Noi reglementări privind vânzarea specială de bunuri, în condițiile O.U.G nr. 140/2021
Camelia Spasici - martie 5, 2023A. Vânzarea de consumație – varietate a vânzării de drept comun. Reglementare
Potrivit art. 1650 alin. (1) C. civ. (dreptul comun în materia vânzării), „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”.
a) Varietățile (felurile) vânzării sunt contracte de vânzare particularizate de dispozițiile speciale ale Codului civil sau a altor acte normative, în materie[1].
Codul civil reglementează următoarele varietăți ale contractului de vânzare: vânzarea bunurilor imobile, vânzarea terenurilor forestiere, vânzarea moștenirii, vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății și vânzarea cu opțiune de răscumpărare (art. 1741-1762 C. civ.).
Potrivit art. 1177 C. civ., Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale și în completare regulilor generale contractuale (art. 1166 și urm. C. civ.).
În consecință, vânzarea de consumaţie este pe fond o „vânzare” (art. 1650 și urm. C. civ.), dar care prezintă particularităţi impuse de dispoziţiile speciale ale dreptului consumaţiei[2].
Ca varietate, vânzarea de consumaţie beneficiază de reglementări speciale în ceea ce priveşte interdicţiile de contractare, dreptul cumpărătorului de retragere, garanţia pentru buna funcţionare a produselor vândute etc.
Principalul act normativ de reglementare[3] a vânzării de consumație este O.U.G. nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri (în vigoare de la 01 ianuarie 2022).
Adoptarea O.U.G nr. 140/2021[4] (denumită, în continuare, ordonanță) a fost determinată de evoluţia tehnologică actuală care a condus la o piaţă din ce în ce mai mare a bunurilor care încorporează conţinut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate cu acestea, la numărul tot mai mare de astfel de dispozitive şi creşterea rapidă a ratei de adoptare a acestora de către consumatori.
Concret, prin ordonanţă se stabileşte cadrul legal privind contractele de vânzare încheiate între vânzător şi consumator, în special norme privind conformitatea bunurilor, măsurile corective în caz de neconformitate, modalităţile de punere în aplicare a respectivelor măsuri corective, precum şi garanţiile comerciale în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei interne.
O.U.G nr. 140/2021 a abrogat reglementarea anterioară, în materie, a Legii nr. 449/2003 privind vânzare produselor și garanțiile asociate acestora[5].
b) Domeniu de aplicare. Ca regulă generală, potrivit art. 3 alin. (1), ordonanţa se aplică contractelor de vânzare încheiate între un consumator şi vânzător.
Sunt subiecte definite ale ordonanței, consumatorul, vânzătorului și producătorul.
Consumatorul poate fi orice persoană fizică care, în legătură cu contractele reglementate de ordonanţă de urgenţă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii comerciale, industriale, artizanale sau profesionale a persoanei respective [art. 2 alin. (4) din ordonanță][6].
Vânzătorul poate fi orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acţionează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acţionează în numele respectivei persoane fizice sau juridice sau în contul acesteia, în scopuri ce ţin de activitatea comercială, industrială, artizanală sau profesională a persoanei respective (art. 2 alin. 18 din ordonanță)[7].
Producătorul este fabricantul bunurilor, importatorul bunurilor în Uniunea Europeană sau orice persoană care se prezintă ca fiind fabricantul sau importatorul, aplicându-şi denumirea, marca sau alt semn distinctiv pe bunurile în cauză [art. 2 alin. (15) din Ordonanță].
În înțelesul ordonanței, contractul de vânzare este orice contract în temeiul căruia vânzătorul transferă sau se angajează să transfere unui consumator proprietatea asupra unor bunuri, iar consumatorul plăteşte sau se angajează să plătească preţul acestora.
Sunt asimilate vânzărilor și contractele dintre un consumator şi un vânzător pentru furnizarea de bunuri care urmează să fie fabricate sau produse (art. 3 alin. 2 din ordonanță).
Ca excepție, dispozițiile ordonanței nu se aplică contractelor privind furnizarea de conţinut digital sau de servicii digitale [art. 3 alin. (2) din Ordonanță][8].
Totuși, dispozițiile ordonanței se aplică contractelor cu conţinutului digital sau serviciilor digitale care sunt încorporate în bunuri sau interconectate şi care sunt furnizate împreună cu bunurile care fac obiectul contractului de vânzare, indiferent dacă conţinutul digital sau serviciul digital[9] respectiv este furnizat de către vânzător sau de către un terţ [art. 3 alin. (4) din Ordonanță].
Atunci când există îndoieli că furnizarea unui conţinut digital sau a unui serviciu digital încorporat sau interconectat face sau nu parte din contractul de vânzare, conţinutul digital sau serviciul digital se prezumă a fi acoperit de contractul de vânzare [art. 3 alin. (5) din Ordonanță].
De asemenea, dispozițiile ordonanței nu se aplică:
– suportului material care serveşte exclusiv ca suport al conţinutului digital;
– bunului vândut prin executare silită sau în alt mod, ca efect al legii;
– vânzării de bunuri de ocazie, la licitaţii publice.
c) Definiţii. În cuprinsul art. 2 din ordonanță sunt definiți și alți termenii precum:
– „conţinut digital”: date produse şi furnizate în format digital;
– „durabilitate”: capacitatea bunurilor de a-şi menţine funcţiile şi performanţa necesare în cursul utilizării normale;
– „durata medie de utilizare”: intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare (conform art. 2 pct. 20 din O.G. nr. 21/1992);
– „fără costuri”: fără costurile necesare suportate pentru a aduce bunurile în conformitate, în special costul expedierii prin poştă, al transportului, al forţei de muncă sau al materialelor;
– „funcţionalitate”: capacitatea bunurilor de a-şi îndeplini funcţiile, având în vedere scopul lor;
– „interoperabilitate”: capacitatea bunurilor de a funcţiona cu componente hardware sau software diferite de cele care sunt utilizate în mod normal pentru bunurile de acelaşi tip;
– „licitaţie publică”: metoda de vânzare prin care vânzătorul oferă bunuri sau servicii consumatorilor care participă sau au posibilitatea de a participa în persoană la licitaţie, prin intermediul unei proceduri de licitare transparentă, concurenţială, condusă de un adjudecător şi în care ofertantul câştigător are obligaţia să achiziţioneze bunurile sau serviciile;
-„suport durabil”: orice instrument care permite consumatorului sau vânzătorului să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referinţe ulterioare, pentru o perioadă adecvată la scopul informaţiilor şi care permite reproducerea neschimbată a informaţiilor stocate.
B. Obiectul vânzării speciale de bunuri
În accepțiunea dreptului comun (art. 1225 C. civ.), „obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale”[10].
În contractul de vânzare, obiectul prestaţiilor părţilor este dublu.
Obligaţia principală a vânzătorului are ca obiect predarea bunului, iar obligaţia cumpărătorului plata preţului[11].
Bunul vândut trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: bunul trebuie să fie posibil; bunul trebuie să existe sau să poată exista; bunul trebuie să fie în circuitul civil; bunul trebuie să fie determinat sau determinabil; bunul trebuie să fie proprietatea vânzătorului.
Preţul este suma de bani care reprezintă echivalentul datorat de cumpărător în schimbul lucrului transmis de vânzător (art. 1660 C. civ.)[12].
Ca element esenţial de validitate a vânzării, preţul trebuie să întrunească următoarele condiţii: să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil şi să fie sincer şi serios.
a) În contextul dispozițiilor speciale, potrivit art. 2 alin. (1) din ordonanță, pot fi bunuri ale vânzării[13]:
– orice obiect corporal mobil;
– apa, gazul şi energia electrică (atunci când sunt puse în vânzare în volum limitat sau în cantitate fixă);
– bunuri cu elemente digitale;
„Bunurile cu elemente digitale” sunt obiecte corporale mobile care încorporează un conţinut digital sau un serviciu digital sau este interconectat cu acestea, astfel încât, în absenţa respectivului conţinut digital sau serviciu digital, acestea nu şi-ar putea îndeplini funcţiile [art. 2 alin. (2) din ordonanță][14].
b) Conformitatea bunurilor. Bunurile livrate consumatorului trebuie să îndeplinească cerinţele ordonanței cuprinse în contract[15].
Cerințele de conformitate sunt de două feluri: subiective și obiective[16].
Cerinţe subiective pentru conformitatea bunurilor (art. 5 din Ordonanță):
– bunurile respectă descrierea, tipul, cantitatea şi calitatea şi deţin funcţionalitatea, compatibilitatea, interoperabilitatea şi alte caracteristici prevăzute în contractul de vânzare;
– bunurile corespund scopului special pentru care consumatorul le solicită, pe care consumatorul l-a adus la cunoştinţa vânzătorului cel târziu în momentul încheierii contractului de vânzare şi pe care vânzătorul l-a acceptat;
– bunurile sunt livrate împreună cu toate accesoriile şi cu toate instrucţiunile, inclusiv de instalare, prevăzute în contractul de vânzare;
– bunurile sunt furnizate cu actualizări conform dispoziţiilor contractului de vânzare[17].
Cerinţe obiective pentru conformitatea bunurilor (art. 6 din ordonanță):
– bunurile corespund scopurilor pentru care s-ar utiliza în mod normal bunuri de acelaşi tip, ţinând seama, dacă este cazul, de prevederile legale în vigoare, de standarde tehnice sau, în absenţa unor astfel de standarde tehnice, de coduri de conduită aplicabile în domeniu şi specifice sectorului;
– bunurile posedă calitatea şi corespund descrierii unei mostre sau unui model pe care vânzătorul l-a pus la dispoziţia consumatorului înainte de încheierea contractului;
– bunurile sunt livrate împreună cu accesoriile, inclusiv ambalajul, instrucţiunile de instalare sau alte instrucţiuni pe care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil să le primească;
– bunurile respectă cantitatea şi deţin calităţile şi alte caracteristici, inclusiv în materie de durabilitate, funcţionalitate, compatibilitate şi securitate, care sunt normale pentru bunurile de acelaşi tip şi la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, având în vedere natura bunurilor şi ţinând seama de orice declaraţie publică făcută de vânzător sau în numele acestuia sau de alte persoane situate în etapele anterioare ale lanţului de tranzacţii, inclusiv de către producător mai ales în anunţuri publicitare sau pe etichetă.
Totuși, în cazul de mai sus, vânzătorul nu este ţinut să respecte declaraţiile publice, atunci când demonstrează existența a cel puţin uneia din următoarele situaţii:
– nu cunoştea şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia publică în cauză;
– până la momentul încheierii contractului, declaraţia publică a fost rectificată în acelaşi mod sau într-un mod similar celui în care a fost făcută; sau
– decizia de a achiziţiona bunurile nu ar fi putut fi influenţată de declaraţia publică (art. 6 alin. 2 din ordonanță).
În cazul bunurilor cu elemente digitale, vânzătorul trebuie să se asigure consumatorului o corectă informare cu privire la actualizări şi faptul că îi sunt furnizate actualizări, inclusiv actualizări de securitate, care sunt necesare pentru a menţine conformitatea acelor bunuri pe parcursul uneia din următoarele perioade:
– în care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil la aceasta, având în vedere tipul şi scopul bunurilor şi al elementelor digitale şi ţinând seama de circumstanţele şi natura contractului, atunci când contractul de vânzare prevede un singur act de furnizare a conţinutului digital sau a serviciului digital;
– în situaţia în care contractul de vânzare prevede furnizarea continuă a conţinutului digital sau a serviciului digital pe parcursul unei anumite perioade.
În schimb, în cazul în care consumatorul nu instalează, într-un termen rezonabil, actualizările furnizate, vânzătorul nu răspunde pentru nicio neconformitate cauzată exclusiv de lipsa actualizării relevante, cu două condiţii:
– vânzătorul a informat consumatorul cu privire la disponibilitatea actualizării şi la consecinţele neinstalării acesteia de către consumator;
– neinstalarea sau instalarea incorectă a actualizării de către consumator nu a fost cauzată de existenţa unor deficienţe în instrucţiunile de instalare furnizate consumatorului (art. 6 alin. 4 din ordonanță).
De precizat că, nu se consideră că există o neconformitate situația în care, la momentul încheierii contractului de vânzare:
– vânzătorul a informat consumatorul, în mod explicit, că o anumită caracteristică a bunurilor nu corespunde cerinţelor obiective de conformitate, iar
– consumatorul a acceptat în mod expres şi separat acest lucru la momentul încheierii contractului de vânzare [art. 6 alin. (5) din Ordonanță][18].
c) Neconformitatea datorată instalării incorecte a bunurilor. Potrivit art. 7 din Ordonanță, orice neconformitate cauzată de instalarea incorectă a bunurilor este considerată ca reprezentând o neconformitate a bunurilor, în una din următoarele situaţii:
– instalarea face parte din contractul de vânzare şi a fost realizată de vânzător sau sub răspunderea vânzătorului;
– instalarea, destinată să fie realizată de consumator, a fost realizată de acesta şi instalarea incorectă s-a datorat unor deficienţe în instrucţiunile de instalare furnizate de vânzător sau, în cazul bunurilor cu elemente digitale, de către vânzătorul sau furnizorul conţinutului digital sau al serviciului digital[19].
Potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanță, orice neconformitate (inclusiv a bunurilor cu elemente digitale) care este constatată în termen de un an de la data la care bunurile au fost livrate este prezumată a fi existat deja în momentul livrării bunurilor, până la proba contrarie sau cu excepţia cazului în care această prezumţie este incompatibilă cu natura bunurilor sau cu natura neconformităţii.
Sarcina probei cu privire la conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital îi revine vânzătorului [art. 10 alin. (3) din Ordonanță].
C. Răspunderea vânzătorului
Potrivit art. 9 alin. (1) din Ordonanță, vânzătorul răspunde pentru orice neconformitate care există în momentul livrării bunurilor şi care este constatată în termen de doi ani de la data respectivă[20].
Atunci când, contractul de vânzare prevede furnizarea continuă de bunuri cu conţinut digital pentru o anumită perioadă, vânzătorul răspunde de asemenea, pentru orice neconformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital.
În cazul de mai sus, răspunderea vânzătorului intervine în termen de doi ani de la momentul livrării bunurilor cu elemente digitale pentru produse cu durată medie de utilizare de până la cinci ani, respectiv în termen de cinci ani de la data respectivă pentru produse cu durată medie de utilizare de peste cinci ani (art. 9 pct. 3 din Ordonanță)[21].
Neconformitatea bunului vândut (inclusiv a bunurilor cu elemente digitale), constatată în termen de un an de la data la care bunurile au fost livrate, este prezumată a fi existat în momentul livrării bunurilor[22].
În caz de neconformitate a bunurilor vândute, consumatorul are dreptul la următoarele trei măsuri corective: aducerea în conformitate a bunurilor, reducerea proporţională a preţului și încetarea contractului.
Consumatorii pot opta pentru o anumită măsură corectivă atunci când neconformitatea bunurilor este constatată la scurt timp după livrare, fără a depăşi 30 de zile calendaristice (art. 11 pct. 7 din ordonanță).
a) Potrivit art. 11 alin. (2) din ordonanță, pentru ca bunurile să fie aduse în conformitate, consumatorul poate opta între reparaţie şi înlocuire[23].
Costurile disproporționate trebuie luate în considerare, cu toate circumstanţele, inclusiv: valoarea bunurilor; gravitatea neconformităţii sau posibilitatea executării măsurii corective de către consumator[24].
Vânzătorul poate refuza să aducă în conformitate bunurile dacă reparaţia sau înlocuirea este imposibilă sau i-ar impune costuri disproporţionate, luând în considerare toate circumstanţele (art. 11 pct. 3 din Ordonanță).
Reducerea proporţională a preţului sau încetarea contractului poate fi cerută de cumpărătorul-consumator, în oricare din cele patru cazuri:
– vânzătorul nu a finalizat reparaţia sau înlocuirea bunului neconform (sau a refuzat să aducă în conformitate bunurile vândute);
– se constată o neconformitate, „în pofida eforturilor vânzătorului de a o remedia”;
– gravitatea neconformității justifică reducerea preţului sau încetarea imediată a contractului;
– vânzătorul a declarat că nu va aduce bunurile în conformitate într-un termen rezonabil sau fără inconveniente semnificative pentru consumator.
Consumatorul poate cere și suspendarea plății unei părţi restante din preţul bunurilor sau a unei părţi a acesteia, până în momentul în care vânzătorul îşi va fi îndeplinit toate obligaţiile (art. 11 pct. 6 din ordonanță).
La expirarea termenului prevăzut ordonanță, consumatorii mai pot pretinde remedierea sau înlocuirea bunurilor care nu pot fi folosite în scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse apărute în cadrul duratei medii de utilizare[25].
b) Atunci când, dintre „măsurile corective” [art. 12 alin. (1) din Ordonanță], consumatorul alege aducerea în conformitate a bunurilor prin reparaţii sau înlocuirea bunurilor de către vânzător, acestea se efectuează cu respectarea următoarele condiţii:
– fără costuri;
– într-un termen rezonabil care nu poate depăşi 15 zile calendaristice din momentul în care vânzătorul a fost informat de către consumator cu privire la neconformitate şi care este stabilit de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, luându-se în considerare natura şi complexitatea bunurilor, natura şi gravitatea neconformităţii şi efortul necesar pentru finalizarea reparaţiei sau înlocuirii;
– fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, ţinând seama de natura bunurilor şi de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile în cauză.
În cazul în care neconformitatea urmează să fie remediată prin repararea sau înlocuirea bunurilor, consumatorul trebuie să pună bunurile la dispoziţia vânzătorului [art. 12 alin. (2) din Ordonanță][26].
Atunci când o reparaţie necesită demontarea bunurilor care au fost instalate într-un mod compatibil cu natura şi cu destinaţia lor, înainte ca neconformitatea să fie constatată, sau în cazul în care bunurile respective urmează să fie înlocuite, obligaţia de a repara sau înlocui bunurile (a vânzătorului, s.n.) include demontarea bunurilor neconforme şi instalarea bunurilor de înlocuire sau a bunurilor reparate sau suportarea costurilor aferente demontării şi instalării.
Consumatorul nu este obligat să plătească pentru utilizarea normală a bunurilor înlocuite în perioada care a precedat înlocuirea acestora [art. 12 alin. (5) din Ordonanță].
În cazul în care neconformitatea este remediată prin reparaţie, termenele prevăzute de ordonanță se prelungesc cu timpul de nefuncţionare a bunului, din momentul la care a fost adusă la cunoştinţa vânzătorului lipsa de conformitate până la predarea efectivă a bunului în stare de utilizare normală către consumator.
Atunci când neconformitatea este remediată prin înlocuire, pentru bunurile care înlocuiesc bunurile neconforme, termenele de prescripție încep să curgă de la data înlocuirii (art. 12 pct. 7 din ordonanță).
Atunci când s-a optat pentru reducerea de preţ aceasta trebuie să fie proporţională cu diminuarea valorii bunurilor primite de consumator în comparaţie cu valoarea pe care bunurile ar avea-o dacă ar fi în conformitate (art. 13 din ordonanță)[27].
c) „Încetarea contractului” poate fi cerută de cumpărătorul-consumator.
Practic, cumpărătorul îşi poate exercita „dreptul de a obţine încetarea contractului de vânzare printr-o declaraţie către vânzător” [art. 14 alin. (1) din Ordonanță].
Dacă au fost cumpărare mai multe bunuri iar neconformitatea se referă doar la unele dintre bunurile livrate, consumatorul poate obţine încetarea contractului de vânzare în raport cu bunurile respective, precum şi cu orice alte bunuri pe care consumatorul le-a achiziţionat împreună cu bunurile neconforme.
Drept excepție, consumatorului i se poate pretinde, în mod rezonabil, să accepte să păstreze (numai) bunurile conforme.
Încetarea contractului de vânzare produce următoarele efecte:
– consumatorul trebuie să returneze vânzătorului bunurile (pe cheltuiala acestuia din urmă);
– vânzătorul trebuie să ramburseze consumatorului preţul plătit folosind aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială;
– vânzătorul trebuie să ramburseze consumatorului suma de bani încasată, folosind aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială (cu excepţia cazului în care consumatorul a fost de acord cu o altă modalitate de plată şi cu condiţia de a nu cădea în sarcina consumatorului plata de comisioane în urma rambursării).
D. Garanții comerciale
Prin garanţie comercială se înțelege orice angajament din partea garantului faţă de consumator, prevăzut în certificatul de garanţie sau în publicitatea disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului, în plus faţă de obligaţiile legale care îi revin vânzătorului referitoare la garanţia de conformitate, de a rambursa preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreţine bunurile în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificaţiilor sau oricărei alte cerinţe care nu este legată de conformitate [art. 2 alin. (1) din Ordonanță][28].
Garantul bunurilor vândute consumatorilor este vânzătorul sau producătorul acestora.
Potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanță, orice garanţie comercială dă naştere unei obligaţii juridice pentru garant în condiţiile stabilite în certificatul de garanţie comercială şi în anunţurile publicitare asociate, disponibile în momentul sau anterior încheierii contractului.
În cazul în care un producător oferă consumatorului o garanţie de durabilitate pentru anumite bunuri pentru o perioadă de timp anume, producătorul răspunde direct faţă de consumator, pe întreaga perioadă acoperită de garanţia de durabilitate, pentru repararea sau înlocuirea bunurilor[29].
Producătorul îi poate oferi consumatorului condiţii mai favorabile în certificatul de garanţie comercială de durabilitate.
În cazul în care condiţiile prevăzute în certificatul de garanţie comercială sunt mai puţin avantajoase pentru consumator decât cele prevăzute în anunţurile publicitare asociate, garanţia comercială dă naştere unei obligaţii juridice în condiţiile stabilite în publicitatea privind garanţia comercială[30].
Certificatul de garanţie comercială este oferit consumatorului, pe un suport durabil, cel mai târziu în momentul livrării bunurilor.
Certificatul de garanţie comercială conţine următoarele elemente:
– o declaraţie clară prin care se indică faptul că consumatorul are dreptul la măsuri corective din partea vânzătorului, fără costuri, în caz de neconformitate a bunurilor şi că măsurile corective respective nu sunt afectate de garanţia comercială;
– numele şi adresa garantului;
– procedura pe care trebuie să o urmeze consumatorul pentru a obţine aducerea în aplicare a garanţiei comerciale;
– indicarea bunurilor cărora li se aplică garanţia comercială;
– condiţiile garanţiei comerciale.
Certificatul de garanţie comercială trebuie redactat într-un limbaj simplu şi inteligibil, în limba română (fără a exclude prezentarea acestuia şi în alte limbi).
Atunci când neconformitatea este remediată prin reparaţie, perioada de timp prevăzută în garanţia comercială de durabilitate se prelungeşte cu timpul de nefuncţionare a bunului, din momentul la care a fost adusă la cunoştinţa garantului lipsa de conformitate până la predarea efectivă a bunului în stare de utilizare normală către consumator [art. 15 alin. (10) din Ordonanță].
În cazul în care neconformitatea este remediată prin înlocuire, pentru bunurile care înlocuiesc bunurile neconforme, perioada de timp prevăzută în garanţia comercială de durabilitate începe să curgă de la data înlocuirii.
Reparaţiile sau înlocuirile în perioada garanţiei comerciale se efectuează într-un termen rezonabil care nu poate depăşi 15 zile calendaristice din momentul în care vânzătorul a fost informat de către consumator cu privire la neconformitate şi care este stabilit de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, luându-se în considerare natura şi complexitatea bunurilor, natura şi gravitatea neconformităţii şi efortul necesar pentru finalizarea reparaţiei sau înlocuirii [art. 15 alin. (12) din Ordonanță].
Dreptul la acţiune în regres. În cazul în care vânzătorul răspunde faţă de consumator pentru o neconformitate care rezultă dintr-un act sau o omisiune, inclusiv omisiunea de a oferi actualizări ale bunurilor care conţin elemente digitale a unei persoane în etapele anterioare ale lanţului de tranzacţii, vânzătorul are dreptul să solicite măsuri corective din partea persoanei sau a persoanelor cărora le revine răspunderea din lanţul de tranzacţii (art. 16 din Ordonanță)[31].
În concluzie, evoluţia tehnologică actuală a pieţei de desfacere a bunurilor, ce încorporează conţinut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate acestora, a determinat și creşterea rapidă a ratei de adoptare a acestora de către consumatori.
Noul act normativ stabileşte cadrul legal al contractelor de vânzare încheiate între vânzători şi consumatori, în special privind conformitatea bunurilor, măsurile corective în caz de neconformitate, modalităţile de punere în aplicare a respectivelor măsuri corective, precum şi garanţiile comerciale în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei interne.
Analiza, frecventă, a noilor dispozițiilor (ale O.U.G. nr. 140/2021) comparativ cu cele anterioare (ale Legii nr. 449/2003), dă posibilitatea stabilirii regimurilor juridice diferite, pentru fiecare perioadă în parte.
Bibliografie
– Boroi G., Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2011;
– Deak Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1999;
– Gheorghe A.N., Spasici C., Arjoca D.S., Dreptul consumației, Ed. Hamangiu, București, 2012;
– Goicovici J., Dreptul relațiilor dintre profesioniști și consumatori, Ed. Hamangiu, București, 2022;
– Prescure T., Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012;
– Slavu V., Drept civil. Teoria generală. Subiectele de drept civil, Ed. Hamangiu, București, 2017;
– Stănciulescu L., Dreptul contractelor civile. Doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2017;
– Terre Fr., Simler Ph., Lequette Yv., Droit civil. Les olbigations, Dalloz, Paris, 2013;
– Ungureanu C.T., Drept civil. Partea generală. Persoanele, București, Ed. Hamangiu, București, 2016.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Vezi și Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1999, p. 107; L. Stănciulescu, Dreptul contractelor civile. Doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 196-197; T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 87 și urm.[2] Vezi G. Văsii, Contractul civil versus contractul de consumație, Ed. Rosetti, București, 2022, p. 276-277.[3] Alte acte normative cu dispoziţii incidente, în materie, sunt: Legea nr. 296/2004 (Codul consumului); O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă; O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
[4] O.U.G. nr. 140/2021 transpune în plan naţional Directiva (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri și a intrat în vigoare la 01.01.2022.
[5] Legea nr. 449/2003 (azi abrogată) a fost publicată în M. Of. nr. 812 din 18 noiembrie 2003 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
[6] Potrivit reglementării anterioare a art. 2 lit. a) din Legea nr. 449/2003 (azi abrogată), consumatorul este o persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
[7] Potrivit reglementării anterioare a art. 2 lit. c) din Legea nr. 449/2003, vânzătorul este persoana fizică sau juridică autorizată care, în cadrul activităţii sale, comercializează produse în condiţiile unui contract încheiat cu consumatorul.
[8] Precizăm că reglementarea contractelor încheiate între comercianţi şi consumatori, ce au ca obiect principal furnizarea de conţinut digital sau de servicii digitale este asigurată de un act normativ separat, respectiv O.G. nr. 141/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale (în vigoare de la 9 ianuarie 2022).
[9] Potrivit art. 2 alin. (16) din ordonanță „serviciu digital” este cel puţin unul, dintre următoarele două servicii: un serviciu care permite consumatorului crearea, prelucrarea, stocarea sau accesarea datelor în format digital sau un serviciu care permite schimbul de date în format digital încărcate sau create de consumator sau de alţi utilizatori ai serviciului respectiv sau orice altă interacţiune cu aceste date.
[10] Cu privire la obiectul actului juridic civil, vezi O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, Ed. Rosetti, București, 2005, p. 151; V. Slavu, Drept civil. Teoria generală. Subiectele de drept civil, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 134; C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, București, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 155.
[11] Potrivit doctrinei, „prestaţiile la care se angajează părţile nu înseamnă nimic altceva decât acţiunile sau inacţiunile de care sunt ţinute părţile (conduita părţilor)”; vezi G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 73.
[12] Obiectul contractului: „realitatea operațiunii contractuale”; vezi Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, 2013, p. 336.
[13] Potrivit reglementării anterioare, obiectul material al vânzării poartă denumirea de „produs”. Produsul este un bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă (inclusiv cele executate la comandă). Sunt asimilate produselor şi bunurile care vor fi achiziţionate pe baza unui contract de vânzare de produse ce urmează a fi fabricate sau prelucrate (art. 4 din Legea nr. 449/2003).
[14] Prin „compatibilitate” se înțelege capacitatea bunurilor de a funcţiona cu componente hardware sau software cu care sunt utilizate în mod normal bunurile de acelaşi tip, fără a fi necesară conversia bunurilor sau a componentelor hardware sau software [art. 2 alin. (3) din Ordonanță].
[15] Pentru comparație cu cerințele de conformitate, în dispozițiile Legii nr. 449/2003, vezi A.N. Gheorghe, C. Spasici, D.S. Arjoca, Dreptul consumației, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 2017-2018.
[16] Potrivit actului normativ anterior, nu sunt asimilate „produselor”: bunurile vândute în urma confiscărilor, bunurile vândute în cadrul procedurii de executare silită; bunurile vândute pe baza unui alt act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică (art. 2 lit. b) din Legea nr. 449/2003).
[17] Potrivit reglementării anterioare, nu se consideră a fi lipsă de conformitate dacă în momentul încheierii contractului de vânzare consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască această lipsă de conformitate ori dacă lipsa de conformitate îşi are originea în materialele furnizate de consumator (art. 6 din Legea nr. 449/2003).
[18] Potrivit reglementării anterioare, orice lipsă a conformităţii rezultată dintr-o instalare incorectă a produselor va fi considerată echivalentă cu o lipsă a conformităţii produselor, dacă instalarea face parte din contractul de vânzare a produselor şi produsele au fost instalate de vânzător sau pe răspunderea sa (art. 8 din Legea nr. 449/2003).
[19] Răspunderea vânzătorului pentru neconformitate se aplică și bunurilor cu elemente digitale; vezi G. Văsii, op. cit., p. 282.
[20] Potrivit art. 9 alin. (1) din Ordonanță, în cazul produselor de ocazie, consumatorul şi vânzătorul pot conveni o perioadă de răspundere contractuală sau un termen de prescripţie mai scurtă, cu condiţia ca acestea să aibă o durată de minimum un an de la data livrării bunului.
[21] Potrivit reglementării anterioare, răspunderea vânzătorului este angajată dacă lipsa de conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului (art. 16 din Lege). Pentru produsele a căror durată medie de utilizare este mai mică de 2 ani, termenul se reduce la această durată[22]. Consumatorul trebuie să informeze vânzătorul despre lipsa de conformitate în termen de două luni de la data la care a constatat-o (art. 17 din Legea nr. 449/2003).
[22] Excepţie face cazul în care măsura corectivă aleasă ar fi imposibilă sau, în comparaţie cu cealaltă măsură corectivă disponibilă, ar impune vânzătorului costuri disproporţionate; vezi și G. Văsii, op. cit (2022), p. 282.
[23] Potrivit reglementării anterioare, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului, în primul rând, repararea sau înlocuirea produsului, în fiecare caz fără plată, cu excepţia situaţiei în care măsura este imposibilă sau disproporţionată. Prin reparare (în caz de lipsă de conformitate) se înţelege aducerea unui produs la conformitate cu contractul de vânzare (art. 2 lit. f) din Legea nr. 449/2003).
[24] Potrivit reglementării anterioare, clauzele contractuale încheiate între vânzător şi consumator înainte ca lipsa de conformitate sa fie cunoscută de consumator şi comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului, sunt nule de drept (art. 22 din Legea nr. 449/2003).
[25] În acest caz, preluarea bunurilor înlocuite se face pe cheltuiala vânzătorului.
[26] Drept excepție, consumatorul nu poate cere încetarea contractului dacă neconformitatea este minoră. Sarcina probei cu privire la caracterul minor al neconformităţii îi revine vânzătorului [art. 11 alin. (5) din Ordonanță].
[27] Potrivit reglementării anterioare, prin garanţie se înţelege orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă (art. 2 lit. e) din Legea nr. 449/2003).
[28] Pentru „raportul de forțe întreținut cu garanția legală imperativă (minimală) de conformitate”, vezi J. Goicovici, Dreptul relațiilor dintre profesioniști și consumatori, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 267.
[29] Cu excepţia cazului în care, înainte de încheierea contractului, anunţurile publicitare asociate au fost corectate în acelaşi mod sau într-un mod comparabil celui în care au fost făcute [art. 15 alin. (4) din ordonanță].
[30] Potrivit reglementării anterioare, atunci când vânzătorul este răspunzător fața de consumator pentru lipsa de conformitate rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui agent economic din acelaşi lanț contractual, vânzătorul are dreptul de a se îndrepta împotriva celui responsabil de lipsa de conformitate (art. 15 Legea nr. 449/2003).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.