Lobby în România – cu sau fără lege? Unele considerații privitoare la „eșecul” consacrării normative a activității de lobby
Anca Jeanina Niță - martie 5, 20223. Lobby și transparența decizională în legislația națională
Transparența contribuie la consolidarea principiilor democrației și la respectarea drepturilor fundamentale, definite în art.6 al Tratatului UE și în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
Fără teama de a greși, putem afirma că deși în prezent legislația națională nu reglementează expres activitatea de lobby, România a făcut progrese semnificative pentru creşterea transparenţei instituţiilor şi autorităţilor publice.
Actele normative de referință sunt reprezentate de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică[27] și Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes publice[28].
Prin Legea nr. 52/2003 sunt stabilite regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
Legea consacră două mecanisme de participare a cetăţenilor la procesul elaborării unui act normativ: a) participarea publicului la procesul de elaborare a unui proiect de act normativ; b) participarea cetăţenilor la lucrările şedinţelor publice ale autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul legii.
Dată fiind sfera de reglementare a Legii nr. 52/2003, se impune precizarea că propunerile legislative inițiate de senatori și deputați, în temeiul art. 74 din Constituție, nu se supun prevederilor Legii nr. 52/2003.
Pentru asigurarea transparenței decizionale în procesul de elaborare a legilor, atât Regulamentul Camerei Deputaților[29], cât și Regulamentul Senatului[30], consacră posibilitatea accesul oricărei persoane interesate, a reprezentanților unor organizații neguvernamentale și a specialiștilor din partea unor autorități publice.
Legea nr. 544/2001 și Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 123/2002[31] reprezintă un cadru juridic fundamental în practicarea unei guvernări deschise sprijinind, în mod direct, transparența instituțională la toate nivelurile.
Alăturat acestora, există numeroase acte normative (atât în legislația primară, cât și cea secundară) care reglementează transparența decizională.
3.1. Istoricul inițiativelor legislative privind lobby-ul
3.1.1. Premisele inițiativelor legislative
Din observarea expunerii de motive a inițiativelor legislative reținem că alăturat reglementărilor internaționale și unionale, au fost invocate și acte normative interne. Astfel, s-a invocat faptul că:
− Obiectivul redactării unei reglementări a lobby-ului a fost înscris în Strategia Naţională Anticorupţie aprobată prin H.G. nr. 1944/2004[32]. Anexa – parte integrantă a hotărârii, stabilea la pct. 2, subpct. 2.1.3. „Adoptarea unor norme transparente şi clare privind activitatea de lobby, finanţarea şi auditul financiar extern al partidelor politice şi al campaniilor electorale, pentru evitarea contactelor mascate dintre politicieni, pe de o parte şi pentru prevenirea intereselor de afaceri ilicite, în scop electoral, pe de altă parte”.
− Programului de Guvernare 2018-2020, adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1/2018 pentru acordarea încrederii Guvernului[33], menționează în Capitolul „Politici Publice privind IMM: pct. 11. Adoptarea Legii lobby-ului, astfel încât mediul de afaceri să nu mai fie organizat în cercuri, unele mai apropiate de centrele de putere, iar altele dezavantajate.
3.1.2. „Inventarul” inițiativelor legislative
a) Prima dintre iniţiativele parlamentare (PL –x 323/27.06.2000) datează din anul 2000, fiind clasată în temeiul art. 60 alin. (5) din Constituţie[34]. Reintrodusă în 2001, „Propunere legislativă privind organizarea activității de lobby” (PL-x 211/2001)[35], a fost respinsă în 17.02. 2004.
b) La 7.02.2005, a fost încetată procedura legislativă prin respingerea de către Camera Deputaților – for decizional, a propunerii legislative privind regimul activităților de lobby, înregistrată sub nr PLx-638/2004[36].
c) Propunerea legislativă privind organizarea activității de lobby, PL-x 581/2010[37] a avut un traseu sinuos, finalizat abia în 23.03.2021.
Prin raportul din 10.12.2013, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Propunerii legislative, cu amendamentele admise[38].
La 23.02.2021, membrii aceleași comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților, spre dezbatere și adoptare, Raportul suplimentar de respingere a propunerii legislative.
d) Propunerea legislativă intitulată „Lege privind reglementarea activităților de lobby în România” (PL-x 739/2011), a fost respinsă de către Camera Deputaților, ca for decizional, la 23.03.2021
e) Propunerea legislativă – PL-x 129/2019 „Proiect de lege privind transparența în domeniul lobby-ului și al reprezentării intereselor”[39], a fost respinsă definitiv de Camera Deputaților, ca for decizional, în ședința din 8.0.2.2022.
Alăturat propunerilor legislative menționate, legiuitorul delegat a pus în discuție publică, în septembrie 2018, Proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind transparenţa în domeniul lobby-ului şi al reprezentării intereselor[40]. Și acesta a rămas la stadiu de proiect.
3.1.3. Aspecte comune reglementate prin inițiativele legislative și posibile explicații ale ”eșecului” legiferării
Specialiștii în domeniu au afirmat cu temei că dacă ne punem problema să reglementăm activitatea de lobby ar trebui întâi să clarificăm ce anume dorim să reglementăm[41].
Propunerile legislative mai sus enumerate au vizat aspecte referitoare la:
− definirea activității de lobby;
− înregistrarea societăților de lobby;
− înființarea Registrului de lobby de pe lângă Oficiul Registrului Comerțului, subordonat ministerului justiției;
− declararea/raportarea activității de lobby;
− relația cu autoritățile publice;
− transparența activității de lobby;
− incompatibilități și interdicții (legea nu va fi aplicată partidelor politice, cultelor recunoscute, structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, instituțiilor publice din domeniul asigurărilor sociale, precum și grupurilor de interese care nu încadrează personal în calitate de reprezentanți ai intereselor);
− sancțiuni.
Încetarea procesului legislativ, prin respingerea propunerilor legislative, cu alte cuvinte „eșecul” demersurilor inițiatorilor a fost pus de către societatea civilă pe seama lipsei de voință politică în reglementarea activității de lobby.
Această abordare nu poate fi cu desăvârșire exclusă de vreme ce, spre exemplu, avizele negative ale Guvernului sunt argumentate și prin faptului că actualul cadru legislativ asigură transparența decizională la nivelul puterii executive și legislative, context în care „reglementarea activității de lobby apare ca fiind inutilă și de natură a favoriza practici ilicite de influențare a decidenților statali în aspecte ce țin de interes public”.
S-a susținut în acest sens că propunerile legislative nu corespund exigențelor Legii nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenției penale privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 și, contravin preocupărilor pentru asigurarea transparenței în luarea deciziilor din sfera puterii legislative și executive.
Observăm însă că și dacă nu s-ar fi apreciat asupra „inutilității reglementării”, trecerea de la stadiu de „propunere legislativă” la „lege” nu a fost posibilă și datorită unor vicii de redactare a textelor supuse avizării și dezbaterilor.
Altfel spus, la elaborarea proiectelor legislative în discuție, inițiatorii au omis să se raporteze cu rigurozitate la dispozițiile consacrate de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative[42].
Analiza avizelor negative ale Comisiei juridice, de disciplină și imunități și ale Guvernului relevă că au fost făcute numeroase observații pe text.
Sintetizând, nota comună a acestora a vizat:
− lipsa de rigoare și de precizie a noțiunilor cu care operează propunerile legislative;
− folosirea unor noțiuni care nu sunt definite, deși acestea au un înțeles diferit de cel comun, fiind circumscris instituției juridice de influențare a procesului decizional (ex. „influență”, „interes”, „societate afiliată”, „onorariu preconizat”, „raport de comandă” etc.)
− lipsa de claritate a scopului legii: crearea unei noi profesii, cea de practician în lobby sau exclusiv transparentizarea activității de lobby;
− modul lacunar și ambiguu de redactare al unor dispoziții, ignorarea cerinței de previzibilitate a legii (ex., nu este stabilit regimul juridic al contractului de lobby și nici prezentate detaliat sursele de finanțare cu care se contractează serviciile).
3.1.4. Avizarea propunerilor legislative de către Consiliul Legislativ
Deși „statul de drept nu se confundă (..) cu principiul legalității”[43], legalitatea reprezintă una din valorile de referință ale statului de drept, iar calitatea reglementării constituie o dimensiune a legalității.
Sintetic, se poate afirma că obiectul principal al avizului consultativ al Consiliului Legislativ este calitatea legii și conformitatea ei cu dispozițiile constituționale și cele din tratatele internaționale ratificate de România.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observații și propuneri, toate propunerile legislative sus menționate.
Subliniind faptul că activitatea de lobby ridică o serie de aspecte teoretice și practice cu implicații politice, juridice și etice în cele mai diverse domenii și sectoare de activitate, Consiliul Legislativ apreciază necesară” o reglementare mai riguroasă în materie, care să excludă posibilitatea constituii societăților de lobby în factori autorizați ai traficului de influență față de autoritățile publice cu putere de decizie politică și juridică”[44].
Pentru o reglementare adecvată în materie, Consiliul Legislativ recomandă să fie avute în vedere și modul în care activitatea de lobby este organizată și se desfășoară în alte țări ale U.E. sau în țări cu experiență în această activitate[45].
3.2. Reglementarea activității de lobby în statele Europei
În Raportul „Europa: Lobby-ul nereglementat deschide ușa corupției”[46] publicat în aprilie 2015, reprezentanții Transparency International semnalau că „țările europene și instituțiile UE trebuie să adopte reglementări solide de lobby care să acopere o gamă largă de lobbiști care influențează – direct sau indirect, orice decizii politice, politici,legislație. În caz contrar, lipsa controlului lobby-ului amenință să submineze democrația.”
Potrivit Raportului, din 19 țări evaluate[47] doar 7 au o anumită formă de lege sau reglementare dedicată lobby-ului. Este vorba despre: Austria, Franța, Irlanda, Lituania, Polonia, Slovenia și Regatul Unit.
De menționat că, România nu a fost printre țările supuse evaluării.
În Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind transparenţa în domeniul lobby-ului şi al reprezentării intereselor[48], legiuitorul delegat invocă faptul că lobby-ul a fost reglementat prin lege și în Austria, Irlanda, Slovenia, Regatul Unit, Letonia, Polonia (2005), Lituania (2001) și Ungaria (2006), detaliind următoarele:
− Austria: cel mai relevant model, întrucȃt are un singur act normativ prin care să fie asigurată atât transparenţa decizională a autorităţilor publice, cât şi transparenţa intereselor, activităţilor şi actorilor relevanţi pentru lobby;
− Germania: conform reglementărilor Bundestagului, grupările de interese trebuie înregistrate într-un registru, cu publicarea anuală a listei;
− Danemarca: lobbiștii care îşi desfăşoară activitatea în interiorul Folketing-ului trebuie să fie înregistraţi şi numele lor publicate;
− Marea Britanie: lobby-ul se referă tradiţional la încercările de influenţare a unor membrii ai Parlamentului, de către colegii lor parlamentari sau de către organizaţii din afara Parlamentului
− Franţa: sistemul politic nu integrează aceste practici. Regulamentele de organizare şi funcţionare a Adunării Naţionale şi Senatului interzic constituirea în interiorul lor a grupărilor ce apără interesele particulare, locale sau profesionale şi nu există un registru special pentru aceste grupări.
3.3. Argumente pro și contra legii lobby-ului și a reprezentării intereselor
Precizând dintr-un început că nu ne propunem să ne alăturăm disputei celor două tabere care se poziționează radical „pro” sau „contra” legiferării activităților de lobby, am sintetizat argumentele esențiale invocate de acestea.
3.3.1 Argumente pentru legea lobby-ului și a reprezentării intereselor
Inițiatorii propunerilor legislative privind reglementarea activităților de lobby și susținătorii reglementării lobby-ului susțin că:
− există o nevoie socială de legiferare a activității de lobby de vreme ce aceasta este desfășurată de numeroși agenți economici, ONG-uri, asociaţii patronale etc., atât în forul legislativ, cât și în administrație;
− creșterea transparenței decizionale și reglementarea activității de lobby sunt un instrument în combaterea corupției;
− monitorizarea dezvoltării politicilor publice este o activitate legitimă, ce permite accesul liber și deschis la toate puterile din stat, iar „transparentizarea sa nu este doar un bun public, ci și o consecință a drepturilor fundamentale”;
− accesul liber și deschis la toate puterile din stat este o caracteristica a bunei guvernări, fiind o foarte importantă chestiune de interes public, iar a face lobby pe lângă deținătorii de funcții sau demnități publice este o activitate legitimă, prevăzută în Constituție;
− activitatea de legiferare ar beneficia de expertiza unor specialiști în domeniu, iar actele normative ce ar fi emise în baza unui astfel de efort conjugat ar răspunde mai bine cerințelor sociale și economice actuale;
− în cadrul legislativ românesc, există posibilitatea de a face lobby: recunoașterea formală a legalității desfășurării activității de lobby dată, pe de o parte, de O.M.F.P.S. 1832/2011[49] (prin care se aprobă Clasificarea Ocupațiilor din România și unde la poziția 243220 este înscrisă activitatea de „specialist în activitatea de lobby”), iar pe de altă parte, de recunoașterea pe cale judecătorească a activității, prin autorizarea înființării Asociației Registrul Român de Lobby (ARRL)[50].
− încrederea cetățenilor în guverne a crescut în statele în care s-a reglementat profesia și activitatea de lobby.
3.3.2 Argumente contra legii lobby-ului și a reprezentării intereselor
Cei care se opun reglementării normative a activității de lobby invocă, în principal, următoarele:
− reglementarea activității de lobby nu face parte din aequisul comunitar;
− obiectivul redactării unei reglementări a lobby-ului înscris în Anexa la H.G. nr.1944/2004 a fost eliminat din documentul programatic prin H.G. nr. 231/2005 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2005-2007;
− mecanismele de consultare existente (comisii tripartite de dialog social și/sau dezbateri publice asupra proiectelor de acte normative de la nivel local la cel central) satisfac atât nevoia de reprezentare a intereselor în procesul decizional, cât și cerințele de implicare și participare publică;
− o eventuală lege a lobby-ului este de natură să ridice probleme în raport cu legislația actuală, pentru că, din cauza limitei mult prea fragile dintre activitatea de lobby și infracțiunea de trafic de influență[51], se poate ajunge la interpretarea că anumitor grupuri de interese li se va permite în mod legal să exercite influențe în procesul decizional;
− o lege a lobby-ului ar presupune modificări ale regimul juridic al conflictului de interese și incompatibilităților consacrat prin Legea nr. 161/2020, modificări care ar trebuie evitate, având în vedere perspectiva respectării angajamentelor asumate prin Mecanismul de Cooperare și Verificare instituit prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;
− reglementarea ar putea restrânge, indirect, dreptul de petiționare, prin interpunerea lobbiștilor ca verigă intermediară între cetățeni și decidenți.
3.4. Reglementare sau autoreglementare?
Când nu există un cadru legal, în baza căruia o activitate să fie reglementată şi să poată fi practicată într-o formă legală, următorul pas este acela de autoreglementare.
Autoreglementarea activităţii de lobby în România a fost realizată de către Asociaţia Registrul Român de Lobby (ARRL) înfiinţată – în iunie 2010, ca o organizaţie neguvernamentală, apolitică, de drept privat, nonprofit, şi autonomă, cu scopul de a contribui la popularizarea şi promovarea activităţii de lobby.
Sistemul de autoreglementare iniţiat de ARRL cuprinde: a) Codul de etică al practicienilor de lobby şi advocacy; b) Registrul de Transparenţă a activităţilor de lobby şi advocacy; c) Registrul de Transparenta a Activităților de Lobby și Advocacy[52].
Cu referire la autoreglementarea activității de lobby, în literatura de specialitate, s-a opinat că o atare soluție este „aparent acceptabilă, dar în acelaşi timp lacunară” și aceasta întrucât autoreglementarea poate fi interpretată drept o încercare de ocolire sau evitare a unor norme legale de transparentizare.
În situaţia când tu singur decizi asupra normelor şi limitelor transparenţei, tot tu poţi decide şi în ce măsură şi cât de mult vei oferi acea transparenţă. Se creează un paravan, în spatele căruia nimeni nu va putea verifica veridicitatea informaţiei oferite de către companiile şi practicienii lobby-ului, sau dacă acea informaţie este completă. În situaţia opusă, când avem o lege a lobby-ului, avem de asemenea prevăzute sancţiuni, în cazurile în care lobby-iştii nu se conformează acestora sau nu oferă informaţia cerută în totalitate. Se pot aplica amenzi, în cazuri extreme ajungându-se până la retragerea licenţei de activitate în domeniu. Ori, în lipsa unui cadru legal, controlul asupra aspectelor de mai sus este redus la limită[53].
Multe ţări s-au bazat exclusiv pe autoreglementare până când au fost confruntate cu perturbări grave ale proceselor decizionale interne.
Aşa cum se prezintă lucrurile în prezent în România între ocupaţia de specialist în lobby prevăzută de COR, pe de o parte şi Registrul român de transparenţă, pe de altă parte, nu există nici o punte de comunicare, iar controlul statal nu poate fi realizat[54].
Potrivit unui studiu sociologic „Lobby în România” – realizat în 2012[55], între 60 şi 70% dintre companii, ONG-uri, politicieni şi opinia publică consideră că un registru voluntar al activităţilor de lobby nu va avea aceleaşi efecte ca obligarea prin lege a lobbiștilor de a-şi declara activităţile.
4. În loc de concluzii
Echivocul și vidul legislativ actual în reglementarea activității de lobby nu poate contrazice realitatea factuală: lobby-ul în România există, fiind situat în paradigma semitransparenței.
De vreme ce s-a optat pentru profesionalizarea activităţilor de lobby (Codul ocupaţiilor din România include profesia de „specialist în activitatea de lobby” – cod COR 243220 printre ocupaţiile grupate în cadrul celor din domeniul administrativ-comercial, în cadrul categoriilor de specialişti în relaţii publice), acestea se impun a fi consacrate legislativ, cu toate consecințele ce derivă din aceasta (inclusiv, fiscalizarea veniturilor realizate din activitate).
În acest context, pe bună dreptate, s-a opinat[56] că „soluția adaptată la contextul actual al democrației românești ar fi aceea a recunoașterii deschise a existenței fenomenului de lobby, a observării impactului real pe care acesta îl are asupra societății și a proceselor decizionale (…) și încercarea de tratare globală, chiar dacă nu neapărat printr-un unic act normativ”.
Temerea că legiferarea activității de lobby ar transforma practicienii de lobby în factori autorizaţi ai traficului de influenţă faţă de autorităţile publice nu poate constituie argument determinant în favoarea inexistenței reglementării legale a lobby-ului.
Desigur, activitatea de lobby nu trebuie să fie trafic de influenţă deghizat, dar nici lobby-ul corect/legitim să treacă drept trafic de influență.
Sub aspectul raportului dintre activitatea de lobby și activitatea infracțională a traficului de influență, sugestiv s-a afirmat că „diferența dintre cele două este asemenea diferenței dintre comerț și contrabandă. Comerțul desfășurându-se într-un cadru legal, transparent, cu garanții, iar contrabanda reprezintă același lucru fără a respecta nici una dintre reguli”[57].
Literatura de specialitate a relevat faptul că eșecul transformării în lege a numeroaselor inițiative legislative – clasate, avizate negativ și respinse, a fost generat de lacunele și omisiunile pe care acestea le conțineau la capitolul definire, responsabilități, sfera de activitate etc.[58].
Conchidem prin a susține că „suficiența” decidenților politici și opinia potrivit cu care societatea românească nu este „pregătită” pentru adoptarea unei legislații în materia lobby-ului – care este un instrument al democrațiilor consacrate, precum cea a Statelor Unite ale Americii, pot fi înfrânte printr-o reglementare riguroasă (cu observarea obligatorie a principiilor privind transparența și integritatea în lobby statuate de OCDE), care să excludă posibilitatea constituiri societăților de lobby în factori autorizați ai traficului de influență față de autoritățile publice cu putere de decizie politică și juridică.
[27] Publicată în M. Of. nr.70 din 3 februarie 2003.
[28] Publicată în M. Of. nr. 663 din 23 octombrie 2001.
[29] Aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, publicată în M. Of. nr. 50 din 25 februarie 1994.
[30] Aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în M. Of. nr. 948 din 25 octombrie 2005.
[31] Publicată în M. Of. nr. 167 din 8 martie 2002.
[32] Publicată în M. Of. nr.1199 din 15 decembrie 2004.
[33] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 84 din 29 ianuarie 2018
[34] „Art. 63 – (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament”.
[35] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=2377.
[36] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=5913.
[37] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=10808.
[38] Propunerea legislativă a fost dezbătută în plenul Camerei Deputaților în ședința din 10 decembrie 2013, când s-a decis retrimiterea proiectul la comisia sesizată în fond pentru întocmirea unui raport suplimentar
[39] „Urmărirea procesului legislativ”, disponibilă pe site-ul http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=17735.
[40] Document disponibil pe site-ul http://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs/2018/09/9zs6mbv1 _ 472qfygdhn8.pdf.
[41] Radu Nicosevici, „Dacă ne punem problema să reglementăm activitatea de lobby ar trebui întâi să clarificăm ce anume dorim să reglementăm”, material disponibil pe site-ul https://www.legalmarketing.ro/radu-nicosevici-academia-de-advocacy-despre-legea-lobby-ului/.
[42] Republicată în M. Of. nr. 260 din 24 aprilie 2010.
[43] Profesorii Ioan Muraru, Simina Tănăsescu subliniază că „Statul de drept nu se confundă însă cu principiul legalității, el este mai mult decât atât”, „Constituția României. Comentariu pe articole”- coord. I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Ediția 2, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 9.
[44] A se vedea Avizul nr. 636 din 8 iunie 2011, emis pentru PL –x 739/2011.
[45] A se vedea avizul nr.1027 din 29 octombrie 2018, emis pentru PL-x 129/2019.
[46] Potrivit Raportului, disponibil pe site-ul https://www.transparency.org/en/press/europes-unregulated-lobbying-opens-door-to-corruption, din 19 țări evaluate doar 7 au o anumită formă de lege sau reglementare dedicată lobby-ului.
[47] Țările evaluate: Austria, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia,Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Regatul Unit.
[48] Disponibilă pe site-ul http://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs/2018/09/76whf4_xpsn0yvq9dkmc.pdf.
[49] Publicat în M. Of. nr. 1832 din 8 august 2011.
[50] Înființată în iunie 2010, ARRL funcționează ca persoană juridică de drept privat, cu caracter nonprofit, neguvernamentală, autonomă și apolitică; pentru informații suplimentare a se accesa site-ul http://registruldelobby.ro/.
[51] Infracțiunea de trafic de influență este reglementată de art. 291 din Noul Codul penal; Legea nr. 78/2000 sancționează infracțiunea de cumpărare de influență.
[52] Disponibile pe site-ul http://registruldelobby.ro/.
[53] Pavel Trosin, „Perspectiva reglementării activităţii de lobby în Republica Moldova”, I.D.I.S. „Viitorul”, Chişinău, Tipografia „M.S. Logo” S.R.L., 2011, p. 24.
[54] S. Tănasescu (coordonator), op.cit., pp. 118-119.
[55] D. Oancea, L. Mihăileanu, A. Horja, „Lobby în România”, Forum for International Communications, 2012, disponibil pe site-ulhttps://www.stiri.ong/library/files/lobby_romania_2012.pdf
[56] S. Tănasescu (coordonator), op.cit., p. 23.
[57] Radu Nicosievici, „Lobby-ul un serviciu necesar sau trafic de influență”, prelegere susținută la Conferința „Dezvoltare și inovare în afaceri”, Ediția a V-a, „Lobby,advocacy în România”, organizată de Revista Patronatului Român, 24-26 februarie 2021.
[58] Pentru detalii, a se vedea, Liviu Mihăileanu, Aurelian-Nicolae Horja, „Reglementarea activității de lobby, în anticamera influenței”, Ed. C.H. Beck, București, 2009, pp. 111-112.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.