și justiție”, în această materie competența fiind partajată între Uniune și statele membre. În opinia noastră, orice statuare în afara unor norme de competență exprese și neechivoce se plasează în afara cadrului normativ promovat de tratatele europene. Or, din acest punct de vedere art. 4 alin. (2) lit. j) din TFUE este elocvent în sensul că în privința spațiului de „libertate, securitate și justiție” competența este partajată între Uniune și statele membre. Iar sub acest aspect sunt relevante și prevederile art. 5 alin. (1) și (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. În virtutea acestor prevederi delimitarea competențelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii, ceea ce semnifică că „Uniunea acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate…”. Și atunci, întrebarea fireasacă este aceea dacă un tribunal, indiferent de importanța și rolul său, poate acționa în afara cadrului normativ anterior menționat, iar răspunsul nu este evident decât unul negativ.
CJUE și-a arogat în ultimul timp competențe extrem de extinse și în dezacord cu tratatele, căci așa cum s-a mai remarcat nu există nicio dispoziție în tratate care să consacre o prioritate absolută a dreptului european în raport cu dreptul statelor membre, în sensul de a se referi și la normele constituționale. De aceea, cum foarte pertinent și sugestiv a remarcat un autor român: „CJUE legiferează în mod curent, creează principii și norme, în lipsă de corespondent în tratate, stabilind, astfel, un anumit cadru normativ obligatoriu pentru statele Naționale membre, fără un dialog/dezbatere cu jurisdicțiile acestora”[17].
Propunerea de abrogare a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 nu este doar surprinzătoare, ci și extrem de periculoasă pentru sănătatea sistemului nostru juridic și va eroda și mai mult statul nostru de drept. Practic, judecătorii sunt încurajați să nu respecte deciziile Curții Constituționale. Iar ignorarea unor asemenea decizii ar putea fi promovată de orice judecător național, indiferent de instanța la care își desfășoară activitatea. Ministrul justiției într-o replică la criticile aduse în cadrul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a precizat că orice izvor de drept este obligatoriu, iar abrogarea textului menționat nu afectează dispozițiile constituționale privitoare la obligativitatea deciziilor instanței de control constituțional. Aserțiunea demnitarului român este una corectă, în principiu, dar ignoră faptul că propunerea de abrogare nu poate fi înțeleasă altfel decât ca o veritabilă „dezincriminare” civilă a unei fapte ce constituie abatere disciplinară. Înlăturarea dispoziției legale privitoare la abaterea disciplinară menționată va conduce inevitabil, în cazul în care propunerea ar fi adoptată, la imposibilitatea sancționării unui judecător pentru săvârșirea unei abateri disciplinare care nu poate fi reputată decât ca una extrem de gravă. Iar o atare propunere intervine într-un context politico-juridic în care, astfel cum am arătat, atacurile la adresa Curții Constituționale s-au înmulțit tot mai mult, mergându-se uneori până la propunerea de desființare a acestei instanțe naționale. Și atunci, desigur, se pune și întrebarea pe cine deranjează atât de mult Curtea Constituțională a României. Întrebarea nu este una decât retorică, devreme ce atacurile la instanața constituțională și autoriii lor sunt bine cunoscuți.
În opinia noastră, acceptarea propunerii de abrogare înlătură cadrul juridic existent pentru sancționarea unei abateri disciplinare importante. Nu s-ar putea susține că nerespectarea normei juridice evocate ar putea fi considerată ca o abatere ce s-ar putea încadra în exigențele normative a unei alte fapte disciplinare, cât timp voința legii ar fi aceea de înlăturare a unei atare abateri. Din acest punct de vedere mai trebuie să reținem că și în materie disciplinară funcționează principiul conform căruia nu există abateri disciplinare în afara celor expres determinate de lege. Înlăturarea unei asemenea abateri, una dintre cele mai grave, în opinia noastră, și reiterăm acest lucru, este greu de înțeles în condițiile în care unele fapte mai puțin grave sunt prevăzute ca abateri disciplinare. Un singur exemplu este relevant în această privință. Avem în vedere abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004: „nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ, dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente”. Așadar, în „viziunea” Ministerului Justiției nerespectarea unei decizii sau dispoziții cu caracter administrativ constituie abatere disciplinară, dar nesocotirea deciziilor Curții Constituționale nu pot avea un atare caracter. Aceasta înseamnă că, în pofida prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale dar și autoritatea de lucru judecat de care se bucură unele dintre acestea pot fi ignorate fără nicio consecință juridică.
În sprijinul soluției de abrogare a textului antereferit, s-a invocat și faptul că prevederile sale sunt redundante, nemaifiind necesare atât timp cât există prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție. Doar în mod aparent un atare argument poate beneficia de o anumită pertinență. Numai că două lucruri nu pot fi nesocotite. În primul rând, este evident că cele două texte, cel constituțional și cel din art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 acționează în parametri diferiți, chiar dacă acesta din urmă confirmă și el implicit caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Textul constituțional consacră într-adevăr caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, iar cel din urmă instituie doar o abatere disciplinară foarte semnificativă. Pe de altă parte, oricum legile infraconstituționale sunt menite adeseori să detalieze prevederile din legea fundamentală. Or, acest lucru se întâmplă în foarte multe situații juridice. Iar exemplele sunt foarte numeroase. Un exemplu este foarte sugestiv în această privință. Avem în vedere prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, text ce consacră „dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”. Or, principiul consacrat de textul constituțional este reiterat, cu unele nunațări în funcție de materia la care se referă, de art. 10 din Legea de organizare judiciară nr. 304/2004, dar și de art. 6 C. pr. civ. și de art. 6 C. pr. pen. Ministerul Justiției nu a solicitat încă abrogarea acestor texte pentru motivul amintit și, evident, nici nu este cazul să o facă.
Propunerea de abrogare a dispozițiilor art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 a fost determinată, astfel cum am remarcat deja, de jurisprudența CJUE în privința raportului dintre dreptul unional și dreptul intern al statelor membre. Din păcate, propunerea de abrogare vizează toate deciziile Curții Constituționale, fără nicio distincție, respectiv indiferent de materia în care ele sunt pronunțate. Și, desigur, pentru coerență normativă s-a propus abrogarea în întregime a textului, respectiv și cu referire la deciziile pronunțate în interesul legii de instanța supremă. Sunt cunoscute disputele doctrinare[18] în legătură cu obligativitatea deciziilor pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar menirea unui act normativ nu este, cu deosebire, aceea de a clarifica unele opțiuni doctrinare, ci de a clarifica probleme legate de eficiența și claritatea legilor.
În ultimele zile au sporit criticile la adresa propuneri de abrogare a dispozițiilor prevăzute de art. 99 lit. ș) din legea nr. 303/2004. Iar unele critici, în acord și cu o parte a doctrinei, au mers până acolo încât au considerat o atare propunere ca un atentat la suveranitatea națională a statului român. Printre aceste critici le remarcăm, în primul rând, pe cele ale Evelinei Oprina, cunoscut magistrat și membru CSM, care a considerat că proiectele înaintate CSM conțin „vulnerabilități majore care vor duce la încălcări ale Constituției și ale deciziilor Curții Constituționale, fapt care va afecta întregul sistem judiciar și actul de justiție”[19]. Un alt membru CSM, judecătoarea Gabriela Baltag, a susținut că: „Nu mi-a fost dat să citesc niciodată legi mai retrogade”[20]. Poate că unele dintre aceste crtici sunt prea severe, căci proiectele conțin și prevederi salutare, dar nu este rolul nostru de a exprima judecăți de valoare cu privire la opiniile membrilor CSM. Dar considerăm că atari abordări, alături de opiniile contrare, sunt, până la urmă, salutare, căci dovedesc că CSM este un organism viu și este preocupat de soarta justiției din țara noastră.
Dar, în contextul acestor dezbateri, nu putem să ignorăm și opinia președintei Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, doamna Dana Gîrbovean. Aceasta a considerat, în cadrul unui interviu acordat ziaristului Marius Tucă, că, după propunerile ministrului justiției, România urmează să își piardă și „ultima fărâmă de independență pe care o mai are, după ce”… autoritățile de la Bruxelles au ajuns la concluzia că „prin acapararea Justiției și anularea puterii decizionale a Curților Constituționale naționale în favoarea Curții de Justiție a Uniunii Europene..” s-a instituit „cea mai rapidă cale ca suveranitatea statelor naționale să fie controlată de birocrația entitate cu puteri superstatale de la Bruxelles, un subiect care a creat deranj în multe țări…”[21]. Magistratul a exprimat și opinia conform căreia, dacă s-ar accepta ideea că deciziile CJUE au prioritate față de dispozițiile constituțiilor statelor membre, suveranitatea lor ar fi pusă sub semnul întrebării și ar semnifica chiar o limitare a dreptului de legiferare a acestora. Dana Gârbovan a mai remarcat că: „Dacă ai accepta că Constituția poate fi revizuită, nu prin referendum, ci că s-a substitui poporului o altă autoritate, ai avea într-adevăr o renunțare la suveranitate”[22].
Temerile privitoare la afectarea suveranității naționale prin deciziile unei autorități judiciare europene sunt pe deplin justificate. Iar aceasta mai ales în condițiile în care o atare autoritate nu are limite în ceea ce privește competențele sale, în sensul că adeseori trece cu multă ușurință peste atribuțiile ce-i sunt conferite de Tratate, arogându-și dreptul de a legifera chiar în domenii în care Uniunea nu are o competență exclusivă, ci una partajată. Iar aici ar trebuie să constatăm că uneori ceea ce se promovează practic nu este despre supremația dreptului UE, ci despre supremația jurisprudenței CJUE față de valorile constituționale ale statelor membre, ceea ce este inadmisibil.
Iar din acest punct de vedere nu putem ignora dispozițiile art. 4 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, potrivit cărora: „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurile lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională”. Or, aceste dispoziții sunt rezultatul opțiunilor statelor membre care au adoptat Tratatul și ele nu pot fi anihilate prin decizii de ordin jurisprudențial. De altfel, din acest punct de vedere este cunoscută poziția multor curți constituționale, care au promovat opinia conform căreia autoritățile comunitare nu sunt îndreptățite să ignore principiile și structurile constituționale ale statelor membre. Această opțiune a fost promovată și de marile curți sau tribunale constituționale din țări importante din UE, cum este cazul Germaniei, Franței, Italiei, Spaniei, etc. Iar aceste opțiuni jurisprudențiale sunt cunoscute și conforme cu normele TUE.
Susținerea privitoare la afectarea întregului sistem judiciar ca urmare a abrogării abaterii disciplinare privitoare la nerespectarea deciziilor Curții Constituționale poate reprezenta o realitate ce va fi greu de contestat, evident, în cazul adoptării Proiectului de lege în forma anunțată de ministrul justiției. O atare situație va fi determinată și de înlăturarea abaterii privitoare la nerespectarea deciziilor pronunțate în interesul legii de către instanța supremă. Dezlegarea problemelor de drept prin deciziile pronunțate în interesul legii atât în materie civilă, cât și în materie penală sunt obligatorii, iar textele ce consacră o atare obligativitate sunt în vigoare [art. 517 alin. (4) C. pr. civ. și art. 474 alin. (4) C. pr. pen.]. Or, în cazul recursului în interesul legii abrogarea dispozițiilor care consacră abaterea disciplinară evocată va putea conduce practic la concluzia inutilității recursului în interesul legii[23]. Mergând însă pe viziunea Proiectului de lege în discuție ne-am putea întreba, recunoaștem, cu o ușoară ironie, dacă nu ar fi cazul să înlăturăm și obligativitatea dezlegărilor de drept date de către instanțele de casare, în condițiile art. 501 alin. (1) C. pr. civ. și ale art. 450 alin. (1) C. pr. pen.. Acesta ar fi un pas important spre o veritabilă dezorganizare a sistemului judiciar românesc și subminarea definitivă a ideii de justiție. În mod evident că acest lucru nu se poate întâmpla, dar nici promovarea unui veritabil colonialism judiciar nu poate fi în interesul cetățenilor români.
La data de 22 august 2022, CSM a făcut public avizul favorabil cu observații la proiectele înaintate de ministrul justiției, Cătălin Predoiu. CSM a solicitat păstrarea în lege a abaterii disciplinare menționate mai sus cu adăugarea unei precizări privitoare și la nerespectarea deciziilor CJUE. Soluția este salutară și nădăjduim că observația va fi analizată în mod corespunzător cu prilejul dezbaterilor parlamentare pe marginea Proiectului privind statutul judecătorilor și procurorilor. Dar rămâne o problemă importantă de clarificat, anume cea privind obligativitatea deciziilor CJUE, în cazul în care acestea ar veni în coliziune cu o decizie a unei instanțe constituționale. In opinia noastră viitoarea reglementare va trebui să fie clarificatoare în această privință. Iar în lipsa unei precizări normative adecvate interpretarea care trebuie să prevaleze este aceea a supremației dreptului UE în raport cu normele infraconstituționale ale statelor membre, iar nu și în raport cu cele constituționale.
3. Repere finale
Demersul de față și-a propus să dezvăluie motivele ce au determinat propunerea de eliminare a sancțiunii disciplinare privitoare la nerespectarea deciziilor Curții Constituționale, dar și a celor pronunțate în interesul legii de către instanța supremă. Ținta principală a fost, în opinia noastră, aceea de eliminare a sancțiunii disciplinare determinate de nerespectarea deciziilor Curții Constituționale. Iar abordarea Ministerului Justiției este neîndoielnic determinată de opțiunile CJUE de a impune obligativitatea dreptului european nu doar în raport cu legislația infraconstituțională a statelor membre, ci și în raport cu dispozițiile constituționale a unor state suverane.
Propunerea de abrogare a dispozițiilor art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 reprezintă unul dintre cele mai puternice atacuri la adresa ordinii noastre constituționale și la existența instanței de control constituțional. Este un atac care nu este întâmplător și el este precedat de alte acțiuni similare și care au venit și din partea unor lideri politici importanți dar și din partea unor instituții naționale și chiar comunitare. Injoncțiunile de acest gen sunt de o gravitate deosebită, indiferent dacă ele vin din partea unor autorități române ori din alte zone geografice.
Evoluțiile din ultimii ani au erodat fundamentele statului de drept nu doar în România, ci și în alte state europene și nu numai, iar acest lucru ar putea fi „citit” și în lumina proceselor de globalizare, care în pofida unor efecte pozitive și greu de contestat a determinat și unele consecințe extrem de discutabile: abuzuri și cheltuieli enorme și în mare parte nejustificate în timpul pandemiei de Covid-19; criza energetică cu prețuri greu de imaginat și de suportat de către cetățeni și chiar o criză alimentară, marcată și de un proces de resetare alimentară, etc. Din păcate, cei care refuză să accepte asemenea procese și, mai ales, recentele „resetări” sunt considerați ca adversari ai globalismului și partizani a unui suveranism nejustificat. Din păcate, toate aceste lucruri afectează nu doar suveranitatea națiunilor, dar și statul de drept și, până la urmă, chiar și bunăstarea cetățenilor.
Nu poate constitui o consolare faptul că și alte state au fost puternic criticate de unele autorități comunitare pentru modul de aplicare a regulilor statului de drept, iar cele mai semnificative critici sunt cele adresate Poloniei și Ungariei. Criticile adresate autorităților publice din cele două țări au avut un ecou deosebit și în mass-media internațională, iar acestea nu au fost întotdeauna îndreptățite. Nimeni nu vorbește despre verticalitatea autorităților guvernamentale din cele două țări, întrucât este mai comod să fii conformist, chiar dacă pe termen mediu și lung prețul va fi greu de suportat. Mai mult, mass-media franceză a criticat cele două țări, motivat de faptul că ele ar avea o viziune diferită despre Europa. În acest sens s-a remarcat că Polonia și Ungaria preconizează o Uniune mai economică decât politică, și o Europă a Națiunilor, în care prioritatea rămâne a suveranității fiecărui stat”[24]. Totuși, același post de radio observă că peste 80% din cetățenii polonezi și maghiari sunt mulțumiți de prezența lor în UE, iar peste 55% au încredere în instituțiile europene[25]. Iar din acest punct de vedere situația nu este fundamental diferită nici în ceea ce-i privește pe români, astfel că România nu poate fi considerată ca făcând partea din zona țărilor eurosceptice.
Într-o Europă a națiunilor modul de acționare sau, cum se exprimă un autor, de „legiferare” de către CJUE nu se armonizează cu o atare viziune, dar nici cu prevederile tratatelor. CJUE pare a avea o putere de „normativizare” mai mare decât Curtea Supremă a SUA. Iar acest lucru trebuie afirmat cu tărie, cu atât mai mult cu cât SUA este un stat federal, iar UE nu este sau nu este încă. Nădăjduim că nimeni nu dorește noi „brexituri”, dar absolutismul CJUE ar putea conduce la asemenea „perspective”. Un atare pericol a fost foarte bine subliniat și de către un alt prestigios autor[26].
Propunerea de abrogare a dispozițiilor art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 nu este una doar discutabilă din punct de vedere doctrinar, ci și una care, dacă va fi acceptată, va vulnerabiliza instanța de control constituțional și va promova neîncrederea cetățenilor în judecătorii acestei instanțe. Dar, dincolo de aceste consecințe, nu putem să nu observăm că o atare abordare va constitui o primă de încurajare pentru unii judecători pentru a ignora deciziile Curții Constituționale.
Continuarea tendințelor actuale de fragilizare sau chiar anihilare a statului de drept este una extrem de nefastă și se poate transforma într-o criză profundă nu numai a justiției, ci și a societății românești, iar vina nu trebuie plasată exclusiv în sfera globalizării sau a unor instituții externe, adevăratele cauze sunt la noi, iar elita politică și guvernamentală a țării nu poate fi absolvită de o mare responsabilitate. Poate că, din acest punct de vedere, ar trebui să avem în vedere și aserțiunile unui jurnalist român și politician, care afirma recent că: „un stat care nu e în stare să ducă la îndeplinire deciziile sistemului său judecătoresc este un stat pe care nu-l respectă, cu adevărat, nimeni”[27].
[14] M. Voicu, Anihilarea SUPREMAȚIEI …, op. cit.
[15] A. Severin, Nu există argumente juridice care să susțină supremația dreptului UE în relația cu Constituția națională, apud juridice.ro din 21 ianuarie 2022.
[16] Ibidem.
[17] M. Voicu, Primatul dreptului UE – divergența jurisprudențială de fond sau conflict juridic de competență ? Dialogul în forma dezbaterii reale, loiale, sincere și într-un cadru de respect reciproc – calea optimă de armonizare a jurisdicțiilor interne și europene, apud essentials „Primatul dreptului UE – divergență jurisprudențială de fond sau conflict juridic de competență? Dialogul”… (juridice.ro din 24 februarie 2022).
[18] A se vedea, pentru detalii, I. Leș, în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, București 2022, pp. 920-923. A se vedea, de asemenea, V. Belegante, în Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, vol. I. art.1-526 (coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae), ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București 2016, pp. 1462-1465.
[19] A se vedea I. Sclavone, Legile justiției, criticate de un magistrast CSM: „Afectează în substanță, în mod veritabil independența justiției”, apud evz.ro din 21 august 2022.
[20] A se vedea M. Iulia, Gabriela Baltag, membru CSM, atacă legile Justiției, apud evz.ro din 12 august 2022.
[21] A se vedea Cu judecătorul Dana Gîrbovan despre modificările legilor Justiției/IceWorld/DeuteriumCore” https.//ing.
[22] D. Gîrbovan, Numai poporul român poate decide revizuirea Constituției, apud Gândul din 18 august 2022.
[23] Menționăm că, în urma cu mai bine de două decenii, observam că reglementarea care nu consacra obligativitatea deciziilor pronunțate în interesul legii lipsea instanța supremă de un mijloc procedural eficient pentru uniformizarea jurisprudenței și încuraja arbitrariul judecătoresc. A se vedea I. Leș, Comentariile Codului de procedură civilă, Ed. All Beck, București, 2001, vol. II, p. 185.
[24] F. Ballanger, J.M. Four, La Pologne et la Hongrie: une autre vision de L’Europe, apud https://www.radiofrance.fr.franceculture/la-pologne-
[25] Ibidem.
[26] A se vedea, pentru detalii, M. Duțu, Un pericol major: dezintegrarea juridică a Uniunii Europene, apud https://www.juridice.ro/essentials/4875/un-pericol-major-dezintegrarea-juridica-a-uniunii-europene.
[27] S. Voinescu, Un stat care nu e în stare să aducă la îndeplinire deciziile sistemului său judecătoresc.., apud https://www.juridice.ro/796025/un-stat-care-nu-e-in -stare-sa-duca-la-indeplinire-deciziile-sist.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.