Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei
Lucia Ștefania Avram - octombrie 1, 2019De astfel, legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei se aplică și cu privire la capacitatea de exercițiu deplină a soților, unde se pune problema dacă aceasta poate sau nu fi dobândită prin căsătoria înainte de majorat.
În timpul căsătoriei, soții iau deciziile de comun acord, în tot ceea ce privește căsătoria. Aceștia își datorează respect reciproc, fidelitate și sprijin moral, au îndatorirea de a locui împreună iar pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat. Cel mai des, soții locuiesc separat atunci când unul dintre ei este plecat la locul de muncă, în alt oraș sau în altă țară.
Un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț.
Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reședinței obișnuite comune a soților, din momentul celebrării căsătoriei, iar, în lipsă, legii cetățeniei comune a soților (lex patriae), iar în lipsa cetățeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată (locus regit actum)[55]. În cazul în care, în timpul căsătoriei aceste elemente se schimbă, se aplică art. 2596 C. civ., analizat mai jos.
Din punctul de vedere al conflictului în spațiu, fiecare normă trimite la propriul său sistem de drept. De exemplu, dacă problema stării civile a unui cetățean român cu domiciliul în străinătate apare în fața instanței străine, se aplică norma conflictuală lex domicilii, care trimite la sistemul de drept străin; dacă însă problema apare în România, se va aplica dreptul român, conform normei lex patriae. Acest tip de conflict nu duce la retrimitere ci se soluționează prin lex fori, de către instanța competentă. Dar dacă ambele instanțe se declară competente, există litispendență conflictuală, care se soluționează conform art. 1075 C. pr. civ. Astfel, când o cerere este pendinte în fața unei instanțe străine și este previzibil că hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaștere sau de executare în România, instanța română sesizată ulterior cu o cerere între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, poate suspenda judecata până la pronunțarea hotărârii de către jurisdicția străină. Instanța română va respinge cererea când hotărârea străină pronunțată este susceptibilă de a fi recunoscută.
În sensul art. 2570 C. civ., reședința obișnuită este în statul în care persoana își are locuința sau așezarea principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare. Legea reședinței obișnuite comune sau legea cetățeniei comune a soților continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei își schimbă, după caz, reședința obișnuită sau cetățenia. Dacă ambii soți își schimbă reședința obișnuită sau, după caz, cetățenia, legea comună a noii reședințe obișnuite sau a noii cetățenii se aplică regimului matrimonial numai pentru viitor, dacă soții nu au convenit altfel, și, în niciun caz, nu poate prejudicia, drepturile terților[56].
Potrivit art. 2589 alin. (3) C. civ., drepturile soților asupra locuinței familiei, precum și regimul unor acte juridice asupra acestei locuințe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată. Pentru determinarea locuinței sau așezării principale vor fi avute în vedere acele circumstanțe personale și profesionale care indică legături durabile cu acest stat sau intenția de a stabili asemenea legături, dovada putându-se face cu orice mijloace de probă.
Legea determinată potrivit dispozițiilor prezentate mai sus se aplică atât efectelor personale, cât și efectelor patrimoniale ale căsătoriei pe care legea le reglementează și de la care soții nu pot deroga indiferent de regimul matrimonial ales de ei.
Alegerea numelui de familie
La încheierea căsătoriei, actul de căsătorie se semnează de către soți, cu numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei și de către ofițerul de stare civilă[57].
Schimbarea numelui soților la încheierea căsătoriei este un efect general, la care se aplică soluțiile conflictuale din art. 2589 alin. (1) C. civ.
Soții sunt obligați să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei iar unul dintre soți nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă, decât cu consimțământul celuilalt soț (art. 311 C. civ.). Legea aplicabilă este cea personală (lex personalis), iar ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârșite în România, este asigurată potrivit art. 2576 C. civ.
Conform Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, din 18 decembrie 1979, vechile reglementări, la nivel european, care obligau soția să poarte numele soțului, ca unică opțiune, încălcau art. 8 și 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex. Astfel, conform hotărârii CEDO din 22 februarie 1994, Ünal Tekeli c. Turciei[58], din care s-a inspirat noua legislație a mai multor țări, și soțul poate profita de posibilitatea de a purta numele de familie al soției.
În speță, legea turcă obliga femeia căsătorită să poarte obligatoriu numele soțului său. Reclamanta a cerut să i permită ca, pe actele ce priveau exercitarea profesiei sale (avocat), să poarte și numele de fată, întrucât sub acesta era cunoscută în mediul profesional. Cererea a fost respinsă pe baza legii respective.
Statul turc a susținut că schimbarea numelui nu poate avea vreun impact asupra vieții profesionale a reclamantei, pentru că numele de fată l-a folosit doar pe timpul stagiaturii sale. Curtea de la Strasbourg a considerat că schimbarea numelui poate atrage influențe nu numai asupra vieții profesionale, ci și de natură socială ori culturală, astfel încât reclamanta se poate pretinde victimă a violării drepturilor sale prevăzute de art. 8 din CEDO[59], privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Curtea a constatat că obligația impusă prin legea turcă soției de a purta numele soțului este justificată de autoritățile turce prin scopul manifestării unității familiei, însă menționează faptul că legislația majorității statelor europene permite și purtarea unor nume diferite fără ca acest fapt să afecteze unitatea familiei, încălcând astfel art. 14 din CEDO, cu privire la interzicerea discriminării[60].
Reîntregirea de familie
În urma căsătoriei dintre un cetățean român și un cetățean străin, membrii de familie, pentru a obține o viză de lungă ședere vor solicita direct misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României din statul în care au reședința, prin depunerea certificatului de căsătorie eliberat de autoritățile române sau transcris în condițiile legii, ori, după caz, dovada existenței legăturii de rudenie sau a calității de partener[61].
Cererea de reîntregire a familiei se aprobă dacă nu există o stare de bigamie sau de poligamie, dacă solicitantul deține un spațiu de locuit considerat normal pentru o familie similară din România și dacă solicitantul posedă mijloace de întreținere, pe lângă cele necesare pentru propria întreținere potrivit legii, în cuantum corespunzător salariului minim net pe economie pentru fiecare membru de familie.
În dreptul comparat, condițiile de bază pentru acordarea reîntregirii de familie sunt similare, dar fiecare stat în parte poate avea particularitățile lui. În principiu, solicitantul trebuie să demonstreze că dispune de mijloace suficiente pentru a se întreține și pentru a întreține persoana care urmează să i se alăture, să dispună de o locuință, de o asigurare de sănătate. Unele state cer și o vârstă minimă de 18 sau 21 de ani sau cunoștințe minime de limbă a statului primitor.
Regimul matrimonial – drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților
Tezele prealabile ale proiectului de lege menționau, potrivit Hotărârii nr. 277 din 11 martie 2009, că noul Cod civil vor oferi pentru prima dată după 1954 soților posibilitatea de a alege între regimul comunității legale, cel al comunității convenționale și cel al separației de bunuri; spre deosebire de Codul familiei, cei care nu doreau să li se aplice comunitatea legală puteau încheia convenții matrimoniale, care erau autentificate de notar și care, pentru a fi opozabile terților, erau înscrise în Registrul național al regimurilor matrimoniale [la cererea soților, convențiile puteau fi notate și în cartea funciară (art. 321, 877, 902 și 885 C. civ.) sau înscrise în Registrul comerțului (art. 334 C. civ.), precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege].
Convenția matrimonială reprezintă actul juridic bilateral, complex, solemn, public și sinalagmatic[62], prin care viitorii soți, uzând de libertatea conferită de legiuitor, își stabilesc, prin acordul lor, regimul matrimonial propriu sau își modifică, în timpul căsătoriei, regimul matrimonial sub care s-au căsătorit[63].
Un alt aspect nou este faptul că în timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite fără nicio restricție; regimul matrimonial poate fi modificat fie pe cale convențională, fie pe cale judiciară, dar doar după un an de la încheierea căsătoriei, conform art. 369 C. civ.
În cazul anulări convenției matrimoniale, căsătoriei respective i se va aplica regimul matrimonial al comunității legale[64].
Conform art. 312 C. civ., viitorii soți pot alege ca regim matrimonial comunitatea legală sau pot încheia o convenție matrimonială pentru separația de bunuri sau comunitatea convențională, fără a putea construi un regim matrimonial nou, prin combinarea dispozițiilor aplicate mai multor regimuri matrimoniale sau să inventeze alte reguli.
Legislația altor țări permite încheierea oricărei convenții cu privire la bunuri, cu condiția de a respecta bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii, cum ar fi art. 1387 C. civ. francez[65]. Același principiu, cel al libertății convenției matrimoniale, era reglementat și în art. 1224 C. civ. de la 1864.
Legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soți (lex voluntatis). Ei pot alege între legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei își are reședința obișnuită la data alegerii, legea statului a cărui cetățenie o are oricare dintre ei la data alegerii sau legea statului unde își stabilesc prima reședință obișnuită comună după celebrarea căsătoriei.
Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei, dar acesta produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei.
Condițiile de formă ale convenției de alegere a legii aplicabile sunt cele prevăzute fie de legea aplicabilă regimului matrimonial, fie de legea locului unde aceasta se încheie. În toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie să fie expresă și constatată printr-un înscris semnat și datat de soți sau să rezulte în mod neîndoielnic din clauzele unei convenții matrimoniale. Atunci când este aplicabilă legea română, trebuie respectate condițiile de formă prevăzute pentru validitatea convenției matrimoniale.
Soții pot alege oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial, care produce efecte numai pentru viitor, dacă soții nu au dispus altfel, și nu poate prejudicia, în niciun caz, drepturile terților. Dacă soții nu au ales legea aplicabilă, regimul lor matrimonial este supus legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei.
La nivel european, regimul matrimonial este reglementat prin Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești – COM (2011) 126 final[66].
În conformitate cu art. 81 din TFUE (Nediscriminarea și cetățenia Uniunii), prezentul regulament ar trebui să se aplice în contextul regimurilor matrimoniale cu implicații transfrontaliere. Conform art. 15 din Regulament, pentru a oferi cuplurilor căsătorite securitate juridică în privința bunurilor acestora și o anumită previzibilitate, toate normele aplicabile regimurilor matrimoniale ar trebui cuprinse într-un singur instrument.
[55] C. Ap. Timișoara, dec. nr. 210 din 30 ianuarie 2002.
[56] Art. 2596 C. civ. – Schimbarea reședinței obișnuite sau a cetățeniei.
[57] Art. 31 din Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă.
[58] Hotărârea Ünal Tekeli c. Turciei nr. 29865/96, secția IV din 16 noiembrie 2004, disponibilă pe site-ul http://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22fulltext%22:[%2229865%22],%22documentcollectionid2%22:[%22GRANDCHAMBER%22,%22CHAMBER%22],%22itemid%22:[%22001-67482%22]}.
[59] „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora”.
[60] „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
[61] Art. 46 din O.U.G. nr. 194/2002, ordonanța de urgență privind regimul străinilor în România, republicată în M. Of. nr. 421 din 05 iunie 2008.
[62] Art. 1171 C. civ. – Contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente.
[63] C.M. Crăciunescu, Regimuri matrimoniale, Ed. All Beck, București, 2000, p. 11.
[64] M. Uliescu, Noul Cod civil. Comentarii, ed. a III-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, 2011, p. 425.
[65] „La loi ne régit l’association conjugale, quant aux biens, qu’à défaut de conventions spéciales que les époux peuvent faire comme ils le jugent à propos, pourvu qu’elles ne soient pas contraires aux bonnes moeurs ni aux dispositions qui suivent”.
[66] http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32016R1103.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.