Independenţa funcţionarilor publici în interpretarea şi aplicarea legii
Gheorghe Dobrican - aprilie 1, 2017The independency or autonomy of public servants in construing and applying the law is
warranted by the Constitution or by law.
By virtue of the independency or autonomy, public servants construe and apply the law
according to the own beliefs, being entitled to reject any interference from authorities or persons.
Errors of public servants in the process of construing and applying the law can result in their
non-criminal legal liability, if the conditions of such legal liability are fulfilled, as the case may be,
civil tort or contract, disciplinary, material, taxation or contravention liability, in no case criminal
liability for the offence of abuse of office provided by art. 297 par.1 from the Criminal law.
Keywords: public servant; independency or autonomy in construing and applying the law;
errors in the process of construing and applying the law; legal liability of the public servant.
Pentru ca funcţionarii publici propriu-zişi şi funcţionarii publici asimilaţi să-şi poată îndeplini obligaţiile de serviciu, prin Constituţie sau lege, li se garantează deplina independenţă sau autonomie în interpretarea şi aplicarea legii.
Spre exemplu, judecătorii care fac parte din categoria funcţionarilor publici propriu-zişi, „… sunt independenţi şi se supun numai legii” (art. 124 alin. 3 din Constituţie).
La fel, notarii publici, asimilaţi funcţionarilor publici, au prin art. 3 alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată[1] … statutul unei funcţii autonome”. Or, cuvântul autonom are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române (DEX), înţelesul „care este liber, care nu depinde de nimeni[2]”.
De asemenea, funcţionarilor publici propriu-zişi li se garantează independenţa în interpretarea şi aplicarea legii prin art. 43 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată[3], care prevede că „Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici”.
Independenţa sau autonomia în interpretarea şi aplicarea legii este garantată funcţionarilor publici prin Constituţie sau lege pentru ca aceştia să-şi poată îndeplini obligaţiile de serviciu potrivit propriei convingeri şi pentru ca să fie la adăpost de orice imixtiune în activitatea lor, din partea unor autorităţi ori a unor persoane, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în conformitate cu legea[4].
Într-un studiu valoros s-a arătat, cu deplin temei, că „Este o cerinţă normală ca cei care exercită o profesie cu potenţial sau vocaţie de reglementare statutară sau, după caz, un mandat să fie beneficiarii unei garanţii că nimic nu îi împiedică să-şi realizeze rolul profesional ce şi l-au asumat prin acceptarea unei funcţii sau demnităţi particulare şi că le vor fi apărate integritatea socio-profesională, demnitatea de funcţionari sau demnitari, raporturile instituţionale cu alte autorităţi, etc.
Din această perspectivă, statutul va avea ca obiectiv să garanteze o libertate deplină şi completă de acţiune a unor persoane (funcţionari publici sau demnitari) în realizarea unei activităţi determinate, asumată de o instituţie publică, ce, potrivit Constituţiei sau a unei legi speciale, urmează să desfăşoare un serviciu public, să asigure independenţa instituţiei şi a funcţionarilor publici ori a demnitarilor faţă de alte autorităţi, precum şi să instituie anumite restricţii de natură profesională şi personală în sarcina celor care îndeplinesc funcţia publică sau demnitatea respectivă[5]”.
În practica judiciară în materie penală, prevederile constituţionale şi legale exemplificate mai sus, precum şi opinia din doctrină, sunt uneori ignorate, considerându-se că funcţionarii publici nu sunt independenţi în interpretarea şi aplicarea legii.
Aşa spre exemplu, inculpatul V.A. funcţionar public asimilat (notar public) a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 38 C. pen.[6].
S-a reţinut, în esenţă, în sarcina funcţionarului public asimilat V.A., notar public, că la cererea părţilor a autentificat sub nr. 2524/19.08.2008, nr. 3252/23.10.2008 şi nr. 805/26.03.2009, trei contracte de schimb încheiate de reprezentanţii Asociaţiei Composesoratului Foştilor Colonişti I.T., prin care s-a înstrăinat din patrimoniul composesoratului, în total 181,7112 ha teren păşune, teren neagricol, care a ajuns în patrimoniul unor persoane fizice, precum şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 994/30.04.2009 prin care reprezentanţii Asociaţiei Composesoratului Foştilor Urbarialişti R au înstrăinat suprafaţa de 199,8103 ha păşune la aceleaşi persoane fizice.
În rechizitoriu s-a mai reţinut că autentificarea contractelor de schimb şi contractului de vânzare-cumpărare de către funcţionarul public asimilat V.A. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, care prevede că: „Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentatului legal al acestora, cu menţiunea la titular, după caz: „obşte de moşneni”, „obşte de răzeşi”, „composesorat”, „păduri grănicereşti”, „alte asociaţii şi forme asociative cu denumirea localităţii respective”, iar art. 28 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 1/2000, modificată, prevăd: „(6) Membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora. (7) Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte”.
În ceea ce îi priveşte pe magistraţii judecători, care prin decizia civilă nr. 110 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia I civilă, s-au pronunţat în sensul că, atât contractele de schimb, cât şi contractul de vânzare-cumpărare, au fost încheiate şi autentificate cu respectarea legii, în rechizitoriu se arată că împotriva lor s-a dispus extinderea şi începerea urmăriri pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, dispunându-se disjungerea cauzei pentru această infracţiune, urmând ca cercetările să fie continuate într-un dosar penal nou.
Pentru motivele pe care le voi arăta în cele ce urmează, consider că soluţiile, de a dreptul sinistre, din rechizitoriu, sunt ilegale.
Chiar dacă reţinerea din rechizitoriu ar fi întemeiată, în sensul că prin art. 26 alin. 1 şi 28 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 1/2000[7], s-a instituit interdicţia înstrăinării păşunilor, din moment ce faptele imputate funcţionarilor publici judecători şi funcţionarului public asimilat (notarului public) nu sunt incriminate, nu poate fi angajată răspunderea penală a acestora pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
În acest sens, celebrul profesor Vintilă Dongoroz, cel mai mare specialist în dreptul penal, până în zilele noastre, recurgând la o cercetare interdisciplinară aprofundată a arătat că faţă de dificultăţile ivite în diferenţierea ilicitului penal de ilicitul extra-penal şi multitudinea opiniilor exprimate în doctrină, pentru a se evita orice greşeală, cu consecinţe grave asupra autorului faptei ilicite, se impune să se adopte „… criteriul formal (normativ) al naturii sancţiunii în sensul că, în dreptul pozitiv, se consideră ilicit penal orice fapt, pentru care normele juridice prevăd o pedeapsă şi ilicitul extra-penal orice faptă, pentru care se prevede o sancţiune pur reparatorie”[8].
Dacă se apreciază că, într-adevăr, prin art. 26 alin. 1 şi art. 28 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 1/2000 se interzice înstrăinarea păşunilor, cele trei contracte de schimb şi contractul de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 966 şi art. 968 din vechiul Cod civil în vigoare la data autentificării lor, ceea ce va atrage sancţiunea civilă a anulării acestora şi nicidecum o pedeapsă.
Prin soluţiile din rechizitoriu, funcţionarilor publici li se ignoră şi independenţa sau autonomia garantată acestora prin Constituţie sau lege în interpretarea şi aplicarea legii[9].
În cauză, funcţionarul public asimilat V.A., notar public, prevalându-se de art. 3 alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 36/1995, republicată, prin care i se garantează autonomia în interpretarea şi aplicarea legii, a autentificat cele trei contracte de schimb şi contractul de vânzare-cumpărare, ce au avut ca obiect păşuni, considerând că prin art. 26 alin. 1 şi art. 28 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005[10], nu este interzisă înstrăinarea acestora.
De asemenea, funcţionarii publici propriu-zişi, respectiv judecătorii, în temeiul art. 124 alin. 3 din Constituţie prin care li se garantează independenţa în interpretarea şi aplicarea legii, au statuat că „Din art. 28 şi din întregul capitol 3 al Legii nr. 1/2000, rezultă că sunt avute în vedere terenurile forestiere, deci şi interdicţia de înstrăinare vizează numai terenurile forestiere”.
În dezacord cu interpretarea şi aplicarea art. 26 alin. 1 şi art. 28 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 1/2000, făcută în mod corect şi în opinia noastră, de judecătorii independenţi şi de funcţionarul public asimilat, autonom, prin rechizitoriu se reţine că acestor prevederi li s-a dat o interpretare şi o aplicare restrictivă cu toate că sunt aplicabile şi pentru terenurile păşuni şi nu numai pentru terenurile forestiere.
Este evident că prin soluţiile din rechizitoriu, funcţionarilor publici propriu-zişi, respectiv judecătorilor şi funcţionarului public asimilat li s-a ignorat independenţa sau autonomia în interpretarea şi aplicarea legii, în vederea îndeplinirii sarcinilor profesionale. De fapt, prin soluţiile din rechizitoriu se ignoră însăşi prevederile constituţionale şi legale prin care funcţionarilor publici li se recunoaşte independenţa şi autonomia în interpretarea şi aplicarea legii.
Dacă se acceptă soluţiile din rechizitoriu, funcţionarilor publici de toate categoriile, li se întind o capcană, deoarece, deşi prin Constituţie sau lege li se garantează independenţa şi autonomia în interpretarea şi aplicarea legii, potrivit convingerii intime, răspund, culmea, penal cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii şi pentru soluţiile adoptate?!
Prin soluţiile din rechizitoriu, singurii funcţionari independenţi, intangibili şi infailibili în interpretarea şi aplicarea legii sunt funcţionarii procurori, interpretare de la care toţi ceilalţi funcţionari publici nu se pot abate. Ca urmare, pentru ca funcţionarii publici, de toate categoriile, să nu fie subiecţi ai infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ar trebui să ceară aprobarea procurorilor şi eventual şi ale partenerilor cu privire la modul cum să interpreteze şi să aplice legea, în vederea îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, ceea ce ar îngreuna în mod evident întreaga activitate economică şi socială. De altfel, este de notorietate că mulţi funcţionari publici din serviciile publice, de teamă ca interpretarea şi aplicarea legii să nu fie considerată infracţiune de corupţie, se abţin de la îndeplinirea unor obligaţii de serviciu.
Mai nou, în reglementarea actuală, care este mai represivă decât reglementarea din perioada de început a statului socialist, s-a reuşit performanţa unică de a se incrimina, culmea, soluţiile date de funcţionarii publici în procesul de interpretare şi aplicare a legii.
Datorită unor reglementări legale echivoce, confuze, paralele şi contradictorii este posibil ca funcţionarii publici să soluţioneze diferit anumite probleme de drept sau pur şi simplu din eroare[11]. De aceea, am arătat că „… atât în legislaţia din ţara noastră, cât şi în legislaţia altor ţări, nu a fost incriminată soluţia greşită dată în interpretarea şi aplicarea legii de către funcţionarii publici propriu-zişi, funcţionarii asimilaţi şi funcţionarii privaţi[12]”.
Prin neincriminarea unor fapte imputate funcţionarilor publici nu înseamnă că aceştia nu vor răspunde juridic, dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii juridice. În acest sens, prin Decizia nr. 405/2016[13] a Curţii Constituţionale se exemplifică răspunderea potrivit Codului muncii, a Legii nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, răspunderea delictuală, conform art. 1349 alin. 1 şi 2 din Codul civil (paragraful 77 din Decizie).
Faţă de cele arătate mai sus, este limpede că fapta funcţionarului public, neincriminată de lege, nu constituie un „ilicit penal” de natură să atragă o pedeapsă penală, ci o faptă ilicită extrapenală care va atrage o sancţiune reparatorie, după caz, civilă delictuală sau contractuală, disciplinară, materială, fiscală sau contravenţională, dacă sunt întrunite condiţiile unei asemenea forme de răspundere juridică.
[1] În M. Of. nr. 444 din 18 iunie 2014.
[2] ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Ed. Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 74.
[3] În M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007.
[4] Gh. Dobrican, Răspund penal judecătorii, procurorii, notarii publici, executorii judecătoreşti şi alte persoane care desfăşoară o activitate de jurisdicţie pentru soluţiile pronunţate în cadrul acestei activităţi?, în Dreptul nr. 6/2005, p. 142 şi urm.
[5] I. Chelaru, C. Ionescu, Unele aspecte teoretice privind independenţa şi inamovibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale, în Dreptul nr. 8/2015, p. 59.
[6] Rechizitoriul din 6 aprilie 2016 emis în dosarul nr. 95/P/2014 de către DNA – Serviciul Teritorial Timişoara.
[7] Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 169/1997 a fost publicată în M. Of. nr. 8 din 12 ianuarie 2000.
[8] V. Dongoroz, Dreptul penal, Bucureşti, 1939, p. 23.
[9] Din păcate asemenea soluţii nu sunt singulare. Pentru alte exemplificări, a se vedea Gh. Dobrican, Calificarea penală greşită a unor fapte imputate notarilor publici, http://www.universul juridic.ro.
[10] Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente a fost publicată în M. Of. nr. 653 din data de 22 iulie 2005.
[11] Gh. Dobrican, Critica reglementărilor paralele şi contradictorii ale unor instituţii juridice, http://www.universul juridic.ro.
[12] Gh. Dobrican, Infracţiunea de abuz în serviciu în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, în Dreptul nr. 2/2017, p. 23.
[13] Publicată în M. Of. nr. 517 din 08 iulie 2016.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.