Neconstituționalitate (M. Of. nr. 642/24.07.2018): Art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din Codul muncii

- iulie 10, 2018
Decizia Curții Constituționale Actul normativ Sumar
D.C.C. nr. 387/2018

(M. Of. nr. 642 din 24 iulie 2018)

 Codul muncii Dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din C. mun. sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani

 

În M. Of. nr. 642 din 24 iulie 2018, s-a publicat D.C.C. nr. 387/2018 privind mai multe excepții și obiecții de neconstituționalitate, printre care și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din Codul muncii (C. mun.) și ale art. 53 alin. (1) teza I din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Codul muncii

„Art. 56

(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:

(…)

c) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data comunicarii deciziei medicale asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de gradul I sau II;”.

 

D.C.C. nr. 387/2018

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate formulată de către Curtea Constituțională, respectiv de către Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a constatat că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din C. mun. sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

 

Astfel, pentru a decide în acest sens, Curtea a apreciat că încetarea de drept a contractului individual de muncă pentru femei la o vârstă mai mică decât cea a bărbatului poate dobândi valențe discriminatorii pe criterii de sex și încalcă dreptul la muncă al femeii, atât timp cât nu rămâne o opțiune a acesteia să înceteze raporturile de muncă la o vârstă mai mică decât bărbatul, respectiv la vârsta când poate solicita deschiderea dreptului la pensie. Prin urmare, la vârsta de 63 de ani, femeia trebuie să aibă dreptul de a opta pentru continuarea raportului de muncă până la vârsta la care legea prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă și pentru bărbați, respectiv 65 de ani, potrivit ipotezei art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din C. mun.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza I din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, considerând că soluția legislativă care prevede o vârstă de pensionare diferită pentru femei în raport cu bărbații este constituțională.

Lasă un răspuns