Mecanismul Statului de Drept – 2020 al UE. Raportul dintre dreptul UE și dreptul intern al Statelor naționale membre. Statul de drept și funcționarea instituțiilor UE
Marin Voicu - octombrie 5, 20213. Cadrul general și principalele constatări/recomandări din PRIMUL RAPORT – 2020 asupra Mecanismului Statului de drept – M. St. Dr. – Capitolul privind România
3.1. În general, Raportul 2020, prezentat la Bruxelles, în ziua de 30.09.2020, de Comisarii Vera Jourova și Didier Reynders, evaluează 4 teme principale: 1) Sistemele naționale judiciare; 2) Cadrele anticorupție; 3) Libertatea și mass-media și 4) Pluralismul.
Mecanismul Statului de drept are, în principal, un rol preventiv, cu menirea de a lansa o dezbatere și să pună bazele unei CULTURI a SUPREMAȚIEI LEGII în întreaga Uniune.
Raportul 2020, pentru prima dată, aplică o „GRILĂ COMUNĂ” în analiza situației din toate Statele membre, cu scopul de a identifica tendințele privind respectarea Statului de drept. Pornind de la rezultatele dezbaterilor, lansate de raport la nivel european și în fiecare Stat membru și pe baza experienței acumulată în primul an de funcționare a M. St. Dr., Comisia va pregăti elaborarea Raportului 2021, asupra Statului de drept în Statele membre ale UE.
Efectele și acțiunile imediate ale M. St. Dr.
Mecanismul Statului de drept (M. St. Dr. 2020) a promovat dezbateri înscrise în spațiul UE, îndeosebi după adoptarea, la 16.11.2020, cu majoritate calificată, la reuniunea ambasadorilor, a unui Memorandum care condiționează accesarea fondurilor europene de starea Statului de drept, soluție susținută ferm de Președintele României în Consiliul European, în condițiile în care, Polonia și Ungaria au blocat, prin VETO, dat în votul preliminar, bugetul anual al UE 2021-2027, generând o criză gravă.
În ultimele mandate, Comisia Europeană a solicitat repetat, Statelor membre respectarea Statului de drept, iar prin Comunicarea CE nr. 343/2019 din 17.07.2019, a adoptat Planul de acțiune pentru CONSOLIDAREA Statului de drept în cadrul UE, care constituie temelia Mecanismului Statului de drept – 2020.
3.2. Capitolul privind România din Raportul 2020 privind M. St. Dr.
3.2.1. Structura secțiunilor acestui capitol atrage atenția de la început, asupra surselor comune de informare cu Rapoartele MCV din 2017, 2018 și ultimul din oct. 2019 (!?).
A. Secțiunile și principalele constatări
I. Sistemul judiciar (pp. 2-10). Analiza cuprinde: 1) Independența 2) Calitatea și 3) Eficiența, preluând considerații relevante și selective din Rapoartele GRECO, Comisia de la Veneția, Rapoartele MCV, ș.a., pentru a se sublinia deficientele din aceste capitole
II. Cadrul anticorupție (pp. 10-14)
III. Pluralismul și mass-media (pp. 14-16) și
IV. Alte probleme instituționale legate de sistemul de control și echilibru (pp. 16-20).
B. În textul Raportului sunt frecvente referiri la Rapoartele MCV (pp. 8, 13, ș.a.) fiind preluate numeroase constatări și recomandări din acestea, dar nu se reține nicio observație critică relativă la „tăcerea” MCV asupra abuzurilor judiciare ale DNA, ale serviciilor secrete și ale altor autorități, care au pus în pericol Statul de drept în cursul monitorizării, în special în perioada 2010-2018.
Dovada clară a apartenenței DNA la puterea politică executivă bicefală, timp de peste 15 ani, o constituie lupta celor doua partide, cărora Președintele le-a atribuit puterea nelegitimă, de a-i restitui (DNA), competența exclusivă de anchetare a judecătorilor și procurorilor, precum și a înalților demnitari din Guvern și Parlament, în acord cu o recomandare „imperativă” din MCV (!?), susținute de Președintele României (!).
4. Caducitatea MCV, a Deciziei Comisiei Europene din 13.12.2006, ca efect al M. St. Dr. – 2020.
4.1. S-a considerat, într-o opinie, că acest nou mecanism, ar fi o formă de MCV, aplicabil tuturor Statelor membre [Radu Pop: „Despre relația dintre statul de drept și MCV”, citat de Sorin Bocancea, în „Noul mecanism de întărire a statelor de drept la nivelul UE: în direcția unui model federal?”, revista „POLIS”, vol. II, nr. 2 (4) – Serie nouă, 2014]. Autorul face o observație pertinentă: „În condițiile menținerii MCV și ale noului mecanism privind Statul de drept, Romania (și Bulgaria) va fi supusă la constrângeri suplimentare față de celelalte state membre”, ceea ce, adaug, este vădit contrar principiului egalității Statelor membre în fața Tratatelor UE și constituie o discriminare de neacceptat, (art. 4-1 TUE).
4.2. Președintele României a făcut, în seara zilei de 30.09.2020, după publicarea Raportului, o declarație concludentă, care trebuia și, în continuare, trebuie, să fie urmată de acțiuni ale Guvernului la Comisia Europeană în Parlamentul European și în Consiliul UE pentru a se obține și încetarea „de jure” a Deciziei din 13.12.2006 privind instituirea MCV: „Este primul raport care analizează situația Statului de drept, în TOATE Statele membre ale UE. România susține de multă vreme că de așa ceva avem nevoie, în LOCUL MCV, care discriminează într-un fel Romania și Bulgaria. Acest fel de Raport este UTIL ca să ne dăm seama unde în UE este nevoie de mai multă acțiune, unde sunt exemple de bune practici, cum se poate interveni pentru a face justiția puternică, independentă ș.a.”.
4.3. După cum se cunoaște, însă, Guvernul a adoptat o inepție de Memorandum pentru îndeplinirea obiectivelor MCV, înscrise în raportul din oct. 2019 (!?), începând cu proiectul legii pentru desființarea SIIJ, inițiat și elaborat de Ministrul Justiției, cu sfidarea Avizului negativ dat de CSM în ședința din 11.02.2020, Proiect de Lege, străin de starea reală a justiției și de nevoile magistraturii române.
4.4. Din Fila informativă și din Schema Mecanismului, publicate de Comisia Europeană odată cu primul Raport asupra M.ST.DR 2020, la 30.09.2020, rezultă, în mod evident, că obiectivele MCV au fost absorbite în noul mecanism al Statului de drept, că acest MCV și-a pierdut autonomia de mecanism de cooperare și verificare, instituit doar pentru Romania și Bulgaria și aplicat timp de 15 ani (2007-2021), cu 4 obiective precise inițiale și alte 20 suplimentare (!?).
4.5. Edificator este și faptul că în anul 2020 MCV NU a mai evaluat situația, stadiul și progresele României și NU a elaborat Raportul anual, toate aspectele și concluziile fiind înscrise în Raportul privind mecanismul Statului de drept 2020 publicat pe 30.09.2020.
4.6. MCV este de la 30.09.2020 un instrument al Mecanismului Statului de drept cu sarcina precisă de „«Monitorizare PERIODICĂ» și raportarea privind progresele înregistrate în vederea remedierii unor deficiențe legale de reformele în justiție și corupție”.
Acest instrument se aplică la toate cele 27 de State membre prin monitorizare periodică și nu anuală (ca până în 2020), aplicată României și Bulgariei, prin Rapoarte anuale.
4.6. Teza caducității Deciziei nr. C (2006) 6569 din 13.12.2006, de instituirea MCV, în raport de M.St.Dr-2020, rezultă și din lectura actuală a celor 9 paragrafe din preambul, dar, mai ales din art. 1 -Anexa cu cele 4 obiective de reformă.
Pe de altă parte, observarea comparativă a constatărilor, concluziilor și recomandărilor din Rapoartele MCV (2018 și 2019) și din Raportul M. St. Dr. – 2020-Capitolul României (pp. 1-20) relevă existența de similitudini în proporție de peste 90%, ceea ce susține teza absorbției și caducității (încetării de facto) a MCV – România și Bulgaria.
Dar se pare că administrația statului român, reprezentanții puterilor constituționale – executivă bicefală și legislativă sunt străini de raportul real, actual și de perspectivă dintre UE și România, ca Stat național membru, cu drepturi egale cu celelalte 26 de State membre UE (art. 2 si art. 4.2. din Tratatul UE).
III. Statul de drept și funcționarea instituțiilor UE – lumini și umbre.
1. Unele observații asupra raportului instituțional dintre UE și Statele naționale membre.
1.1. Tratatele UE NU instituie un raport ierarhic între instituțiile UE și cele ale Statelor membre, de tipul „conducători înțelepți” din „CHINTA bruxeleză”, Consiliul European, Parlament, Consiliul Uniunii, Comisia Europeană și CJUE și „executanții docili”-administrațiile Statelor naționale membre.
Deși, conform art. 4 (2) teza a I-a din TUE „UE respectă egalitatea Statelor membre față de tratate, identitatea națională și tradițiile statelor membre”, instituțiile UE, în principal CE, „gardianul tratatelor” și CJUE, încărcate de un deficit major de democrație, impun un „stat de drept” în Statele naționale membre, fără a oferi exemplul propriu al modului în care respectă și aplică în instituțiile UE aceste principii fundamentale instituite de TUE (art. 2).
Dar, mai grav, Comisia și CJUE și arogă, în mod sistematic, îndeosebi în legislatura „Santer”, în epoca luxemburgheză a lui Jean-Claude Junker și, accentuat, în cea germanică (actuală), rolul de legislator al UE, calificând în mod abuziv, acte neobligatorii (recomandări, rapoarte, comunicări, ș.a.) drept imperative, de a căror implementare/aplicare condiționează recunoașterea și acordarea unor drepturi legitime Statelor naționale membre.
Atrage atenția, în ultimii ani, practica „ex, lege” a declarațiilor/conferințelor de presă, în care anumiți lideri ai instituțiilor UE dau „directive”, amenință cu art. 7 TUE, „judecă” autoritățile naționale ș.a.
„UE ar trebui judecată după aceleași criterii normative care se aplică și statelor naționale membre” („Dreptul UE. Comentarii, jurisprudență. doctrină, Ed. a IV-a, de Paul Craig și Gr. De Búrca, ed. Hamangiu, p.170).
1.2. „Recunoașterea și aplicarea practică a principiului supremației dreptului UE depinde de adoptarea și acceptarea sa de către sistemele de drept și constituționale ale Statelor membre”. Principiul interpretării armonioase a dreptului UE instituie obligația de a interpreta dreptul național în confruntare cu dreptul UE, dar nu „contra legii” și în măsura în care este posibilă aplicarea acestuia („Dreptul UE. Comentarii, jurisprudență, doctrină, Ed. a IV-a, de Paul Craig și Gr. De Búrca, ed. Hamangiu, pp. 359-360 și p. 442).
1.3. Anumiți comisari și lideri din PE, în roluri de „propagandiști/interpreți” ai principiilor, formulează recomandări/comunicări, și adaugă noi norme, la Tratate și la actele juridice obligatorii, derivate (regulamente, directive, decizii), generând distorsiuni în dreptul intern al Statelor naționale membre (imixtiuni în politica penală, în viața judiciară, în organizarea și funcționarea anumitor instituții și autorități, confirmând/acoperind, chiar, abuzuri și ilegalități ale acestora, încălcări grave al statului de drept și ale drepturilor fundamentale, ș.a.).
Astfel de derapaje, subliniate frecvent în mediile politice și civice europene și interne ale Statelor naționale membre, au afectat substanțial buna guvernare și administrarea justiției, starea de spirit a cetățenilor, încrederea în instituțiile UE și în autoritățile naționale, viabilitatea democrației, a statului de drept, garantarea și protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale.
2. Deficitul de democrație, birocrația, și lipsa de transparență în funcționarea instituțiilor UE.
2.1. Deficitul democratic și indiferența CE față de presiunile democratice:
a) prima trăsătură a regimurilor democratice este posibilitatea alegătorilor de a schimba guvernarea, ceea ce nu se aplică și în Uniunea Europeană;
b) a doua fațetă a deficitului democratic privește „dominația puterii executive”, în procesul decizional;
c) a treia trăsătură este „eludarea discuțiilor democratice”;
d) a patra este „problemă distanței”, autorilor deciziilor de la Bruxelles, fata de Statele naționale membre și, mai ales, de cetățeni UE;
e) a cincea trăsătură a deficitului democratic este „problema transparenței și a complexității și cea a «dezechilibrului de fond»” (a se vedea „Dreptul UE. Comentarii, jurisprudență. Doctrină”, Ed. a IV-a, de Paul Craig și Gr. De Búrca, ed. Hamangiu, p. 167).
2.2. Birocrația evolutivă a administrației UE
2.2.1. Starea legislației UE și „bagajul ei normativ”
a) Elaborarea legislației UE. Unele succinte observații critice.
„Elaborarea legii nu este numai o artă, ci și o știință sau mai exact o tehnică, mult mai dificilă în UE”, în care sunt mai multe sisteme juridice și culturi juridice, date de cele 27 de State naționale membre și cu 22 de limbi oficiale și de lucru („Legistica – arta de a face legi”, Dominique Reny-2004): „Criticile frecvente asupra calității și cantității legislației europene, am relevat existența unei «inflații legislative», generată de acțiunea Comisiei, care nu a reușit să simplifice și să reducă acest balast normativ”, cu un grad mare de dificultate în procesul de previzibilitate-claritate-accesibilitate și implicit stabilitate, îndepărtând artificial voința reală a cetățenilor UE (Jean Claude Piris „La qualité de la legislative communautaire le pont de vue du service juridique du Consiel” en „Améliorer la qualité de la legislation en Europe” EM ASSSER Institut, 1998, The Haque-Rluwer Law International).
„Redactorii și instituțiile UE, de regulă au socotit ca linie directoare a produsului lor legislativ” destinatarii normei juridice, beneficiari exclusivi ai reglementării, chiar și după adoptarea, în anul 2003, a unui „Ghid practic comun pentru redactarea legislației comunitare”, de către Parlament, Consiliu și Comisie, care, însă, nu a ameliorat substanțial calitatea legislației UE și nu a generat simplificarea acesteia, reducerea și limitarea producției de noi acte normative, cu efect major al respectării și aplicării principiului subsidiarității. (citat din RDP – „Revue du droit public”, nr. 2/2005, pp. 476-491).
b) Birocrația (ne)funcțională și „stocul normativ” aberant
b1) În lucrarea „Uniunea Europeană sau Marea amăgire. Istoria recentă a construcției europene”, de Christopher Booker și Richard North, tradusă și publicată în 2004 de Editura „ANTET”, precedată de „Oficiali nebuni” – 1995 („The Mad Officials”) și de „Castelul mincinoșilor”- 1996 („The Castle of LIes”), autorii citează o afirmație semnificativă a Lordului Denning: „Legea europeană nu mai este un flux care inundă estuarele Angliei; a devenit un val seismic care dărâmă zidurile și se revarsă în interior, peste câmpii și în case”!?.
b2) „Nimeni nu putea ascunde realitatea: Comunitatea devenise o fabrică de legi, produse, în principal, de Comisia Europeană. În 1975, un număr de 7000 de funcționari lucrau numai pentru Comisie, mai apoi 15.000, în anii ’90 cca. 18000, după care s-a ajuns, succesiv, la 25.000, numărul acestora depășind, în anii 2020, cifra de 50.000.
Datele statistice afișate de EUROSTAT – 2020, arată următoarele cifre:
− UE alocă peste 6% din bugetul anual cheltuielilor cu personalul, administrative și de întreținere a clădirilor, iar
− Comisia Europeană are 32.000 de angajați, Parlamentul – 7500, iar celelalte organisme au peste 15.000 (Consiliul UE, Consiliul European, Comitetul regiunilor, CES, Agențiile specializate, Curtea de Conturi, Curtea de Justiție, și altele, traducători – 4500 și interpreți cu statut de funcționari – 850.
b3) „La Bruxelles aerul de irealitate persistă de decenii, fiind dominat de o retorică absurda, de la Jaques Delors (1994), continuând cu Jaques Santer și mai ales Jean Claude Junkers, adâncindu-se deficitul democratic, pe noul pilon electoral cel al votului «pe o listă de partid» pentru Parlamentul European. Imensa fabrică de legi a UE livrează continuu «tomuri normative”» ,majoritatea «legilor» fiind produse ale grupurilor puternice de «lobby» și de interese financiar-comerciale sau profesionale”.
2.2.2. În lucrarea „Marele jaf European” (tradusă și publicată în anul 2009 de Editura ANTET), autorii David Craig și M. Elliot (foști funcționari ai Comisiei Europene peste 20 de ani și concediați pentru că au „defectat”), se subliniază „rolul major constructiv al UE în a ajuta la rezolvarea unora din marile probleme ale Europei sec. XX, dar, se accentuează preocuparea privind modul cum UE invocă noi motive pentru a-și spori, în mod agresiv controlul și autoritatea, cheltuind:
− sute de miliarde anual, fără ca autorii să poată confirma, în mod cert, unde s-au dus acești bani, deși, Curtea de Conturi a UE a refuzat să acorde bugetului „Certificatul de sănătate”, datorită erorilor, ilegalităților și fraudei,
− numărul de birocrați, în special la Comisie, este în continuă creștere,
− adoptă mai multe reglementări, ajungându-se la un „haos legislativ”,
− cazurile de fraudă, risipă și un larg cult al necinstei financiare, sunt tot mai multe în rândul euroliderilor,
− cu fiecare Tratat, Regulament și Directivă UE dă impresia că mai „înșfacă” un plus de putere, făcând Guvernele tot mai incapabile să se opună legislației UE, iar
− atunci când cetățenii îndrăznesc să voteze împotriva puterii crescânde a UE, eurocrații ignoră, cu ironie, opinia publică și își impun proiectele lor” (pp. 10-11).
a) „UE a devenit, un magnet irezistibil pentru oamenii supuși, dogmatici, ipocriți, leneși, risipitori, egoiști, incompetenți și corupți din punct de vedere moral, iar marele proiect al UE a fost deturnat de o clasă conducătoare, narcisistă, arogantă și autoritară, care se consideră mai presus de lege, lipsită total de empatie cu cetățenii europeni și care a susținut habotnic adâncirea deficitului democratic” (p. 11).
b) „UE elaborează anual peste 2000 de acte normative, multe în domenii neînsemnate (ștergătoare de parbriz pentru vehicule agrare și forestiere, distribuirea laptelui, comercializarea verzei, caracteristicile uleiului de măsline ș.a.), în dauna obiectivelor majore și presante, cum au fost și rămân cele sociale (nivelul de trai, piața muncii, fiscalitatea, imigrația, protecția mediului, transporturile ș.a.); sunt peste 150.000 de pagini de reglementări normative ale UE, la care se adaugă alte milioane de pagini de recomandări, rezoluții, comunicări, declarații, rapoarte, propuneri, documente de tip carte albă, carte verde, decizii-cadru, propuneri, strategii, mecanisme” (!?).
Unele exemple recente șochează, căci par adevărate romane legislative:
− (1) Regulamentul PE și al Consiliului de instituire a Fondului de management integrat al frontierelor, a Împrumutului financiar de sprijin, pentru managementul frontierelor și politica de vize, adoptat la 14.06.2021 (dosar 2018/249 Cod) care are 149 de pagini (!?);
(2) Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2016/341 din 15.12.2015 privind normele tranzitorii pentru anumite dispoziții din Codul vamal European, are 313 pagini;
(3) Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 28.07.2015 privind normele detaliate ale anumitor dispoziții din Codul vamal al UE, are 557 de pagini;
(4) Standardele europene de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară – 2016, are 842 de pagini;
(5) Regulamentul Comisiei (UE) 164/2010 din 25.01.2010 privind specificaţiile tehnice pentru raportarea electronică a navelor în navigaţia interioară, are 154 de pagini și altele.
IV. În loc de concluzii:
1. Uniunea europeană NU este o organizație internațională de tip clasic și nici un stat, ea este și rămâne o „uniune parțial federală” (Jean-Claude Piris, Revista de drept public european nr. 41/2/2005, p. 244).
Aceste federalism parțial nu are ca scop să elimine actualele State națiuni, în favoarea unui Stat federal european de tip clasic, super stat națiune, în rațiunea mondializării, ținând seama de eterogenitatea celor 27 de state naționale membre, de obiectivele UE, în parametrii de competență, stabiliți prin art. 2-4 din TUE.
2. Birocrația instituțională a UE, corupția tradițională, deficitul major al democrației, inflația de acte juridice și conduita colonialistă, sfidătoare a instituțiilor și a înalților demnitari europeni, constituie craterul imploziei și erupției Uniunii, instituțiile acesteia, în special Comisia Europeană, nefiind controlate și nedând socoteală pentru actele și faptele lor individuale și instituționale.
Anumiți „talibani” europeni ai „democrației” și ai „statului de drept” impun popoarelor din Statele naționale membre UE, în special din Europa centrală și de est, norme privind un mod de viață pe care ei nu-l trăiesc în aceeași parametrii!
3. Problema esențială a UE și a statului de drept, în funcționarea instituțiilor sale, constă în a „căuta un bun echilibru între, de o parte, respectul identității Statelor membre, a culturii lor, a tradițiilor acestora și a diversității lor, iar pe de altă parte, necesitatea unui proces decizional central eficace, democratic și transparent, a aplicării uniforme a dreptului, a puterii de a răspunde efectiv sfidărilor economice, sociale, ale mediului și de securitate din sec. XXI, la care niciun Stat membru nu poate face față singur” (Jean-Claude Piris, R D Teur. 41 (2), 2005, p. 260).
Totuși, din păcate, Uniunea continuă sa aprofundeze și să-și lărgească competențele sale, substituindu-se Statelor naționale membre, care sunt componentele sale și care vor acționa, cu mai multă energie, pentru a-și salva identitatea, cultura, tradițiile și diversitatea fiecăruia din ele.
4. În acest context, sunt relevante răspunsurile ferme date de Curțile Constituționale naționale pentru limitarea jocului primatului și supremației dreptului UE, prin rezervele de constituționalitate, în sensul că acceptarea constituțională a integrării europene și a transferului de competențe, trebuie să fie „subordonată respectului identității naționale, culturii și tradițiilor fiecărui stat membru”; că primatul sau prioritatea nu pot fi calificate ca „supremație absolută”, ca produs al unei autorități „monarhice” a dreptului Uniunii, în raport cu dreptul intern al fiecărui Stat național membru.
5. CJUE și instanțele naționale-colaborare loială, fără subordonare
Cei 81 de judecători ai UE (27-CJUE, 54-TUE) nu sunt „aristoteli ai dreptului”, iar hotărârile lor nu au valoarea juridică și forța obligatorie absolută, nu sunt „misiuni biblice” pentru Statele naționale membre ale UE și, în mod direct, pentru miile de judecători constituționali și judiciari, care nu pot fi calificați drept simple „piese de șah” în mințile și în mâinile „marilor maeștri” de la Luxemburg.
Hotărârile CJUE (ca și cele ale CEDO) sunt supuse interpretării și aplicării creatoare/contextuale, generate de schimbările survenite în dreptul primar al UE și în societatea europeană, aflată într-o permanentă dinamică, sub multiplele sale componente; dar ele sunt și obiectul unui filtru constituțional național, exercitat în limitele consacrate în art. 3-4 ale TUE („UE respecta bogăția diversității sale culturale și lingvistice…”, art. 3 (3-3); „UE respecta egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și IDENTITATEA lor NAȚIONALĂ, inerenta structurilor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ce privește autonomia locală și regională” – art. 4-2).
Judecătorii naționali, constituționali și judiciari, sunt primii și principalii judecători comunitari/naționali în procesul de aplicare a dreptului UE și nu doar „copiști” docili ai hotărârilor/deciziilor CJUE/CEDO. Ei sunt obligați sa le invoce, atunci când au legătură cu obiectul litigiului, fără a le copia considerentele ca bază/temei unic al justificării/motivării soluțiilor adoptate, ca o „imitație scenică” facilă, neputând ignora imperativele exprese și clare instituite prin art. 3 (3-3) și 4 din TUE, care intră în marja de decizie a statelor naționale membre.
6. Sunt, prin urmare, în total dezacord cu opinia care susține teza forței absolute și obligatorii a hotărârilor CJUE, a actelor juridice legislative și nelegislative, prevăzute în art. 288 TFUE, teza aplicabilă, de regulă, într-o federație de state și nu într-o Uniune de state naționale.
Relevantă este, în acest sens, recenta Decizie nr. 2021/940 din 15.10.2021 a Consiliului Constituțional al Franței, care în baza art. 88 alin. (1) din Constituția Franței și a art. 12 din Declarație-1789, a decis că intră sub controlul de constituționalitate toate acele acte juridice ale UE care încalcă „o regulă sau un principiu inerent identității constituționale a Franței”, celelalte fiind în competența CJUE și a jurisdicțiilor naționale de drept comun.
De asemenea, edificatoare este și recomandarea: „Statul de drept este un pilon fundamental al UE. O cascadă de procese legale la CJUE nu reprezintă o soluție la problema funcționării în practică a statului de drept. Trebuie să găsim căi și posibilități de a ajunge din nou la consens” (Angela Merkel, la Consiliul European, Bruxelles, 22.10.2021).
7. Așa fiind, în acord cu o parte a doctrinei dreptului UE, consider ca art. 7 din TUE nu trebuie privit, interpretat și aplicat ca o „armă nucleară” împotriva Statelor membre care produc un „risc clar” de încălcări grave ale valorilor consacrate în art. 2 TUE, text în baza căruia s-ar putea dispune suspendarea anumitor drepturi ale acestora, în special dreptul la vot și mai nou, conform Regulamentului (UE) 2020/2092 din 16.12.2020, drepturile financiare acordate în cadrul PNNR (adresat direct Poloniei si Ungariei!?).
N.B. – Lucrări de referință ale autorului în materiile: dreptul european, dreptul european al drepturilor omului și dreptul UE.
Dreptul european:
1. „Introducere în dreptul european”, Ed. Universul Juridic, 2007
2. „Starea justiției în Statele Europei”, Ed. Universul Juridic, 2010
3. „Starea justiției”, vol. I, II, III.IV – 2017, 2019, 2020
Drept european al drepturilor omului:
1. „CEDO-ultima speranță într-o justiție deplină”, Ed. Juridică, 2000
2. „Protecția europeană a drepturilor omului”, Lumina Lex, 2001, 750 p.
3. „CEDO-50 de ani de funcționare”, Ed. Universul Juridic, 2010
4. „CEDO-60 de ani de funcționare. Doctrină și jurisprudență sistematizată și actualizată”, Ed. Universul Juridic, 2021, 740 p.
Dreptul Uniunii Europene:
1. „Jurisprudență comunitară, Lumina Lex, 2002
2. „Politicile comunitare în Constituția UE”, Lumina Lex, 2005
3. „Drept comunitar general”, Ed. Spiru Haret, 2005
4. „Uniunea Europeană, înainte și după Tratatele de la Lisabona-2007”, Ed. Universul Juridic, 2009
5. „Jurisdicții și proceduri în UE”, Ed. Universul Juridic, 2010.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.