HP/P. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015: Art. 426 („Cazurile de contestaţie în anulare”) Cod procedură penală (M. Of. nr. 248/10.04.2015)

În M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015 privind examinarea sesizării formulată de Tribunalul Dolj – Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, în sensul „dacă hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală şi împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală”.

– Art. 426 („Cazurile de contestaţie în anulare”) Cod procedură penală:

„Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”.

– Art. 431 („Admiterea în principiu”) Cod procedură penală

„(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

(2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate”.

– Art. 432 („Procedura de judecare”) Cod procedură penală

„(1) La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.

(2) În cazul în care prin contestaţia în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestaţiei se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

(3) Judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.

(4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă”.

– Art. 408 („Hotărârile supuse apelului”) Cod procedură penală:

„(1) Sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

(3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor”.

La nivelul instanțelor judecătorești, s-au conturat două opinii:

1. În opinia majoritară s-a susţinut că hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală formulată împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac nu poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală.

2. În opinia minoritară s-a apreciat că hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac, poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală.

La nivelul Secţiei penale din cadrul ÎCCJ au fost identificate:

– Sentinţa penală nr. 599, pronunţată în Dosarul nr. 1.097/1/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.R. împotriva Sentinţei penale nr. 159 din 19 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală – pronunţată în Dosarul nr. 4.004/1/2013;

– Sentinţa penală nr. 817, pronunţată în Dosarul nr. 2.974/1/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M. C. împotriva Sentinţei penale nr. 1.648 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală – în Dosarul nr. 6.546/1/2012;

– Decizia nr. 273, pronunţată în Dosarul nr. 3.333/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul B. C. împotriva Deciziei penale nr. 887/A din 8 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală – prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. C. împotriva Deciziei penale nr. 222/A/4.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală;

– Decizia nr. 374/A, pronunţată în Dosarul nr. 4.977/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. N. D. împotriva Sentinţei penale nr. 265/F din 29 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală;

– Decizia nr. 298/A, pronunţată în Dosarul nr. 944/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul R. A. I. împotriva Deciziei penale nr. 548/A din 29 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală – prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de condamnat.

1. Calea de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens, în practică s-au conturat două opinii:

Hotărârile pot fi supuse căii de atac a apelului:

– Sentinţa penală nr. 4.154 din 11 septembrie 2014 a Judecătoriei Craiova, Dosar nr. 32.177/215/2014;

– Sentinţa penală nr. 1.616 din 21 noiembrie 2014 a Judecătoriei Satu Mare – Secţia penală, Dosar nr. 11.525/296/2014.

Hotărârile nu pot fi supuse căii de atac a apelului:

– Sentinţa penală nr. 61 din 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 620/45/2014;

– Sentinţa penală nr. 72 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 771/45/2014;

– Sentinţa penală nr. 78 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 836/45/2014;

– Sentinţa penală nr. 81 din 20 ianuarie 2015 a Tribunalului Argeş – Secţia penală, Dosar nr. 5.563/109/2014;

– Sentinţa penală nr. 598 din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Deta, judeţul Timiş, Dosar nr. 1.785/220/2013;

– Încheierea din data de 17 iunie 2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia penală, Dosar nr. 18.419/3/2014.

2. Cu privire la art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală „Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului”. După admiterea în principiu (calea de atac a apelului vizează o hotărâre dată în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare) au fost identificate:

– Decizia penală nr. 1.396 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 1.920/332/2014;

– Decizia penală nr. 1.571 din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 12.527/225/2014;

– Decizia penală nr. 1.050 din 8 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 22/104/2014;

– Decizia penală nr. 1.123 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 5.190/311/2014;

– Decizia penală nr. 504 din 25 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Dosar nr. 1.757/227/2014;

– Decizia penală nr. 41/A din 6 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, Dosar nr. 1.785/220/2013.

1. Punctul de vedere al Academiei Române – Institutul de Cercetări Juridice – „Andrei Rădulescu”

În teoria şi practica judiciară procesual penală privind căile de atac s-a admis şi se aplică regula potrivit căreia, în principiu, posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac este recunoscută şi prevăzută de lege numai în cazul hotărârilor care au, potrivit legii, căi de atac ordinare şi în cazurile în care persoana interesată a uzat de aceste căi ordinare de atac. În această concepţie, contestaţia în anulare ar trebui să aibă ca obiect numai greşeli de judecată petrecute la judecata apelului, care nu ar mai putea fi invocate într-o altă cale ordinară de atac. Doar în situaţii deosebite – precum cele aferente motivelor de la lit. b) şi i) din art. 426 – posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare poate fi recunoscută şi împotriva hotărârilor rămase definitive prin neapelare.

2. Punctul de vedere al Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative

Hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare prevăzută de art. 426 din Codul de procedură penală împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege calea de atac a apelului este inadmisibilă.

Legiuitorul a limitat cazurile în care contestaţia în anulare poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, susceptibile de apel, rămase definitive prin neapelare, doar la situaţiile prevăzute de art. 426 lit. b)-i) din Codul de procedură penală, neincluzând între aceste hotărâri pe cele pentru care legiuitorul prevede calea de atac a contestaţiei.

Sentinţele pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată în dispoziţiile art. 431 din Codul de procedură penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare exercitată împotriva unei sentinţe definitive, care nu poate fi atacată cu apel în temeiul unei dispoziţii legale ce exclude posibilitatea exercitării căii de atac ordinare, sunt definitive.

Sentinţele pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare reglementată în dispoziţiile art. 432 din Codul de procedură penală, după admiterea în principiu, prin care se soluţionează contestaţia în anulare exercitată împotriva unei sentinţe definitive, care nu poate fi atacată cu apel în temeiul unei dispoziţii legale ce exclude posibilitatea exercitării căii de atac ordinare, sunt definitive.

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că hotărârea pronunţată în soluţionarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac este definitivă.

DOWNLOAD FULL CHAPTER