Liberarea de răspundere penală pentru circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora – legislația și practica Republicii Moldova (Partea I)

Introducere

Dreptul penal are la bază trei instituții juridice – infracțiunea, răspunderea și pedeapsa penală. Principiul inevitabilității răspunderii și pedepsei penale, invocă regula, potrivit căreia, orice infracțiune generează angajarea răspunderii penale a persoanei, în urma cărei statul, reprezentat prin instituțiile sale, aplică pedeapsa penală, monitorizând executarea acesteia. Pe de altă parte, principiul umanismului, deși nu neagă sau neglijează absolut principiul inevitabilității răspunderii și pedepsei penale, oferă posibilitatea liberării persoanei de răspunderea, după caz pedeapsa penală.

Instituția liberării de răspundere penală își regăsește sediul juridic în cadrul capitolului VI Partea Generală a Codului Penal al Republicii Moldova (n.a. – în continuare CP RM) și, în mare parte, este condiționată de săvârşirea de infracțiuni ușoare/mai puțin grave, comise pentru prima dată și expirarea termenului de atragere la răspundere penală.

Sub aspect de tehnică legislativă, una din modalitățile liberării de răspundere penală este liberarea de răspundere penală în legătură cu căința activă (art. 57 CP RM). Ultima invocă că persoana care pentru prima oară a săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după săvârşirea infracţiunii, s-a autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracţiune. Aliniatul 2 al aceluiași articol menționează că persoana care, în condiţiile alin.(1) art. 57 CP RM, a săvârşit o infracţiune de altă categorie poate fi liberată de răspundere penală numai în cazurile prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a Codului Penal.

În corelație cu cele invocate, art. 217 alin. (5) CP RM prevede o modalitate specială a liberării de răspundere penală pentru circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau a analogilor acestora. Cadrul legal a respectivei instituții se rezumă la următoarele reglementări – persoana care a săvârşit acţiunile prevăzute la art. 217 sau 217/1 CP RM este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, după caz, prin autodenunţare, predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, indicare a sursei de procurare a acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii, la indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea lor.

Redacția actuală a prevederilor alin. (5) art. 217 CP RM, se datorează modificării legi penale în anul 2005 (în vigoare 02.12.2005)^[1]. „Anterioară” modalitate de formulare a instituției liberării de răspundere penală petru circulația ilegală a drogurilor era una mult mai simplă și se conținea în cadrul alin. (4) art. 217 CP RM – „persoana fizică care a predat benevol substanţele narcotice, psihotrope sau precursorii este liberată de răspundere penală pentru activitate ilegală privind circulaţia acestora”.

Necesitatea operării modificărilor și completărilor a instituției liberării de răspundere penală în condițiile specifice de la actuala redacție a alin. (5) art. 217 CP RM, este dictată inclusiv de caracterul latent înalt al acestei infracțiuni și de modul înalt de organizare a acesteia. Autoritățile publice au nevoie de așa numitul mecanism juridic de „stimulare-protecție” a persoanei care colaborează cu organele de urmărire penală. tendința în cauză, a fost și este monitorizată la nivel doctrinar.

Investigații în domeniul criminologic au stabilit că tendinţa creşterii latenţei infracţiunilor de trafic ilicit al drogurilor este urmărită în baza diferitor studii realizate atât de organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, cât şi de cele neguvernamentale. Tendinţele conturate sunt unice nu doar pentru Republica Moldova şi România, ci şi pentru majoritatea ţărilor lumii. În esenţă, aceste tendinţe reflectă pericolul social sporit al flagelului narcomaniei pentru întreaga omenire, fapt care a generat o atenţie sporită din partea comunităţii mondiale, care încearcă să i-a măsuri tot mai consistente în vederea prevenirii şi combaterii fenomenului vizat^[2].

În același context, s-a constat că însăși consumul și traficul de droguri în Republica Moldova cunoaște noi forme de manifestare, preluate de la alte state sau nou-create, datorită mai multor factori, printre care: libera circulație a persoanelor, dezvoltarea noilor tehnologii informaționale și de comunicare, dezvoltarea continuă a criminalității organizate transfrontaliere. Având în vedere aceste constatări, sunt necesare abordări mai complexe și variate din partea tuturor actorilor implicați în lupta contra fenomenului drogurilor. Mai mult ca atît, autoritățile publice din Republica Moldova au realizat o analiză care a permis conturarea unui portret al infractorului și scoaterea în evidență a faptului că, în mare măsură, infracțiunile legate de droguri sunt comise de către persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani și cu vârsta de peste 30 de ani (este necesar de specificat că în categoria de vârstă 18-24 de ani predomină o tendință de creștere);

• în cea mai mare parte de sex masculine;

• cel mai des de către persoanele care se află la prima abatere;

• nu lucrează/nu învață (nu sunt active în viața socială);

• și de către cele care au antecedente penale^[3].

Caracterul tranfrontalier al circulației ilegale a drogurilor și implicarea criminalității organizate în această activitate este confirmată prin studii recente în domeniu, astfel, Cristea Gabriela afirmă că una dintre cele mai principale rute pentru traficul de droguri, arme și migranți din Turcia și ale state asiatice către Europa este așa – numita rută balcanică. În ciuda eforturilor efectuate prin intermediul acestor cercetări, încă nu este pe deplin acceptat gradul înalt de risc care îl reprezintă crima organizată transfrontalieră de-a lungul frontierelor și în regiunea Europei de Est^[4].

Scopul studiului de faţă rezidă în studierea legislației și practicii judiciare a Republicii Moldova în cea ce privește modul de incriminare și aplicare în practica judiciară a instituției liberării de răspudere penală pentru circulație ilegală a drogurilor în/fără scop de înstrăinare, care își are sediul legislativ în cadrul alin. (5) art. 217 Codul Penal al Republicii Moldova.

Rezultate obţinute şi discuţii :

Din analiza prevederilor art. 217 alin. (5) CP RM putem destinge caracteristici/condiții pentru liberarea de răspundere penală:

1. liberarea de răspundere penală este obligatorie, adică nu se lasă la discreția autorităților posibilitatea aplicării acesteia. Acest din urmă fapt reiese din tehnica legislativă utilizată la formularea sintagmei – „este liberată de răspundere penală”;

2. liberarea de răspundere penală operează în exclusivitate doar pentru componențe de infracțiune de la art. 217 sau 217/1 CP RM. Deci, instituția nu este aplicabilă și pentru alte infracțiuni care implică traficul ilicit de droguri, în special ne referim la faptele incriminate la art. 217/2 – 218 și 248 alin. (6) (contrabanda cu droguri) CP RM;

3. contribuția activă la:

a) descoperirea sau contracararea infracţiunii, după caz, prin:

• autodenunţare,

• predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora,

• indicare a sursei de procurare a acestor substanţe;

2. divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii;

3. indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune.

Interpretarea liberării de răpsundere penală de la art. 217 alin. (5) CP RM nu este posibilă în abstractizare de la prevederile normelor penale procesuale. În esență sa, natura juridică a instituției liberării de răspundere penală este una dublă – penală materială și penală procesuală, ori aplicarea prevederilor Codului Penal al Republicii Moldova este posibilă doar în contextul reglementărilor Codului de Procedură Penală.

În susținerea acestei idei vine și definiția liberăriii de răspundere penală oferită de Ulianovschi X., – „… adoptarea în conformitate cu prevederile procesual penale a unei hotărâri de către procuror sau instanța de judecată privind liberarea de răspunderea penală a persoanei care a comis o faptă ce conține toate elementele componenței de infracțiune, la orice etapă a procesului penal, prin refuzul public de a pedepsi făptuitorul pentru cele comise, cât și prin anularea tuturor consecințelor juridico-penale pentru fapta infracțională comisă …”^[5].

Abordarea dualistă a liberării de răspundere penală, implică deopotrivă respectarea principiului legalității, atît prin prisma normelor de drept penal material cât și celor de procedură penală. Contextul în care devin relevante constatările precum că realizarea legalității la liberarea de răspundere juridică se reflectă în următoarele exigențe: în primul rând existența bazei normative a acestei instituții și în cel de-al doilea rând implementarea principiilor echității, umanismului, individualizării răspunderii juridice în construcția instituției liberării de răspundere juridică^[6].

Propunem spre analiză caracteristicile conceptuale ale liberării de răspundere penală de la alin. (5) art. 217 CP RM:

1. Autoritățile competente de aplicare a instituției liberării de răspundere penală de la alin. (5) art. 217 CP RM.

Actul de liberarea de răspundere penală de la alin. (5) art. 217 CP RM reprezintă prerogativa atît a instanței de judecată și intervine în fază de judecare a cauzei. Acest fapt reiese expres din prevederile art. 332 alin. (1) CPP RM – în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5) –9), 285 alin. (2), precum şi în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, (n.a. – sublinierea ne aparține) instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Procurorul în faza de urmărire penală, la fel, dispune de abilitatea de a aplica liberarea de răspundere penală de la alin. (5) art. 217 CP RM în temeiul prevederilor art. 52 pct. 22) și  275 alin. (9) CPP RM.

Din prevederile enunțate, reiese că statutul procesual al persoanei aptă a întruni condițiile liberării de răsundere penală în sensul prevederilor alin. (5) art. 217 CP RM, poate fi – bănuit, învinuit sau inculpat. Ori, ad absurdum, liberarea de răspundere penală a părților sau altor participanți la procesul penal nu este posibilă, aceștia nefiind pasibili atrași la răspundere penală în contextual examinării cauzei penale concrete de la art. 217 CP RM sau 217/1 CP RM. Aceasta deși, în practica judiciară a Republicii Moldova există cauze penale, cu motivări contradictorii, care sugerează eronat ideia că aplicarea liberării de răspundere penală nu vizează persoana acuzată (bănuit, învinuit sau inculpat). În calitate de exemplu poate servi următoarea speță: Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție subliniază că, inculpatul nu întrunește nicio condiție necesară pentru aplicare art. 217 alin. (5) Cod penal, or, inculpatul a recunoscut vina şi a contribuit la descoperirea infracţiunii după efectuarea acţiunilor procesuale, şi anume după petrecerea percheziţiilor la domiciliu, la locul de trai şi în automobilul inculpatului, deja când ultimul avea statutul de bănuit, (n.a. sublinerea ne aparține) contextul în care, instanţa de recurs ordinar acceptă motivarea instanţei de apel şi respinge criticile inculpatului în acest sens ca neîntemeiate^[7]. O astfel de interpretare, este una lipsită de claritate și previzibilitate, ori instanța de recurs, în tendința de a plasa accentul pe criteriu de „timp” în care persoana acuzată a transmis drogurile (adică după începerea acținilor de urmărire penală – percheziţii la domiciliu, la locul de trai şi în automobilul inculpatului), eronat plasează accent pe statutul processual al persoanei („… deja cînd ultimul avea statut de bănui…”). În continuarea acestei idei, nici legea penală (alin. (5) art. 217 CP RM) nu facereferință direct sau tangențial la statutul procesual al persoanei.

Constatăm că în situația în care, atît instanța de judecată, cît și procurorul au dreptul de a aplica prevederile alin. (5) art. 217 CP RM, Procuratura Republicii Moldova este rezervată față de aplicarea acestei instituții juridice. Ori, cazurile de aplicare a liberării de răspundere penală a persoanei, în faza de urmărire penală, sunt rare, neoficial refuzul aplicării liberării de răspundere penală în baza art. 217 alin. (5) CP RM se justifică prin riscul de a fi acuzat de actele ce atentează la bună desfășurare a relațiilor în sfera publică (în special cele de corupție).

2. Caracterul imperativ-onerativ al liberării de răspundere penală de la alin. (5) art. 217 CP RM.

Se constată lipsa limitelor de discreție, în baza propriei convingeri, a instanței de judecată, ori a procurului la aplicarea liberării de răspundere penală, în situația întrunirii condițiilor de la alin. (5) art. 217 CP RM. Astfel de constatare reiesă din formularea semnului „persoana …este liberate de răspundere penală … ”. În acest sens, deși Curtea Constituțională, a justificat recunoașterea constituțonalității sintagmei „proprie convingere”, precum că nu are sensul de opinie subiectivă, ci acela al certitudinii dobândite de judecător în urma examinării tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, în mod obiectiv și călăuzindu-se de lege^[8], eforturile tehnicii legislative la formularea alin. (5) art. 217 CP RM, o exclude. În acest sens, legiuitorul a stabilit obligația liberării de răspundere penală, în situația întrunirii condițiilor ncesare.

În practica judiciară se relevă efortul de motivare a propriei convingeri în cadrul examinării cauzelor penale privind circulația ilegală a drogurilor (art. 217/1 CP RM), în special ne referim la următoare speță: instanța de apel a respins argumentele procurorului precum că, recunoașterea vinovăției de către inculpata A.L., nu poate fi considerată contribuire activă la descoperirea sau contracararea infracțiunii din motiv că, toate circumstanțele principale de comiterea infracțiunii, au fost stabilite în cadrul urmăririi penale, reieșind din rezultatele măsurilor operative de investigații, fiind stabilit că, A.L. este membrul activ al grupării criminale și este concubina capului grupării criminale, M.O. Or, inculpata A.L. a contribuit activ la descoperirea infracțiunii de circulație a drogurilor, prin divulgarea persoanelor, indicarea sursei de obținere a drogurilor, participarea în calitate de investigator sub acoperire la măsurile speciale de investigație cu scopul de a depista celelalte persoane implicate în săvârșirea infracțiunii, mai mult, inculpata benevol prin cerere a manifestat acordul de a colabora cu organele de drept, iar acțiunile de colaborare au fost confirmate prin probele reflectate și apreciate în hotărârea primei instanțe, (n.a. sublinierea ne aparține) cauza fiind examinată în ordinea art. 364/1 Cod de procedură penală^[9].

3. Liberarea de răspundere penală de la alin. (5) art. 217 CP RM aplicabilă doar faptelor descrise de la art. 217 și 217/1 CP RM.

Convențional infracținile de la art. 217-218 se clasifică în infracțiunile de circulație ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora (în scop sau fără înstrăinare) și cele care facilitează contribuie la circulație ilegală a adrogurilor^[10].

Legiuitorul a prevăzut liberarea de răspundere penală a persoanei numai în cazul în care ultima a săvârşit acţiunile indicate în cadrul conținutului normativ de la art. 217 sau 217/1 CP RM. Astfel, persoana care a săvârşit acţiunile prevăzute, spre exemplu, de la art. 217/2 CP RM (Circulaţia ilegală a precursorilor în scopul producerii sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora) sau 217/3 CP RM (Circulaţia ilegală a materialelor şi utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora) nu poate fi liberată de răspunderea penală, în condițiile alin. (5) art. 217 CP RM, cu toate că gradul prejudiciabil al acestora este mai mic decât cel al infracţiunilor de la art. 217 sau 217/1 CP RM.

Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează infracţiunea. Efectuînd o comparaţie a acestora, putem invoca că diferenţa, esențială, constă într-un singur semn al componenţei de infracţiune – obiectul material. Drogurile și etnobotanicele prezintă un pericol social mai ridicat decît precursorii săi. Reeşind chiar din acel simplu fapt că unele plante sau substanţe pot fi catalogate în unele împrejurări ca fiind droguri, iar în alte împrejurări ca precursorii, spre ex.: raşina de canabis poate fi întrebuinţată ca drog, în acelaşi timp ea poate servi ca și precursor pentru obţinerea altor droguri. Carența formulării alin. (5) art. 217 CP RM (limitarea cazurilor de liberarea de răspunderea penală doar la art.217 şi 217/1 CP RM) crează dificultăţi, în primul rînd, la calificarea corectă a faptei, iar într-al doilea rind la liberarea de răspunderea penală.

Înterpretarea cadrului legal de la alin. (5) art. 217 CP RM evidențiază în calitate de condițiile liberării de răspundere penală, care se rezumă la contribuția activă la:

1. descoperirea sau contracararea infracţiunii, după caz, prin: autodenunţare, predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, indicare a sursei de procurare a acestor substanţe;

2. divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii;

3. indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune.

În opinia autorului Stati V. cele trei acţiuni socialmente utile (n.a. – condiții enumerate supra la lit. a – c) ale persoanei care s-a decis să contribuie la descoperirea sau contracararea infracţiunii şi în baza cărora ea poate fi liberată de răspundere penală au un caracter alternativ. Atestarea oricăreia dintre aceste acţiuni este suficientă pentru a face operantă prevederea de la alin.(5) art.217 CP RM. Nu este obligatoriu ca toate aceste trei acțiuni să fie întrunite. O asemenea concluzie o desprindem din interpretarea favorabilă făptuitorului (conformă cu alin.(2) art.3 CP RM) a dispoziției de la alin.(5) art.217 CP RM^[11]. Prin urmare, caracterul alternativ al celor trei condițiilor impune realizarea cel puțin a uneia din ele.

Deși conținutul alin. (5) art. 217 CP RM este expus destul de explicit, în practica judiciară a Republicii Moldova se constată necesitatea stabilirii doar a două condiții, invocîndu-se caracterul alternative al acestora. Astfel, în una din cauze, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, respingând argumentele recurentului, invocă că aplicarea prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal, este posibilă în cazul în care este întrunită cel puțin una din două condiţii, şi anume:

1) predarea benevolă de către persoană a drogurilor, etobotanice sau analoagelor acestora sau

2) acţiunile active care contribuie la descoperirea sau curmarea infracţiunilor unor astfel de substanţe, manifestate prin următoarele modalităţi alternative, autodenunţare, divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii, indicarea sursei de procurare a drogurilor, entobotanice sau analoagelor acestora, participarea la depistarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor dobândite în rezultatul comiterii infracţiunii^[12].

O astfel de interpretare eronată a prevederilor alin. (5) art. 217 CP RM își ia originea din conținutul pct. 12 al Hotărîriia Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei penale ce reglementează circulaţia drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora şi a precursorilor”, unde se menționează citat –  ”Instanţele de judecată urmează să ţină seama că, în baza art.217 alin.(5) Cod penal, liberarea de răspundere penală pentru infracţiunile prevăzute la art.217 şi art.2171 Cod penal este posibilă în cazul în care există una din două condiţii:

a) predarea benevolă de către persoană a drogurilor, etnobotanice sau analoagelor acestora;

b) acţiunile active ale persoanei care contribuie la descoperirea sau curmarea infracţiunilor legate de circulaţia unor astfel de substanţe: autodenunţare, divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii, indicarea sursei de procurare a drogurilor, etnobotanice sau analoagelor acestora, participarea la depistarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor dobîndite în rezultatul comiterii infracţiunii”^[13]

Bibliografie:

1. Cajocaru R., Nastas A., Cebotari D., Încadrarea juridică a infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri, suport de curs, Chișinău, 2020, Tipografia ”Tipocart Print”, ISBN – 978-9975-3380-7-3, p. 3
2. Cauza penală nr. 1ra-1058/2020, disponibil – http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=15840 (accesat 03.09.2022)
3. Cauza penală nr. 1ra-1373/20, disponibil – http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=17474 (accesat 30.08.2022)
4. Cauza penală nr. 1ra-58/2021, disponibil – http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=17834 (accesat 23.08.2022)
5. Dobîndă V., Unele considerente referitor la liberarea de răspundere a subiectului răspunderii juridice la diferite etape de manifestare a acesteia, În Legea și Viața, octombrie-noiembrie 2020, ISSN 1810-309X p. 29
6. Gabriela C., Criminalitatea organizată transfrontalieră din Balcani: riscuri și amenințări asupra securității Republicii Moldova, teza doctor în drept (specialitatea – drept international public), p. 149
7. Hotărâre Guvernului nr. 233 din 10.04.2020 „cu privire la aprobarea Strategiei naționale antidrog pentru anii 2020-2027 și a Planului național de acțiuni antidrog pentru anii 2020-2021”, Publicat : 17-04-2020 în Monitorul Oficial Nr. 104-105 art. 320, 5 și pct. 20
8. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova, nr. 18 din 22.05.2017 ”privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală(intima convingere a judecătorului)”, Dosarul nr. 27g/2017, disponibil https://www.constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=hotariri&docid=617
9. Hotărârea Explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție ”Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei penale ce reglementează circulaţia drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora şi a precursorilor” nr. 2 din 26.12.2011, pct. 12, disponibil http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=251
10. Larii Iu., Nucu M., Pericolul şi tendinţele infracţiunilor din domeniul circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice, În Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Științe socio-umane, ediția a XVII-a, nr. 1, 2016, p. 35
11. Legea nr. 277 din 04-11-2005, pentru modificarea şi completarea Codului cu privire la contravenţiile administrative, a Codului penal al Republicii Moldova şi a Codului de procedură penală al Republicii Moldova; Publicat : 02-12-2005 în Monitorul Oficial nr. 161-163 art. 795.
12. Stati V., Infracțiunile prevăzute la art.217 și 2171 din codul penal privite prin prisma legii nr.193/2016, în Studia Universitatis Moldaviae, 2017, nr. 8(108) Seria „Științe sociale”, ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p. 269.
13. Ulianovschi X., Esența eliberării de răspunderea penală în condițiile necesității asigurării securității umane. În revistă științifico-practică ”Studii naționale de securitate”, nr. 1 (1) 2020, pp. 223-224.

DOWNLOAD FULL ARTICLE