Măsuri complementare privind supravegherea conformității produselor, în condițiile O.G. nr. 20/2023
Camelia Spasici - octombrie 20, 2023A. Cerințele obiectului în vânzarea civilă și comercială
Potrivit regulilor generale impuse prin dispozițiile Codului civil, „obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale” (art. 1225 C. civ.).
Într-o interpretare doctrinară, „a spune despre un act juridic că are drept obiect operaţiunea juridică înseamnă, în realitate, a te referi la conduita părţilor”[1]. Astfel, în raporturile juridice patrimoniale, conduita părţilor se referă la bunuri materiale.
Deoarece vânzarea este un contract bilateral, tot astfel și obiectul prestației părților este dublu. Astfel, obiectul derivat al contractului poate fi bunul[2] sau prețul.
Pentru valabilitatea actului juridic, bunul-obiect al vânzării trebuie să îndeplinească (pe scurt) următoarele cerinţe.
Bunul vânzării trebuie să fie posibil (ad impossibilium, nulla obligatio).
Imposibilitatea poate să fie materială sau juridică şi se apreciază în raport de momentul încheierii actului juridic.
Doctrinar s‑a opinat că cerinţa este neîndeplinită numai în caz de imposibilitate absolută (obiectivă)[3].
Bunul vânzării trebuie să existe (sau să poată exista).
Cerinţa existenţei bunului este importantă, întrucât de îndeplinirea ei depind şi celelalte.
Potrivit art. 1659 C. civ., dacă părţile au avut în vedere un bun existent, dar care pierise total în momentul încheierii contractului, vânzarea nu produce niciun efect.
În cazul în care bunul nu există în momentul încheierii contractului, dar poate exista în viitor, vânzarea este valabilă (art. 1228 C. civ.).
Bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost încheiat contractul (art. 1658 alin. 5 C. civ.).
Atunci când bunul sau, după caz, genul limitat nu se realizează, contractul „nu produce niciun efect”.
Bunul vânzării trebuie să fie în circuitul civil.
Potrivit Codului civil, „numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale” (art. 1229 C. civ.).
Ca o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor susceptibile de apropriere, nu pot forma obiectul contractului de vânzare, bunurile care nu sunt în comerţ (extra commercium)[4].
Tot astfel, „orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament” (art. 1657 C. civ.).
Rezultă că, până la proba contrară, toate bunurile se prezumă a fi „în circuitul civil”[5].
Bunurile aflate în circuitul civil sunt cele care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte juridice civile, indiferent că ar fi vorba despre bunuri care pot circula neîngrădit sau despre bunuri care pot circula în condiţii restrictive[6].
Bunul vânzării trebuie să fie determinat sau determinabil.
Potrivit art. 1226 alin. (2) C. civ., obiectul obligaţiei „trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit”.
Bunurile sunt determinate prin individualitatea lor.
Particular, prin actul vânzării comerciale se tranzacţionează, de regulă, bunuri de gen şi bunuri viitoare, care nu există în materialitatea lor la momentul încheierii contractului (de exemplu, recoltele neculese, mărfurile ce urmează a fi fabricate sau procurate de către vânzător etc.).
Determinarea obiectului de către un terţ trebuie să se facă „în mod corect, diligent şi echidistant”. În caz contrar, „instanţa, la cererea părţii interesate, va stabili, după caz, preţul sau elementul nedeterminat de către părţi” (art. 1232 C. civ.)[7].
În contractele încheiate între profesionişti, lipsa preţului atrage prezumţia că „părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit în domeniul respectiv sau, în lipsa unui asemenea preţ, un preţ rezonabil” (art. 1233 C. civ.)[8].
Bunul vânzării trebuie să fie licit şi moral.
Potrivit art. 1179 alin. (1) pct. 3, obiectul contractului trebuie să fie în concordanţă atât cu legea, cât şi cu regulile de convieţuire socială.
Obiectul este ilicit atunci când este „prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri” [art. 1225 alin. (3) C. civ.].
Nerespectarea cerințelor de mai sus, pentru obiect, atrage nulitatea contractului.
B. Conformitatea produselor vândute, în reglementarea O.U.G nr. 140/2021
O.U.G. nr. 140/2021, privind anumite aspecte referitoare la vânzarea de bunuri (denumită, în continuare, Ordonanța de urgență) a instituit noi reguli în materia vânzării de consumație, în special privind conformitatea produselor vândute[9].
În condițiile Codului civil, vânzătorul are obligaţia să predea cumpărătorului bunuri care îndeplinesc cerinţele legale precum și cele derivate din clauzele convenției.
În limbaj consumerist produsele vânzării trebuie să fie conforme contractual[10].
Potrivit art. 5 din Ordonanța de urgență, pentru a fi în conforme, bunurile trebuie să îndeplinească următoarele patru condiţii speciale:
– să respecte descrierea, tipul, cantitatea şi calitatea şi deţin funcţionalitatea, compatibilitatea, interoperabilitatea şi alte caracteristici prevăzute în contract;
– să corespundă scopului special pentru care consumatorul le solicită, pe care consumatorul l-a adus la cunoştinţa vânzătorului, cel târziu în momentul încheierii contractului de vânzare şi pe care vânzătorul l-a acceptat;
– să fie livrate împreună cu toate accesoriile şi cu toate instrucţiunile, inclusiv de instalare, prevăzute în contract;
– să fie furnizate cu actualizări conform dispoziţiilor contractului.
Pe lângă condițiile speciale de mai sus, bunurile vândute mai trebuie să îndeplinească și alte condiţii [art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență]:
– să corespundă scopurilor pentru care s-ar utiliza în mod normal bunuri de acelaşi tip, în acord cu standardele tehnice sau cu codurile de conduită aplicabile în domeniu;
– să corespundă descrierii unei mostre sau unui model pe care vânzătorul l-a pus la dispoziţia consumatorului înainte de încheierea contractului;
– să fie livrate împreună cu accesoriile, inclusiv ambalajul, instrucţiunile de instalare sau alte instrucţiuni pe care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil să le primească;
– să respecte cantitatea şi calitatea normală pentru bunurile de acelaşi tip, potrivit declarației publice şi la care consumatorul se poate aştepta, în mod rezonabil.
Ca excepție, vânzătorul nu este ţinut să respecte declaraţiile publice, în trei situaţii:
– nu cunoştea şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia publică în cauză;
– până la momentul încheierii contractului, declaraţia publică a fost rectificată în acelaşi mod sau într-un mod similar celui în care a fost făcută;
– decizia de a achiziţiona bunurile nu ar fi putut fi influenţată de declaraţia publică (art. 6 pct. 2 din Ordonanța de urgență).
Tot astfel, vânzătorul trebuie se asigure informarea consumatorului cu privire la actualizări pentru menţinerea conformității bunurilor atunci când: vânzarea prevede un singur act de furnizare a conţinutului digital sau a serviciului digital sau prevede furnizarea continuă pe parcursul unei anumite perioade.
Dacă consumatorul nu instalează, într-un termen rezonabil, actualizările furnizate în conformitate, vânzătorul nu răspunde pentru nicio neconformitate cauzată exclusiv de lipsa actualizării, cu două condiţii:
- vânzătorul a informat consumatorul cu privire la disponibilitatea actualizării şi,
- neinstalarea sau instalarea incorectă a actualizării de către consumator nu a fost cauzată de existenţa unor deficienţe în instrucţiunile de instalare furnizate consumatorului (art. 6 pct. 4 din Ordonanța de urgență).
Nu se consideră că există o neconformitate atunci când, la momentul încheierii vânzării, consumatorul a fost informat în mod explicit că o anumită caracteristică a bunurilor nu corespunde cerinţelor obiective de conformitate, iar consumatorul a acceptat în mod expres şi separat acest lucru[11].
De precizat că, instalarea incorectă a bunurilor este considerată o neconformitate a bunurilor în două situaţii:
- instalarea este obligația vânzătorului sau,
- instalarea a fost asumată de consumator[12].
Atunci când contractul de vânzare prevede furnizarea continuă de bunuri cu conţinut digital pentru o anumită perioadă, vânzătorul răspunde, de asemenea, pentru orice neconformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital.
Cazul de mai sus atrage răspunderea vânzătorului în termen de doi ani de la momentul livrării bunurilor cu elemente digitale pentru produse cu durată medie de utilizare de până la cinci ani, respectiv în termen de cinci ani de la data respectivă pentru produse cu durată medie de utilizare de peste cinci ani (art. 9 pct. 3 din Ordonanța de urgență)[13].
Constatarea neconformității, în termen de un an de la data la care bunurile au fost livrate, este prezumată a fi existat în momentul livrării bunurilor.
Prezumția, de mai sus, operează până la proba contrarie sau cu excepţia cazului în care prezumţia este incompatibilă cu natura bunurilor sau cu natura neconformităţii [art. 10 alin. (1) din Ordonanță].
Sarcina probei cu privire la conformitatea conţinutului digital revine vânzătorului.
Atunci când se constată neconformitatea bunurilor vândute, consumatorul are dreptul la următoarele măsuri corective[14]:
- aducerea în conformitate a bunurilor,
- reducerea proporţională a preţului sau,
- încetarea contractului[15].
Dispoziția de mai sus nu se aplică dacă măsura corectivă aleasă ar fi imposibilă sau, în comparaţie cu cealaltă măsură corectivă disponibilă, ar impune vânzătorului costuri disproporţionate.
La aprecierea costurilor disproporționate trebuie luate în considerare toate circumstanţele, inclusiv: valoarea bunurilor; gravitatea neconformităţii sau posibilitatea executării măsurii corective de către consumator.
Vânzătorul poate refuza să aducă în conformitate bunurile dacă reparaţia sau înlocuirea este imposibilă sau i-ar impune costuri disproporţionate, luând în considerare toate circumstanţele (art. 11 pct. 3 din Ordonanța de urgență).
Încetarea contractului poate fi cerută de cumpărător[16], în patru cazuri:
– vânzătorul nu a finalizat reparaţia sau înlocuirea bunului neconform;
– se constată o neconformitate, „în pofida eforturilor vânzătorului de a o remedia”;
– gravitatea neconformității justifică reducerea preţului;
– vânzătorul a declarat că nu va aduce bunurile în conformitate într-un termen rezonabil.
Atunci când s-a optat pentru reducerea de preţ aceasta trebuie să fie proporţională cu diminuarea valorii bunurilor primite de consumator în comparaţie cu valoarea pe care bunurile ar avea-o dacă ar fi în conformitate (art. 13 din Ordonanța de urgență)[17].
Aducerea în conformitate a bunurilor, reparaţiile sau înlocuirile datorate de vânzător se efectuează:
– fără costuri;
– într-un termen rezonabil, care nu poate depăşi 15 zile calendaristice și,
– fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.
Atunci când neconformitatea urmează să fie remediată prin repararea sau înlocuirea bunurilor, „consumatorul pune bunurile la dispoziţia vânzătorului”, iar vânzătorul preia bunurile înlocuite pe propria cheltuială.
Consumatorul nu este obligat să plătească pentru utilizarea normală a bunurilor înlocuite, în perioada care a precedat înlocuirea acestora [art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență].
În cazul neconformității remediată prin înlocuire, pentru bunurile care înlocuiesc bunurile neconforme, termenele de prescripție încep să curgă de la data înlocuirii (art. 11 pct. 7 din Ordonanța de urgență).
Dacă neconformitatea se referă numai la unele dintre bunurile livrate, consumatorul poate obţine încetarea contractului în raport cu bunurile respective (nulitate parțială, s.n.)
În cazul de mai sus, cumpărătorului i se poate pretinde să accepte să păstreze bunurile conforme.
Efectele încetării contractului sunt următoarele:
– consumatorul trebuie să restituie bunurile, pe cheltuiala vânzătorului;
– vânzătorul trebuie să ramburse preţul plătit (folosind aceleaşi modalităţi de plată) ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială (în principiu).
C. Măsuri complementare privind supravegherea pieței și conformitatea produselor comercializate, în reglementarea O.G. nr. 20/2023
La data de 3 februarie 2023 a intrat în vigoare[18] O.G. nr. 20/2023 de transpunere în plan național a Regulamentului (UE) 2019/1.020 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor (denumită, în continuare, Ordonanță)[19].
Potrivit pct. 4 din expunerea de motive la Regulament, cadrul pentru supravegherea pieţei trebuie să completeze şi să consolideze dispoziţiile existente în legislaţia de armonizare a Uniunii referitoare la asigurarea conformităţii produselor[20].
În dispozițiile art. 2 alin. (1), ordonanța definește termenii și expresiile în text, după cum urmează.
Autoritatea competentă este un organ al administraţiei publice centrale, responsabil pentru asigurarea măsurilor necesare aplicării legislaţiei Uniunii Europene de armonizare (din domeniul său de competenţă)[21].
Consumatorul poate fi orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale[22].
Declaraţia CE de conformitate este documentul care stipulează faptul că îndeplinirea cerinţelor specificate a fost demonstrată[23].
Declaraţia de performanţă este documentul prin care fabricantul îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului pentru construcţii cu performanţa declarată (în lipsa unor indicii obiective în sens contrar, statele membre presupun că declaraţia de performanţă întocmită de fabricant este exactă şi corectă)[24].
Documentaţia tehnică este documentul întocmit de producători care conţine informaţii destinate să demonstreze conformitatea produsului cu cerinţele aplicabile.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanță, activităţile de supraveghere a pieţei se realizează de către autorităţile desemnate, de transpunere sau punere în aplicare, în legislația națională sau, după caz, a legislaţiei de armonizare a Uniunii Europene ca autorităţi de supraveghere.
Autorităţile de supraveghere a pieţei sunt structuri ale administraţiei publice centrale, serviciile publice deconcentrate sau instituţii publice, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pentru anumite domenii[25].
Autoritatea Vamală Română este responsabilă cu controlul produselor care intră pe piaţa Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut la art. 25 alin. (1) din Regulament.
În acest context, Ministerul Economiei este autoritatea naţională pentru coordonarea aplicării prevederilor Regulamentului.
De asemenea, Ministerul Economiei coordonează elaborarea Strategiei naţionale în domeniul supravegherii pieţei.
Autorităţile de supraveghere a pieţei au obligaţia să elaboreze strategiile sectoriale de supraveghere a pieţei şi să le transmită Biroului unic de legătură, în termen de maximum 60 de zile de la solicitarea acestuia[26].
Strategia naţională se elaborează pentru o perioadă de patru ani.
În aplicarea dispozițiilor de mai sus, Ministerului Economiei organizează un grup de lucru, alcătuit din experţi, reprezentanţi ai autorităţilor de supraveghere a pieţei şi ai Autorităţii Vamale Române, care se reuneşte trimestrial (sau ori de câte ori este necesar)[27].
Autorităţile de supraveghere a pieţei au obligaţia de a actualiza permanent sistemul de informaţii şi comunicare al Comisiei Europene, cu informaţiile rezultate ca urmare a exercitării competenţelor conferite şi a îndeplinirii sarcinilor care le revin prin Regulament, precum şi de a răspunde solicitărilor Ministerului Economiei, în calitatea sa de autoritate naţională pentru coordonarea aplicării prevederilor Regulamentului şi celor ale Biroului unic de legătură, în termenul precizat de către reprezentanţii acestuia, şi de a informa ori de câte ori este cazul cu privire la modificările survenite în activitatea acestor autorităţi [art. 5 alin. (5) din Ordonanță].
În aplicarea dispozițiilor ordonanței, autorităţile de supraveghere a pieţei transmit informările către Comisia Europeană prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în calitate de punct naţional de contact pentru Sistemul de schimb rapid de informaţii (art. 6 din Ordonanță).
Autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţe generale de securitate, respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi celelalte autorităţi de supraveghere potrivit competenţelor au obligaţia de a lua măsuri pentru interzicerea introducerii pe piaţă a produselor care prezintă un risc grav, sunt neconforme sau periculoase şi de a solicita autorităţii vamale să nu permită punerea în liberă circulaţie a acestora[28].
Potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanță, autorităţile de supraveghere a pieţei pot solicita operatorilor economici traducerea în limba română a documentaţiei tehnice a produsului introdus sau pus la dispoziţie pe piaţă.
În cazul de mai sus, respectivele autorităţi trebuie să definească clar acea parte a documentaţiei care se impune a fi tradusă şi să permită realizarea traducerii acesteia într-un timp rezonabil, luând în considerare proporţionalitatea cererii.
Cerinţa privind traducerea în limba română se poate aplica şi declaraţiei de conformitate sau declaraţiei de performanţă, dacă traducerea în limba română a acestei documentaţii nu este prevăzută de legislaţia de armonizare a Uniunii Europene sau de actul normativ de transpunere a legislaţiei de armonizare a Uniunii Europene, aplicabil, după caz, produsului.
Neprezentarea declaraţiei de conformitate sau a declaraţiei de performanţă, respectiv a documentaţiei tehnice constituie premisă de neconformitate a produsului cu cerinţele stabilite în legislaţia de armonizare a Uniunii Europene sau în actele normative de punere în aplicare a legislaţiei de armonizare a Uniunii Europene, după caz.
Documentaţia tehnică se păstrează în format fizic sau digital, cu condiţia să fie disponibilă pentru perioada şi în condiţiile prevăzute de legislaţia de armonizare a Uniunii Europene sau de actele normative de punere în aplicare a legislaţiei de armonizare a Uniunii Europene, aplicabile produsului [art. 8 alin. (4) din Ordonanță][29].
În aplicarea prevederilor ordonanței, autorităţile de supraveghere a pieţei încheie acorduri de colaborare cu Autoritatea Vamală Română prin care se asigură schimbul de informaţii cu scopul de a evita introducerea pe piaţă a produselor neconforme, respectiv de a detecta astfel de produse anterior punerii lor în liberă circulaţie (art. 9 din Ordonanță)[30].
Autorităţile de supraveghere a pieţei pot face publice, cu luarea în considerare a prevederilor art. 17 din Regulament, informaţiile referitoare la măsurile luate cu privire la produsele neconforme, care pun în pericol sănătatea şi siguranţa utilizatorilor finali (art. 10 din Ordonanță).
CONCLUZII
Ordonanța Guvernului nr. 20/2023 cuprinde dispoziții referitoare la supravegherea pieței și conformitatea produselor comercializate.
Dispozițiile complementare ale ordonanței instituie măsuri administrative speciale, în vederea supravegherii conformității produselor comercializate.
Studiul privește, atât conformitatea produselor comercializate consumatorilor, cât și măsurile administrative de asigurare a acestora.
Parte componentă a lucrării este și O.U.G. nr. 140/2021 care a reglementat elementele de fond, respectiv garanțiile comerciale și garanțiile de conformitate.
În condițiile ordonanței de urgență, garanția de conformitate impune vânzătorului să livreze un produs supus clauzelor contractuale iar, garanția comercială presupune angajamentul garantului de a rambursa preţul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreţine bunurile, în caz de neconformitate.
Reglementarea prin acte normative succesive a conformității produselor, inclusiv a unor măsuri de asigurare complementare, este o situație unică în raporturile juridice consumeriste (dictată evident, de importanța socială și juridică a instituției).
Bibliografie
1. Angheni S. , Raporturile juridice dintre profesioniștii-comercianți, Ed. Ch. Beck, București, 2014,1
2. Boroi G., Anghelescu C.A., Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012,
3. Cărpenaru St. D., Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, București, 2019;
4. Nemes V., Fierbinteanu G., Dreptul contractelor civile și comerciale, Ed. Hamangiu, București, 2022;
5. Picod Y., Picod N., Droit de la consommation, Sirey, 2021;
6. Slavu V., Drept civil. Teoria generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2017;
7. Spasici C., Instituții de drept civil și consumeriste, Ed. Hamangiu, București, 2022;
8. Ungureanu C.T. , Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2016;
9. Văsii G., Contractul civil versus contractul de consumație, Ed. Rosetti, București, 2022.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] Vezi și G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 164.[2] De regulă, obiect al vânzării comerciale îl constituie bunurile mobile (productele, mărfurile şi titlurile de credit); vezi și V. Nemes, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 41.[3] În cazul unei imposibilității relative (doar pentru debitor) obiectul actului juridic civile este valabil; vezi V. Slavu, Drept civil. Teoria generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 157.
[4] În doctrină, s‑a opinat că nu sunt acte de comerţ cumpărările de producte sau de mărfuri făcute pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului ori a familiei sale. Tot astfel, nu sunt acte de comerţ nici vânzările productelor pe care fermierul le realizează pe pământul cultivat; vezi și V. Nemes, G. Fierbințeanu, op. cit., p. 41.
[5] Vezi și S. Angheni, Raporturile juridice dintre profesioniștii-comercianți, Ed. Ch. Beck, București, 2014, p. 80.
[6] Vezi și C-T Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 158.
[7] În contractele încheiate între profesionişti, lipsa preţului atrage prezumţia că „părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit în domeniul respectiv sau, în lipsa unui asemenea preţ, un preţ rezonabil” (art. 1233 C. civ.).
[8] Vezi St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 454.
[9] Art. 1 din Ordonanța de urgență mai reglementează și măsurile corective în caz de neconformitate, modalităţile de punere în aplicare a respectivelor măsuri corective, precum şi garanţiile comerciale în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei interne.
[10] Vezi și C. Spasici, Considerații privind conformitatea bunurilor și garanțiile comerciale la vânzarea de consumație, în condițiile O.U.G nr. 140/2021, în Revista Universul Juridic nr. 10/2022, pp. 20-30.
[11] De precizat că, în condițiile Legi nr. 449/2003 (azi abrogată), lipsa de conformitate a fost apreciată la momentul încheierii contractului și numai, dacă cumpărătorul-consumator a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să cunoască existența acesteia. Pentru amănunte vezi și G. Văsii, Contractul civil versus contractul de consumație, Ed. Rosetti, București, 2022, pp. 140-141.
[12] Vânzătorul răspunde pentru orice neconformitate care există în momentul livrării bunurilor şi care este constatată în termen de doi ani de la data respectivă [art. 9 alin. (1) din Ordonanță]. Răspunderea vânzătorului pentru neconformitate se aplică și bunurilor cu elemente digitale.
[13] Particular, în cazul produselor de ocazie, consumatorul şi vânzătorul pot conveni „o perioadă de răspundere contractuală sau un termen de prescripţie mai scurtă”, cu condiţia ca acestea să aibă o durată de minimum un an de la data livrării bunului (art. 9 pct. 1 din Ordonanța de urgență).
[14] Referitor la măsurile corective: reguli și excepții, la vânzarea de consumație, vezi și C. Spasici, Instituții de drept civil și consumeriste, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 162 și urm.
[15] Potrivit art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență, pentru ca bunurile să fie aduse în conformitate, consumatorul poate opta între reparaţie şi înlocuire.
[16] Exercitarea dreptului de a cere încetarea contractului se face printr-o declaraţie către vânzător (art. 14 alin. 1 din ordonanța de urgență).
[17] Consumatorul nu poate cere încetarea contractului dacă neconformitatea este minoră. Sarcina probei în acest caz revine vânzătorului [art. 11 alin. (5) din Ordonanța de urgență].
[18] Publicată în M. Of., Partea I nr. 86 din 31 ianuarie 2023.
[19] Regulamentul (UE) nr. 1020/2019 (în vigoare de la 15 iulie 2019) a fost emis în scopul de a garanta libera circulaţie a produselor în Uniune, context în care este necesară garantarea unui nivel ridicat de protecţie a intereselor publice, precum sănătatea şi siguranţa în general, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, protecţia consumatorilor, protecţia mediului, a siguranţei publice.
[20] Astfel, dispoziţiile ordonanței se aplică numai în măsura în care nu există dispoziţii specifice cu acelaşi obiectiv în legislaţia de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieţei şi asigurarea aplicării legislaţiei [art. 1 alin. (3) din ordonanță].
[21] În conformitate cu definirea dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor.
[22] În conformitate cu definirea dată de art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
[23] În conformitate cu definirea dată de potrivit prevederilor art. R 10 alin. 1 din anexa l la Decizia nr. 768/2008 CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465 CEE a Consiliului.
[24] În conformitate cu definirea dată de art. 4 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului.
[25] De precizat că, nu pot fi autorităţi de supraveghere a pieţei entităţile prevăzute la alin. (1) în cadrul cărora funcţionează, pentru produsele din domeniul de competenţă al respectivelor autorităţi, organisme de evaluare a conformităţii notificate Comisiei Europene [art. 3 alin. (3) din ordonanță].
[26] Formatul strategiilor sectoriale este comunicat autorităţilor de supraveghere a pieţei de către Biroul unic de legătură [art. 5 alin. (3) din ordonanță].
[27] Concluziile dezbaterilor grupului de lucru sunt prezentate conducerii fiecărei autorităţi din componenţa acestuia.
[28] În aplicarea dispozițiilor de mai sus, autorităţile de supraveghere a pieţei introduc informaţii în sistemul de informaţii şi comunicare [art. 7 alin. (4) din ordonanță].
[29] În acest caz, autorităţile de supraveghere a pieţei pot cere organismelor de evaluare a conformităţii, informaţii relevante pentru scopul supravegherii pieţei [art. 8 alin. (5) din ordonanță].
[30] În doctrina franceză obligația de conformitate a produselor este implicit legată de „previziunile contractuale”; vezi Y. Picod, N. Picod, Droit de la consommation, Sirey, 2021, p. 375 și urm.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.