Neexecutarea hotărârilor privind exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, cauză a alienării parentale. Câteva repere din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
Georgeta-Bianca Spîrchez - martie 5, 20223. Remedii de avut în vedere în astfel de cazuri
După cum just s-a subliniat, în literatura de specialitate[14], atunci când se ridică problema alienării parentale, abordarea trebuie să implice ajutor de specialitate, însemnând înlăturarea acestei forme de abuz emoțional, prin participarea tuturor părților implicate la ședințe de consiliere psihologică, dar se va realiza și din punct de vedere legal, prin instrumentele juridice susceptibile să sancționeze conduita culpabilă a părintelui alienator.
Din punct de vedere juridic, raportându-ne la legislația românească, putem să uzăm de dispozițiile de drept substanțial, anume cele de la art. 403 C. civ. care se referă la modificarea măsurilor luate cu privire la copil și să contracarăm această problemă prin solicitarea adresată instanței de a extinde programul de legături personale, în favoarea părintelui înstrăinat de copilul său sau, mai drastic să obținem chiar schimbarea locuinței copilului la părintele țintă a alienării parentale, respectiv instanța să pronunțe o modificare a modalității de exercitare a autorității părintești[15].
Împărtășim chiar și acele orientări din cadrul unor jurisdicții străine[16], prin intermediul cărora părinții titulari ai dreptului de vizită a minorului promovează și acțiuni civile în răspundere delictuală, pentru a „compensa”, în plan financiar, pierderea relației cu al lor copil, și totodată, ca o formă suplimentară de presiune asupra celuilalt părinte alienator.
Întorcându-ne la obiectul principal al studiului nostru, partea de executare a hotărârilor judecătorești în pricinile cu minori, arătăm că în România, prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă s-a realizat o reformare a acestei materii, prin dispozițiile art. 910-914. În esență, deși s-au înaintat și propuneri concrete de îmbunătățire, a fost remarcat efectul pozitiv al reglementării, prin garanțiile suplimentare oferite, acelea de implicare a direcției generale de asistență socială și protecție a copilului și a psihologului[17].
Util de menționat, în context, este și faptul că asupra acestor prevederi și-a îndreptat analiza și Curtea noastră Constituțională, care a fost sesizată cu excepții de neconstituționalitate a noii reglementări ce vizează executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri referitoare la minori. Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr.299/12 mai 2016 s-a statuat asupra conformității textelor criticate, cu legea noastră fundamentală[18], din motivare fiind relevante de reținut cele stabilite la paragrafele 19-21: „19. Prin urmare, din analiza textelor legale menționate, Curtea observă că legiuitorul a reglementat mai multe măsuri graduale ca intensitate menite să constrângă debitorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată. Aplicarea penalităților reprezintă un mijloc de constrângere judiciară, o sancțiune pecuniară, care are rolul de a crea debitorului obligației o presiune suplimentară, inclusiv prin acumularea, timp de trei luni, a sumelor datorate pentru întârzierea în executare. După acest termen, legiuitorul a prevăzut o sancțiune mult mai gravă, respectiv constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale.
20. Referitor la critica privind posibilitatea de a influența comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în funcție de vârsta copilului un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanță va întocmi un raport. După primirea raportului executorul judecătoresc va relua procedura executării silite.
21. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea reține că procedura criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil garantat constituțional și convențional. Dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție prevăd judecarea proceselor în mod echitabil și soluționarea lor într-un termen rezonabil, principiu consfințit și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Procesul echitabil constituie o garanție a principiului egalității, iar termenul rezonabil o garanție a faptului că justiția asigură realizarea drepturilor și libertăților cetățenilor, cu eliminarea tergiversărilor și a mijloacelor șicanatorii. Or, procedura legală criticată instituie suficiente garanții pentru asigurarea unui proces echitabil și a termenului rezonabil”.
Nu ne-am propus, prin intermediul acestui studiu, să expunem conținutul normativ al articolelor de lege precitate, considerând că ne-am mai aplecat, din punct de vedere teoretic asupra lor[19], ci mai degrabă vom face câteva referiri practice legate de punerea efectivă în aplicare a acestui arsenal juridic de combatere a sindromului de alienare parentală.
O cale de acțiune este aceea a aplicării de penalități, în baza art. 910 alin. (3) raportat la art. 906 C. pr. civ. Acestea sunt considerate[20] a fi un mijloc indirect de obținere a executării în natură a obligației intuitu personae, prin exercitarea unei presiuni patrimoniale asupra debitorului.
Astfel, într-o speță[21], s-a decis în sensul că nu este doar oportună stabilirea unei penalități maxime pe zi de întârziere, împotriva părintelui debitor al obligației de executat, dar și că o astfel de măsură este imperios necesară deoarece „reclamantei i-a rămas doar uzul concursului coercitiv al organelor judiciare și al celor de executare pentru a avea speranța legitimă că își poate recupera copilul și își poate reface relația cu acesta, care este atât de degradată […], încât orice variantă mai blândă este considerată insuficientă”. Pentru a pronunța această soluție instanța a remarcat că o bună parte din copilăria și preadolescența copilului fuseseră alterate de tatăl care, ajungând în puternice relații conflictuale cu fosta soție, a decis să îl implice și pe minor în acestea, din cuprinsul lucrării de expertiză întocmite în acel dosar reieșind că “implicarea minorului în conflictul părinților a provocat grave inconveniente dezvoltării sale armonioase la nivel afectiv precum și că modul în care tatăl acționează în circumstanțele concrete ale cauzei este apt să genereze alienarea minorului față de mamă și să împiedice satisfacerea corespunzătoare a nevoii de continuitate a copilului în relația cu ambii săi părinți”.
După cum just s-a statuat, tot pe cale jurisprudențială[22], stabilirea cuantumului penalităților se impune a se face prin „raportarea la gravitatea inacțiunii culpabile a debitoarei, la miza litigiului și necesitatea ca penalitatea să constituie un mijloc de constrângere adecvat a debitorului pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor din titlul executor, astfel încât să fie menținut și aplicat principiul proporționalității”.
Potrivit art. 913 C. pr. civ., un posibil remediu pentru situația în care o hotărâre judecătorească nu poate fi pusă în executare deoarece minorul însuși refuză să părăsească pe unul dintre părinți sau, dimpotrivă, manifestă aversiune față de părintele nerezident, este consilierea psihologică, ce „urmează a se desfășura de către o persoană specializată, în scopul rezolvării unor situații dificile care se manifestă în relația dintre copil și părinții săi, inclusiv pentru rezolvarea unor tulburări emoționale și/sau comportamentale care s-ar putea manifesta la copil pe fondul situației tensionate din familie”[23].
Desigur, motivele refuzului minorului pot fi multiple, însă se interpretează[24] că dacă relația cu părintele a decurs normal până la acel moment și nu pot fi invocate noi motive care să justifice atitudinea de respingere a minorului, concluzia este că reacția copilului a survenit pe fondul unei manipulări din partea părintelui la care locuiește statornic sau se datorează unui așa-numit „conflict de loialități”, care îl determină să se alieze cu unul dintre părinți pentru a nu-i pierde afecțiunea.
Astfel, într-o cauză instanța[25] a motivat includerea minorului și a ambilor părinți într-un program de psihoterapie familială și, distinct de psihoterapie individuală, raportat la necesitatea de a depăși furia generată de divorț, obiectivul final fiind acela al îmbunătățirii abilităților parentale și al adoptării unei coparentalități adecvate, având în vedere urgența restabilirii relației dintre minor și tatăl său.
Într-un alt dosar civil instanța[26] a pus în vedere părților imperativul protejării minorilor de conflictele care se desfășoară între părinți, subliniind că atitudinea părinților este factorul determinant în dezvoltarea unor relații emoționale stabile cu ai lor copii. De aceea a apreciat că se impune cât mai rapid reluarea unei relații firești între copil și părintele de care a fost înstrăinat, știut fiind că șansele de reușită în astfel de cazuri cresc cu cât intervenția terapeutică este mai rapidă și mai energică.
Desigur, pentru a întregi gama de soluții legislative, ne mai putem referi și la procedurile penale care se pot declanșa în virtutea art. 912 alin. (2) C. pr. civ.[27]. Cu privire la acestea, în acord cu cele afirmate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sbârnea împotriva României[28], suntem de părere că trebuie manifestată prudență, întrucât efectul negativ s-a putea repercuta tot asupra minorului, care ar putea fi plasat într-o situație stresantă suplimentară[29].
4. Comentarii finale
Lipsa cooperării între părinții separați, spre binele copilului lor, nu poate exonera autoritățile competente de a adopta toate măsurile apte să permită, în mod rezonabil, menținerea legăturilor de familie, este ideea de bază ce se desprinde din rândurile ce preced și pe care o găsim, cu titlu obligatoriu și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului[30].
Aceste autorități trebuie să fie responsabilizate de principiile obligatorii desprinse din cazuistica Curții de la Strasbourg și să depună toate diligențele speciale, în astfel de cazuri sensibile, mai cu seamă atâta vreme cât dispun de pârghiile juridice care le permit să acționeze corespunzător. Acțiunea lor trebuie să fie conjugată și să derive, în primul rând, din conștientizarea faptului că alienarea parentală este de natură să producă efecte dăunătoare, nedorite, de lungă durată asupra unui copil.
[14] Adina Renate Motica, Alienarea parentală sau cum să crești un copil nefericit, în Marieta Avram (coordonator), Autoritatea părintească. Între măreție și decădere, Ed. Solomon, 2018, p. 349.
[15] Pentru exemplificări jurisprudențiale, în acest sens, a se consulta Adina Renate Motica, op. cit., pp. 354-360.
[16] A se vedea, în acest sens, Kelly Schwartz, The Kids Are Not All Right: Using the Best Interest Standard to Prevent Parental Alienation and a Therapeutic Intervention Approach to Provide Relief, Boston College Law Review, volume 56, issue 2, 2015, accesat la data de 19.02.2022 la adresa web: https://lawdigitalcommons.bc.edu/bclr/vol56/iss2/9.
[17] Roxana Stanciu, Scurte considerații asupra dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori, în Marieta Avram (coordonator), Autoritatea părintească. Între măreție și decădere, Editura Solomon, 2018, pp. 538-551.
[18] Aceeași concluzie este afirmată și prin intermediul Deciziei Curții Constituționale nr. 710/9 noiembrie 2017, respectiv prin Decizia nr. 18/15 ianuarie 2019.
[19] Georgeta-Bianca Spîrchez, The execution of court decisions and of other enforceable titles regarding minors, according to the Romanian Civil Procedure Code, Bulletin of the Transilvania University of Brașov Series VII: Social Sciences • Law • Vol. 10 (59) No. 1-2017.
[20] Ioan Ilieș Neamț, Executarea silită a dreptului de a avea legături personale cu minorul. Iluzie sau realitate?, Revista de dreptul familiei nr. 1-2/2019, p. 394. Autorul citat, întemeindu-se pe cele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2017, arată că penalitățile prevăzute de art. 906 C. pr. civ. nu înlătură dreptul creditorului la daunele cauzate de neexecutarea la termen a obligațiilor.
[21] În acest sens, a se vedea Judecătoria Alba Iulia, Încheierea nr. 2392/5 noiembrie 2021, consultată prin intermediul bibliotecii virtuale www.sintact.ro.
[22] A se consulta Judecătoria Cluj-Napoca, Sentința nr. 8232/20 decembrie 2021, disponibilă prin intermediul bibliotecii virtuale www.sintact.ro.
[23] Tribunalul Dâmbovița, Decizia nr. 779/21 octombrie 2021, disponibilă prin intermediul bibliotecii virtuale www.sintact.ro.
[24] Ioan Ilieș Neamț, op. cit., p. 396, precum și jurisprudența citată de acest autor: Tribunalul Maramureș, Decizia civilă nr. 309/1/2018.
[25] A se vedea Judecătoria sectorului 5 București, Sentința nr. 9286/21 decembrie 2017, disponibilă prin intermediul bibliotecii virtuale www.sintact.ro.
[26] A se vedea Judecătoria Cluj-Napoca, Sentința nr. 8232/20 decembrie 2021, disponibilă prin intermediul bibliotecii virtuale www.sintact.ro.
[27] Art. 912 alin. (2) C. pr. civ.: „În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut la alin. (1), precum și atunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.”
[28] CEDO, cauza Sbârnea împ. României (cererea nr. 2040/06), 21 iunie 2011, par. 122: „În lumina evoluției ulterioare a cauzei și având în vedere impactul pe care această acțiune l-a avut, în special asupra fetei, Curtea consideră că insistența reclamantului asupra plângerii penale și de a dovedi pretinsa rea-credință a M.S. nu pare să fi fost cea mai constructivă abordare pentru reconstruirea legăturii emoționale pe care acesta o avusese înainte cu fiica sa”.
[29] În acest sens, a se vedea Sevastian Cercel, Oana Ghiță, Cuvântul copilului în procedurile judiciare și în executarea silită, în Revista Română de Executare Silită nr. 1/2020, consultat în biblioteca virtuală www.sintact.ro.
[30] CEDO, cauza Zavřel v. Cehia (cererea nr. 14044/05), 18 ianuarie 2007, par. 52, ECLI:CE:ECHR:2007:0118JUD001404405.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.