Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2022 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 27.122/14)
Redacția ProLege - octombrie 20, 2023Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2022 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 27.122/14)
În M. Of. nr. 898 din 5 octombrie 2023 s-a publicat Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2022 în Cauza S. împotriva României (Cererea nr. 27.122/14).
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
1. Reclamantul a fost găsit vinovat de pescuit ilegal în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră. El susţine că această condamnare este contrară normelor politicii comune în domeniul pescuitului şi, prin urmare, constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1.
(…)
5. La momentul faptelor, reclamantul era atât comandantul, cât şi proprietarul unei nave de pescuit sub pavilion bulgăresc. Nava era înregistrată în Bulgaria şi era folosită pentru practicarea pescuitului în „apele comunitare” din Marea Neagră. Echipajul era format din el însuşi şi alţi nouă resortisanţi bulgari.
6. La 13 aprilie 2011, în timp ce se afla în apele teritoriale româneşti, la o distanţă de 20 de mile marine, în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră, nava în cauză a fost abordată în vederea efectuării unui control de către o navă de patrulare maritimă a Poliţiei de Frontieră Române. Cu ocazia controlului, poliţiştii de frontieră au găsit la bordul navei aproximativ 20 de bucăţi peşte din specia calcan şi o plasă de pescuit cu dimensiunea ochiurilor sub dimensiunile (minime) prevăzute de legislaţia românească privind pescuitul calcanului. La solicitarea poliţiştilor de frontieră, reclamantul a ridicat din apă mai multe plase de pescuit aflate în apropierea navei sale.
7. Nava a fost condusă în portul Mangalia, unde nava a fost reţinută şi calcanii au fost confiscaţi.
(…)
10. Reclamantul s-a apărat prezentând autorităţilor române licenţa şi autorizaţia de pescuit emise de către autorităţile bulgare. Acesta a susţinut că documentele respective îi permiteau să pescuiască în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră o anumită cantitate de calcan, care făcea parte din cota de captură pentru calcan alocată Bulgariei în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului a Uniunii Europene („UE”).
(…)
16. Printr-un rechizitoriu din 5 septembrie 2011, parchetul l-a trimis pe reclamant în judecată în faţa Judecătoriei Mangalia pentru încălcarea art. 64 lit. a), i) şi k) şi a art. 65 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, şi anume pescuitul fără deţinerea unei licenţe, pescuitul cu unelte având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a unor unelte de pescuit comerciale şi pescuitul cu unelte şi scule interzise.
(…)
20. Prin decizia din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul declarat de parchet. Aceasta a considerat că, în absenţa unui acord bilateral între România şi Bulgaria privind condiţiile de acces al navelor acestora în apele comunitare, instanţa de fond ar fi trebuit să îşi justifice decizia de a aplica art. 17 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2.371/2002 şi nu legislaţia naţională şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
21. Prin urmare, aceasta a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Mangalia pentru ca aceasta să pronunţe o decizie motivată cu privire la regimul juridic aplicabil activităţilor de pescuit în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră.
22. La o dată neprecizată, autorităţile bulgare au sesizat Comisia Europeană („Comisia”) cu privire la incidentul în care a fost implicat reclamantul. Comisia a solicitat explicaţii autorităţilor române.
23. La 21 decembrie 2011, Direcţia Generală Afaceri Maritime şi Pescuit a Comisiei Europene (DG MARE) a adresat autorităţilor române o scrisoare în care le informa că, la soluţionarea cauzei, au comis grave erori de interpretare şi aplicare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, în special a Regulamentului (CE) nr. 2.371/2002 şi a Regulamentului (UE) nr. 1.256/2010.
24. Aceasta a considerat în special că sechestrarea navei reclamantului, pe motiv că acesta nu deţinea o licenţă de pescuit emisă de autorităţile române, era contrară acestor norme.
(…)
28. La 10 mai 2012, având în vedere poziţia Comisiei, parchetul a solicitat Judecătoriei Mangalia să adreseze Curţii de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”) o întrebare preliminară privind interpretarea şi aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului. Acesta dorea să i se solicite CJUE să precizeze dacă aceste norme împiedicau autorităţile române să adopte ele însele norme de reglementare a pescuitului în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră. Reclamantul s-a alăturat acestei cereri.
29. La 11 octombrie 2012, judecătoria a respins cererea. Aceasta a considerat că întrebările priveau fondul litigiului, şi nu dreptul Uniunii, neexistând, în opinia sa, îndoieli cu privire la interpretarea sau aplicarea acestuia în speţă.
30. Printr-o sentinţă penală din 12 februarie 2013, judecătoria a hotărât că regimul juridic aplicabil activităţilor de pescuit în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră era cel al politicii comune a UE în domeniul pescuitului.
31. Aceasta a constatat că art. 17 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 reglementa expres principiul accesului liber la zonele de pescuit ale statelor membre pentru orice navă comunitară care deţine o licenţă de pescuit.
32. A subliniat că accesul la zonele de pescuit ale statelor membre aflate în afara zonei de 12 mile marine de la baza ţărmului lor este permis navelor înregistrate în registrul comunitar al flotei de pescuit şi care deţin o licenţă de pescuit eliberată de statul membru de pavilion.
33. Aceasta a subliniat că, în speţă, nava reclamantului era o navă de pescuit comunitară, reclamantul deţinea o licenţă de pescuit valabilă, emisă de autorităţile bulgare, iar nava acestuia fusese controlată în apele comunitare, la o distanţă mai mare de 12 mile marine de la baza ţărmului românesc.
(…)
II. Elementele relevante din dreptul Uniunii Europene
A. Principiile efectului direct şi supremaţiei dreptului Uniunii
59. În Cauza Costa împotriva E.N.E.L.(hotărârea din 15 iulie 1964, 6/64, Culegere de jurisprudenţă 1141), Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) a declarat următoarele:
„[S]pre deosebire de tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor membre în momentul intrării în vigoare a tratatului şi care este obligatorie pentru instanţele acestora”.
60. În Cauza Van Gend şi Loos(hotărârea din 5 februarie 1963, 26/62, Culegere 3), aceasta a precizat următoarele:
„[I]ndependent de legislaţiile statelor membre, dreptul comunitar nu numai că impune obligaţii indivizilor, dar are şi scopul de a le oferi drepturi, care devin o parte a patrimoniului lor juridic”.
61. Cu privire la principiile efectului direct şi supremaţiei dreptului UE, a se vedea, de asemenea, Amministrazione delle Finanze dello Stato împotriva Simmenthal SpA(Simmenthal II), C-106/77, 9 martie 1978, EU:C:1978:49; Internationale Handelsgesellschaft, C-11/70, 17 decembrie 1970, EU:C:1970:114 şi Euro Box Promotion, C-357/19, 21 decembrie 2021, EU:C:2021:1034).
D. Normele politicii comune în domeniul pescuitului
67. Regulamentul (CE) nr. 2.371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, în vigoare la momentul faptelor imputate reclamantului, cuprinde următoarele dispoziţii:
Art. 1
„(2) Politica comună în domeniul pescuitului prevede măsuri coerente privind:
(a) conservarea, gestionarea şi exploatarea resurselor acvatice vii;
(b) limitarea impactului pescuitului asupra mediului;
(c) condiţiile de acces la ape şi resurse […]”
Art. 3
Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
(a) „ape comunitare” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia statelor membre, cu excepţia apelor adiacente teritoriilor prevăzute în anexa II la tratat;
(b) „resurse acvatice vii” înseamnă specii acvatice marine disponibile şi accesibile”;
(d) „navă comunitară de pescuit” înseamnă o navă de pescuit aflată sub pavilionul unui stat membru şi înregistrată în Comunitate”.
Art. 8
Măsurile de urgenţă adoptate de către statul membru
„(1) În cazul în care există dovezi ale unei ameninţări grave şi neprevăzute pentru conservarea resurselor acvatice vii sau a ecosistemului marin, ce apar ca urmare a activităţilor de pescuit în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia unui stat membru şi dacă orice întârziere ar produce pagube greu de remediat, respectivul stat membru poate adopta măsuri de urgenţă cu o durată maximă de trei luni.
(2) Statele membre care doresc să adopte măsuri de urgenţă notifică în prealabil Comisia, celelalte state membre şi consiliile consultative regionale în cauză în legătură cu intenţia lor, prezentând un proiect al măsurilor ce urmează să fie adoptate, împreună cu un memoriu explicativ”.
Art. 17
„(1) Navele comunitare de pescuit au acces în mod egal la ape şi resurse în toate apele comunitare, altele decât cele prevăzute în art. 2, cu respectarea măsurilor adoptate conform capitolului II.
(2) În apele situate în zona de 12 mile marine de la baza ţărmului aflate sub suveranitatea şi jurisdicţia lor, statele membre sunt autorizate, de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2012, să limiteze pescuitul pentru navele de pescuit ce operează în mod tradiţional în apele respective şi provin din porturile de pe ţărmurile adiacente, fără a aduce atingere regimurilor aplicabile navelor comunitare de pescuit aflate sub pavilionul altui stat membru, în baza relaţiilor de vecinătate existente între statele membre şi modalităţilor prevăzute în anexa I ce stabileşte, pentru fiecare stat membru, zonele geografice din interiorul zonelor de coastă ale altor state membre unde se desfăşoară activităţi de pescuit, precum şi speciile vizate”.
68. Regulamentul (CE) nr. 1.281/2005 al Comisiei din 3 august 2005 privind gestionarea licenţelor de pescuit şi informaţiile minimale pe care acestea trebuie să le conţină, în vigoare la momentul faptelor, prevedea următoarele:
Art. 3
Exploatarea resurselor acvatice
„O navă de pescuit comunitară poate fi utilizată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii numai în cazul în care deţine la bord o licenţă de pescuit valabilă”.
Art. 4
Obligaţiile statelor membre
„Statul membru de pavilion emite, gestionează şi retrage licenţa de pescuit în conformitate cu prezentul regulament”.
69. Regulamentul (UE) nr. 1.256/2010 al Consiliului din 17 decembrie 2010 stabilea, pentru 2011, posibilităţile de pescuit pentru anumite resurse halieutice aplicabile în Marea Neagră. În cadrul capturii totale admisibile (TAC), România şi Bulgaria puteau pescui fiecare 43,2 tone de calcan.
70. Regulamentul (UE) nr. 227/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2013 stabileşte o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă pentru pescuitul de calcan în Marea Neagră.
Motivarea Curţii
a) Principiile generale
80. Curtea reaminteşte că, în hotărârea din Cauza Moreira Ferreira împotriva Portugaliei (nr. 2) (MC), nr. 19.867/12, pct. 83, 11 iulie 2017, în care a examinat din perspectiva aspectului penal al art. 6 din Convenţie un capăt de cerere întemeiat pe o pretinsă lipsă de echitate a motivării instanţelor naţionale, a rezumat principiile generale după cum urmează:
„a) Curtea nu are obligaţia de a examina erorile de fapt sau de drept comise eventual de o instanţă internă, cu excepţia cazului în care şi în măsura în care este posibil ca acestea să fi adus atingere drepturilor şi libertăţilor protejate de Convenţie, de exemplu, dacă acestea pot fi considerate în mod excepţional drept o «inechitate» incompatibilă cu art. 6 din Convenţie.
b) Art. 6 § 1 din Convenţie nu reglementează totuşi admisibilitatea probelor sau aprecierea lor, materie care ţine în primul rând de dreptul intern şi instanţele naţionale. În principiu, chestiuni precum importanţa acordată de instanţele naţionale diverselor mijloace de probă, concluzii sau aprecieri pe care le-au examinat nu intră în sfera controlului exercitat de Curte. Aceasta nu are obligaţia să ţină locul unei instanţe de gradul patru de jurisdicţie şi să conteste aprecierea instanţelor interne, în temeiul art. 6 § 1, decât în cazurile în care concluziile acestora pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile”.
(…)
87. Curtea observă în primul rând că prezenta cauză diferă în mod semnificativ de cauzele în care Curtea a examinat anterior obligaţia instanţelor naţionale de motivare, în raport cu dreptul aplicabil, a deciziilor prin care acestea refuză să adreseze o întrebare preliminară (hotărârile Ullens de Schooten şi Rezabek şi Sanofi Pasteur, citate anterior). În fapt, în speţă nu este vorba despre refuzul Curţii de Apel Constanţa de a sesiza CJUE cu o cerere de interpretare a dreptului Uniunii, care ar fi fost formulată în faţa sa de către părţi, ci despre a stabili dacă decizia definitivă din 2 octombrie 2013 a fost rezultatul unei vădite erori de drept.
88. Reclamantul consideră că a făcut obiectul unei condamnări arbitrare, întrucât aceasta este contrară normelor dreptului Uniunii. Guvernul contestă acest argument şi susţine că decizia din 2 octombrie 2013 era motivată în mod corespunzător.
89. Curtea constată că în centrul litigiului se afla problema aplicării normelor dreptului Uniunii în cazul activităţilor de pescuit desfăşurate în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră.
90. Aceasta constată, de asemenea, că instanţa de apel a procedat la propria interpretare a acestor norme (supra, pct. 41 şi 42) şi a aplicat în speţă legislaţia naţională privind pescuitul.
94. În speţă, Curtea subliniază că nava reclamantului a fost abordată (în vederea efectuării unui control) atunci când se afla în apele teritoriale româneşti, la o distanţă de 20 de mile marine, în zona economică exclusivă a României (supra, pct. 6). Rezultă că dispoziţiile art. 17 din Regulamentul (CE) nr. 2.371/2002, care prevăd accesul în mod egal la ape şi resurse în apele comunitare, erau aplicabile în cazul reclamantului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 din regulamentul sus-menţionat, Curtea constată că autorităţile interne nu au folosit în niciun fel mecanismul prevăzut la acest articol pentru a limita accesul la aceste resurse.
95. Curtea observă, de asemenea, că Comisia a precizat clar autorităţilor române faptul că urmărirea penală îndreptată împotriva reclamantului era contrară dreptului UE, în special Regulamentului (CE) nr. 2.371/2002 şi Regulamentului (UE) nr. 1.256/2010 (supra, pct. 23). Aceasta a precizat că legislaţia naţională care impunea obţinerea unei licenţe de pescuit emise de statul român şi prevedea o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă (pentru pescuitul de calcan) în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră era contrară normelor politicii comune în domeniul pescuitului (supra, pct. 24 şi 25). Poziţia Comisiei, care viza în mod specific cazul reclamantului, a fost comunicată autorităţilor române cu mult înainte de pronunţarea deciziei definitive de către curtea de apel (supra, pct. 23-26).
Hotărârea Curții:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie;
3. hotărăşte că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
4. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 6.500 EUR (şase mii cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru toate prejudiciile;
(ii) 4.574 EUR (patru mii cinci sute şaptezeci şi patru de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant, pentru cheltuielile de judecată;
b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.