Hotărârea CEDO 18 mai 2021 în Cauza Z. împotriva României (Cererea nr. 14.132/14)
Redacția ProLege - septembrie 6, 2021Hotărârea CEDO 18 mai 2021 în Cauza Z. împotriva României (Cererea nr. 14.132/14)
Cadrul juridic intern relevant
Art. 257 Codul penal în vigoare la momentul faptelor pedepsea infracţiunea de trafic de influenţă în următorii termeni:
„1. Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani”.
Dispoziţiile relevante ale Codului de procedură penală în vigoare la momentul faptelor referitoare la interceptarea comunicaţiilor telefonice şi altele sunt descrise în Hotărârea Pruteanu împotriva României.
Dispoziţiile relevante ale Codului de procedură penală în vigoare la momentul faptelor referitoare la percheziţie sunt descrise în Hotărârea Cacuci şi S.C. Virra & Cont Pad S.R.L. împotriva României.
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor cuprinde următoarele dispoziţii relevante în speţă:
Art. 95
„1. Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau perchiziţia”.
În M. Of. nr. 841 din data de 2 septembrie 2021 s-a publicat Hotărârea CEDO 18 mai 2021 în Cauza Z. împotriva României.
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenţie
„41. Reclamantul susţine că supravegherea constantă la care a fost supus şi percheziţionarea biroului său au reprezentat ingerinţe în exercitarea dreptului său la respectarea vieţii private şi a domiciliului şi că aceste ingerinţe nu erau prevăzute de lege şi nu erau necesare într-o societate democratică (…).
A. Cu privire la admisibilitate
42. Guvernul nu a ridicat formal nicio excepţie de inadmisibilitate în ceea ce priveşte art. 8 din Convenţie. Cu toate acestea, expune faptul că biroul reclamantului nu intra în noţiunea de «domiciliu» şi, prin urmare, acest capăt de cerere nu intră în domeniul de aplicare al art. 8 din Convenţie.
43. Reclamantul pretinde protejarea «domiciliului» său în sensul jurisprudenţei Curţii, în măsura în care ocupa în mod exclusiv un spaţiu privat la locul său de muncă, unde trăia în afara orelor de muncă şi unde adusese obiecte personale şi de uz intim. Adaugă că această situaţie de fapt era cunoscută de personalul parchetului şi de superiorii săi ierarhici. Susţine că folosirea în exclusivitate a camerei alăturate biroului său, scopul privat (şi neprofesional) al folosirii sale şi derularea vieţii private şi uneori de familie constituiau elemente hotărâtoare în speţă. Subliniază că, în orice caz, era în joc protecţia «vieţii private».
44. Deşi Guvernul nu a invocat nicio excepţie, Curtea reaminteşte că excepţiile de incompatibilitate ratione materiaeridică problema competenţei sale şi că trebuie să examineze acest aspect în fiecare etapă a procedurii [Tănase împotriva Moldovei(MC), nr. 7/08, pct. 131, CEDO 2010].
45. Curtea face trimitere la concluziile sale privind aplicabilitatea art. 8 din Convenţie într-un context profesional, astfel cum sunt expuse în Hotărârea Bărbulescu împotriva României[(MC), nr. 61.496/08, pct. 69-81, 5 septembrie 2017]. Deşi această hotărâre privea supravegherea comunicaţiilor electronice ale reclamantului, Curtea consideră că principiile stabilite în acel loc sunt totuşi aplicabile în speţă, care priveşte interceptări telefonice, ascultarea reclamantului şi percheziţionarea biroului său. Într-adevăr, Curtea reaminteşte că instrucţiunile angajatorului nu pot împiedica exercitarea dreptului la viaţă privată socială la locul de muncă (ibidem, pct. 80).
46. În prezenta cauză, Curtea consideră că nu este necesar de rezolvat problema dacă reclamantul poate pretinde protejarea «domiciliului» său în măsura în care, aplicând principiile prezentate în Hotărârea Bărbulescu citată anterior, acesta poate invoca în mod corect protecţia«vieţii sale private» la locul său de muncă. Prin urmare, art. 8 din Convenţie este aplicabil.
Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenţie, Curtea îl declarată admisibil.
B. Cu privire la fond
(…)
48. Reclamantul apreciază că supravegherea biroului său amplasat în sediul parchetului reprezintă o ingerinţă în dreptul său protejat la art. 8 din Convenţie şi că aceasta nu răspunde niciunuia din cele trei criterii cerute la paragraful 2 al articolului respectiv. Consideră că ingerinţa nu era «prevăzută de lege» deoarece personalul tehnic care a efectuat înregistrările (personalul Serviciului de Informaţii) nu făcea parte dintre persoanele cărora legea le atribuia o astfel de competenţă (procurorul şi poliţia judiciară). Acesta subliniază, în continuare, că nu a fost stabilită existenţa unui scop legitim. În sfârşit, pretinde că ingerinţa nu a fost «necesară» pentru mai multe motive: autorizarea judiciară nu avea o bază factuală convingătoare şi instanţele nu au efectuat un control efectiv al cererilor parchetului; înregistrările au durat o lungă perioadă (4 luni) şi tehnicienii au pătruns în jur de 50 de ori în domiciliul său; măsura era foarte intruzivă (au fost înregistrate cele mai intime aspecte ale vieţii sale private, inclusiv cele sexuale); în sfârşit, parchetul a persistat să pună în executare măsurile de supraveghere pentru a-l putea acuza, deşi primele înregistrări demonstrau că era nevinovat de faptele de corupţie de care era acuzat iniţial.
49. Cu privire la percheziţie, reclamantul exprimă îndoieli cu privire la clarificarea aspectului dacă era «prevăzută de lege» şi consideră că nu era nici proporţională şi nici motivată. Acesta subliniază că modul în care a fost autorizată şi efectuată percheziţia nu a luat în considerare faptul că viza «domiciliul» său în sensul Convenţiei. Decizia de autorizare a percheziţiei nu fixa, potrivit acestuia, niciun obiectiv de atins, niciun scop, nicio limită pentru procuror şi poliţia judiciară, care dispuneau astfel de o putere discreţionară. Nu era motivată şi nu justifica în mod convingător ingerinţa în dreptul său.
(…)
61. Curtea evidenţiază şi că reclamantul a fost supravegheat constant, urmărindu-se deopotrivă înregistrarea sunetelor, ca şi a imaginilor, şi aceasta pe o perioadă considerabilă. Consideră că, prin natura şi durata lor, măsurile la care a fost supus reclamantul au fost intruzive şi că au fost expuse aspecte ale vieţii sale private şi uneori foarte intime. Curtea observă că Guvernul nu a semnalat cauzele care să justifice continuarea supravegherii, din moment ce ancheta a pus în evidenţă aspecte privind viaţa privată a reclamantului, ca şi decizia de a proceda în continuare la o măsură atât de intruzivă precum percheziţia.
62. În aceste condiţii, Curtea apreciază că măsurile la care a fost supus reclamantul nu pot fi privite ca proporţionale din cauza caracterului lor intruziv şi constant şi a prelungirii lor în timp pe o perioadă considerabilă.
63. Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenţie.
II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie
64. Reclamantul se plânge de lipsa caracterului echitabil al procesului penal împotriva sa şi, mai cu seamă, de restricţiile impuse drepturilor apărării din cauza refuzului instanţelor de ai pune la dispoziţie toate înregistrările care ar fi cuprins elemente utile pentru apărarea sa şi de refuzul de a dispune o contraexpertiză a înregistrărilor respective. Acesta invocă art. 6 din Convenţie (…).
A. Cu privire la admisibilitate
65. Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenţie, Curtea îl declarată admisibil.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele părţilor
66. Reclamantul pretinde că înregistrările au constituit proba esenţială care a justificat condamnarea sa. Acesta apreciază că procedura a devenit inechitabilă prin cumularea a doi factori: refuzul instanţelor interne de a ţine seama de contestarea validităţii expertizei judiciare a înregistrărilor şi respingerea de către aceleaşi instanţe a depunerii la dosar a tuturor înregistrărilor (inclusiv a celor favorabile reclamantului). Subliniază că a contestat motivat şi convingător, în faţa instanţelor naţionale, autenticitatea şi integralitatea înregistrărilor şi că şi-a motivat în mod corespunzător solicitarea pentru o contraexpertiză a acestor înregistrări, deşi instanţele i-au respins cererile fără motivaţie. În plus, pretinde că procurorul-şef al DNA declarase public că erau disponibile software-uri pentru a fabrica un discurs pornind de la cuvinte rostite de o persoană. În cele din urmă, precizează că a prezentat şi o cerere motivată şi convingătoare pentru ca toate înregistrările dezincriminatoare realizate să fie depuse la dosar, cerere respinsă de instanţe.
(…)
75. Concluzionând, Curtea reţine că condamnarea reclamantului s-a întemeiat pe toate probele şi că instanţele naţionale au recurs la o analiză echilibrată a tuturor probelor şi că au examinat cu prudenţă valoarea probatorie a acestor elemente, în special pe aceea a înregistrărilor obţinute din supravegherea reclamantului. În aceste condiţii, apreciază că refuzul instanţelor naţionale de a autoriza o contraexpertiză a înregistrărilor în cauză şi refuzul de a permite reclamantului accesul la toate înregistrările efectuate în speţă nu au adus atingere dreptului la apărare. În concluzie, Curtea apreciază că procedura desfăşurată în cauza reclamantului, considerată în ansamblu, nu a încălcat cerinţele procesului echitabil (Bykov, citată anterior, pct. 104).
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
(…)
78. Reclamantul cere Curţii să dispună instanţelor naţionale redeschiderea procedurii prin intermediul revizuirii şi arată că îşi rezervă dreptul de a cere repararea prejudiciului în faţa instanţelor interne.
79. Guvernul solicită Curţii să nu acorde reclamantului nicio sumă în temeiul art. 41 din Convenţie.
80. Curtea reaminteşte că, atunci când o persoană particulară a fost victima unei proceduri viciate de încălcări ale cerinţelor art. 6 din Convenţie, un nou proces sau o redeschidere a procedurii la solicitarea persoanei în cauză reprezintă în principiu un mijloc adecvat de reparare a încălcării constatate [Cudak împotriva Lituaniei(MC), nr. 15.869/02, pct. 79, CEDO 2010; Cabral împotriva Ţărilor de Jos, nr. 37.617/10, pct. 42-43, 28 august 2018]. În prezenta cauză, reaminteşte că a constatat numai încălcarea art. 8 din Convenţie (supra, pct. 63). Cu toate acestea, observă că noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, permite revizuirea unui proces pe plan intern în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale unui reclamant (Mischie împotriva României, nr. 50.224/07, pct. 50, 16 septembrie 2014; Pătraşcu împotriva României, nr. 7.600/09, pct. 58, 14 februarie 2017). Reclamantul se poate prevala de dispoziţiile respective, dacă doreşte (Pătraşcu, citată anterior, pct. 58, cu referinţele citate). În plus, în absenţa unei sume determinate solicitate de către reclamant în baza art. 41 din Convenţie, consideră că nu este necesar să i se acorde vreo sumă cu acest titlu”.
Hotărârea Curții:
„În unanimitate, Curtea:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 8 din Convenţie;
3. hotărăşte că nu a fost încălcat art. 6 din Convenţie;
4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.