Expertiza tehnică judiciară ca mijloc de probă, reglementări de interes procesual, verificare

– Dacă una dintre părți opune rezistență sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării (art. 335 C. pr. civ.), instanța va putea socoti ca dovedite afirmațiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt care face obiectul lucrării, în contextul administrării celorlalte probe.^[14] Referitor la prudența necesară în aplicarea unor astfel de texte legale (art. 335 alin. 3), fosta instanță supremă recomanda, într-o decizie de îndrumare, că atunci când este posibilă administrarea altor probe, instanțele să nu socotească refuzul de a răspunde ori de a se prezenta la interogatoriu ca dovadă deplină, ci mai degrabă ca început de dovadă. Mecanismul fiind similar și în ipoteza evocată de art. 335 alin. (3) C. pr. civ., o astfel de dezlegare rămâne valabilă și în ambianța noilor reglementări, rolul judecătorului nefiind acela de a pronunța o hotărâre precumpănitor sancționatorie, ci una care să corespundă adevărului. Alin. (5) al art. 335 C. pr. civ. conferă judecătorului posibilitatea ca, în mod excepțional, în momentul în care aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiza tehnică, să autorizeze folosirea forței publice în vederea efectuării expertizei.^[15]

– Judecata apelului. Probele. În cazul probei cu expertiză trebuie discutată semnificația neformulării de obiecțiuni la prima instanță. În acest scop, distingem între două categorii de motive care pot fi invocate în cadrul obiecțiunilor:

a) motive formale (nulitatea expertizei). Acestea se acoperă prin neinvocare, conform art. 178 alin. (3) C. pr. civ.; interesante sunt şi prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, conform cărora partea interesată poate renunța, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă. Așadar, în cazul neinvocării in limine litis a neregularităților raportului de expertiză, de natură să atragă nulitatea acestora, se impune concluzia că partea interesată a renunțat tacit la acestea, de unde rezultă că ea nu le mai poate opune pentru prima oară în apel.

b) motive de fond, care privesc însăși temeinicia expertizei. Chiar şi în acest caz, neformularea obiecțiunilor ar putea avea aceeaşi semnificație, a renunțării la dreptul de critică față de cuprinsul raportului de expertiză, față de prevederile art. 338 alin. (2) C. pr. civ., conform cărora o nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar. Art. 338 alin. (2) C. pr. civ. nu poate fi privit ca neavând nicio semnificație în faza procesuală a apelului. Astfel, trebuie distins între situația în care o probă nesolicitată în fața primei instanțe este cerută pentru prima oară în apel, ceea ce legea îngăduie [înlăturând implicit decăderea care intervine la prima instanță, potrivit art. 254 alin. (1) C. pr. civ.], şi situația în care se cere refacerea unei probe deja administrate, pe motiv că aceasta este necorespunzătoare; carențele expertizei administrate la prima instanță trebuie invocate în condițiile art. 338 alin. (2) C. pr. civ. şi nu pot fi invocate pentru prima oară direct în apel. Posibilitatea instanței de apel de apreciere suverană a probelor a fost consacrată şi în jurisprudență şi, în acelaşi sens, s-a învederat că legiuitorul a suprimat art. 304 pct. 11 C. pr. civ. 1865, care permitea cenzurarea aprecierii eronate a probelor administrate, de unde rezultă că modul în care procedează instanța de apel în privința încuviințării probelor nu mai poate fi supus controlului instanței de recurs.^[16]

– Motivele contestației privind tergiversarea procesului. De exemplu, instanța trebuie să aplice, în condițiile art. 187 C. pr. civ., amenda judiciară pentru refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute, pentru neluarea de către conducătorul unității în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deține, la termenul fixat în acest scop de instanță, sau refuzul sau omisiunea unei autorități ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la cererea instanței şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidențele ei.^[17]

– Suspendarea judecății. Astfel, pentru ipoteza în care instanța a pus cheltuielile administrării probei (ex.: expertiza) în sarcina ambelor părți, în cazul în care acestea nu depun la timp suma stabilită, urmează să se constate că nu se poate administra proba din motive imputabile, iar dacă aceste motive sunt imputabile şi reclamantului, instanța urmează să suspende judecata, în temeiul art. 2361 C. pr. civ. (art. 1551 C. pr. civ. 1865). Din acest motiv, se recomandă ca aceste cheltuieli să fie puse (şi) în sarcina reclamantului, acesta fiind primul interesat în soluționarea litigiului, şi numai în situații de excepție să fie puse în sarcina pârâtului. O astfel de situație de excepție ar putea fi imaginată pentru ipoteza judecării cererii reconvenționale. În această situație, în caz de neplată nu se poate suspenda doar cererea reconvențională, întrucât suspendarea operează în bloc; mai întâi se va disjunge judecata cererii reconvenționale de cererea principală, urmând ca judecata cererii reconvenționale să fie suspendată în temeiul art. 2361 C. pr. civ.^[18]

Efectuarea expertizei, ca mijloc de probă, are momente cheie astfel încât să îndeplinească următoarele beneficii esențiale: să aibă forță probantă și să nu intervină nulitatea, în lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei, așa încât și să fie respectat dreptul la un proces echitabil.

3. Expertiza tehnică judiciară conform legii speciale O.G. nr. 2/2000

În cele ce urmează vor fi prezentate din legea specială (l.s.), pe scurt, aspecte procedurale și de administrare, reliefate privind expertiza ca mijloc de probă în corelație cu C. pr. civ.

Expertiza tehnică judiciară este obligatorie, aspect reglementat prin art. 14 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 330 alin. (1)-(4) si art. 331 C. pr. civ. Efectuarea expertizei tehnice judiciare, dispusă de instanțele judecătoreşti, organele de urmărire penală, sau alte organe cu atribuții jurisdicționale, este obligatorie, ea neputând fi refuzată decât pentru motive temeinice.

Legea specială reglementează numirea/desemnarea și activitatea expertului în deplină corelație cu art. 17 si urm. ale O.G. nr. 2/2000, care este practic și momentul începerii expertizei, în Cap. III Reguli procedurale privind expertiza tehnică judiciară (trimiteri corespondente C. pr. civ.).

Numirea expertului care se face prin încheiere, conform art. 331 alin. (2) C. pr. civ., este în deplină corelație cu art. 17 din O.G. nr. 2/2000^[19]. Art. 17 reglementează începerea și bunul mers al întocmirii expertizei în materie civilă, între care, actul prin care se dispune expertiza^[20]:

Adresa privind numirea expertului se comunică biroului local pentru expertize tehnice judiciare și expertului tehnic judiciar, după efectuarea plății în condițiile alin. (2), și cuprinde următoarele:

a) denumirea și datele de contact ale organului cu atribuții jurisdicționale care a dispus numirea;

b) numărul și obiectul dosarului în care a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice judiciare;

c) numele sau, după caz, denumirea părților din dosar și datele de contact ale acestora: domiciliul sau, după caz, sediul acestora, precum și numărul de telefon, numărul de fax și adresa de e-mail, dacă acestea sunt cunoscute;

d) numărul și data încheierii sau ordonanței prin care a fost numit expertul;

e) obiectivele expertizei tehnice judiciare dispuse la care trebuie să răspundă expertul;

f) termenul stabilit pentru depunerea raportului de expertiză;

g) suma stabilită cu titlu de onorariu provizoriu;

h) suma stabilită cu titlu de cheltuieli provizorii;

i) mențiunea că sumele provizorii, stabilite cu titlu de onorariu provizoriu și cheltuieli provizorii, au fost plătite în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare.

Expertul consilier parte este reglementat prin art. 18 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 330 alin. (5) C. pr. civ. Astfel partea interesată are dreptul să solicite un expert tehnic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta și încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părții, din categoria expert sau specialist (ce întrunesc condițiile prevăzute de O.G. nr. 2/2000). Acesta trebuie să dețină aceeași specializare cu cea a expertului tehnic judiciar numit de organul judiciar, iar dacă acest lucru nu este posibil, se va avea în vedere ca specializarea să fie înrudită și să aparțină aceluiași domeniu. Onorariul este stabilit de parte și de consilierul parte, de comun acord, în temeiul raporturilor contractuale dintre aceștia, și este plătit acestuia de către partea care l-a nominalizat. Un exemplar original al documentului care face dovada relațiilor contractuale și a sumelor datorate acestuia va fi depus la dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului de către expertul tehnic judiciar sau specialistul numit.

Cheltuielile de transport, de cazare și de plata a diurnei sunt reglementate prin art. 19 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 339 alin. (3) C. pr. civ. În cazul în care pentru efectuarea expertizei dispuse expertul trebuie să se deplaseze în altă localitate decât cea în care domiciliază, acesta are dreptul la cheltuielile făcute pentru transport, cazare cât și la plata diurnei potrivit dispozițiilor care reglementează aceste drepturi pentru salariații din instituțiile publice. Raportat la acestea în continuare vom prezenta apariția recentă a unor clarificări.

Onorariul provizoriu și avansul pentru cheltuielile de deplasare se depun în termen de 5 zile de la numirea expertului și sunt reglementate prin art. 20 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 331 alin. (2) si art. 262 alin. (3) C. pr. civ. Suma stabilită drept onorariu provizoriu și avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, se depun în termen legal de 5 zile de la numirea expertului, de către partea la cererea căreia s-a încuviințat efectuarea expertizei, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a fi administrată proba. Plata se face în contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile, deschis în acest scop.

Raportul de expertiză are un conținut reglementat prin art. 21 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 336 C. pr. civ.

Lipsa elementelor obligatorii ale raportului de expertiză duce la nulitatea actului, iar un caz frecvent este cel referitor la lipsa dovezilor de citare a părților (art. 335 alin. 1), ce trebuie anexate la raportul de expertiză.

Depunerea raportului se face la organul cu atribuții jurisdicționale care a încuviințat expertiza și este reglementată prin art. 22 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 336 alin. (1) și art. 339 C. pr. civ. Raportul de expertiză (sau suplimentul la raportul de expertiză), însoțit de nota de evaluare a onorariului și, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei și în strânsă legătură cu aceasta se depune la organul cu atribuții jurisdicționale care a încuviințat expertiza. La termenul la care se pronunță asupra raportului de expertiză (sau suplimentului la raport), organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei se pronunță și asupra sumei definitive solicitate de către expert, înștiințând biroul local pentru expertize judiciare (B.L.E.J.) despre suma definitivă aprobată la plată expertului și la același termen înștiințează partea despre suma rămasă de plată și pune în vedere acesteia să efectueze plata în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare în termen de 5 zile de la înștiințare.

Înlocuirea expertul din motive imputabile este reglementată prin art. 22^1 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 338 C. pr. civ. Dacă expertul tehnic judiciar numit este înlocuit din motive imputabile acestuia, în procesul civil, instanța poate dispune, odată cu înlocuirea, şi restituirea în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în tot sau în parte și în termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauza respectivă, nerestituirea constituind abatere disciplinară.

Onorariul definitiv pentru expertiză este reglementat prin art. 23 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 331 alin. (2) si alin. (3) C. pr. civ. Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus expertiza, în funcție de complexitatea ei, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiințific al expertului sau al specialistului. Plata onorariului şi a cheltuielilor solicitate prin decont, cuvenite expertului tehnic judiciar numit de către instanțele judecătoreşti sau alte organe cu atribuții jurisdicționale în condițiile art. 17 al O.G. nr. 2/2000 pentru efectuarea expertizei se efectuează numai prin B.L.E.J..

Amintim aici și faptul că dispozițiile mai sus reglementate (art. 15-23 ale O.G. nr. 2/2000) se aplică şi în cazul expertizei contabile judiciare care poate fi efectuată numai de experți contabili atestați în condițiile legii. Expertiza judiciară reglementată prin O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 331-340 C. pr. civ., pentru procedura privind plata onorariilor experților judiciari de către birourile locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul tribunalelor, are o recentă detaliere a metodologiei (indicată mai jos la pct. 5 noutăți).

Drepturile experților cu privire la cei care sunt salariați sunt reglementate prin art. 16 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 331 C. pr. civ. Experții tehnici judiciari care au calitatea de salariați au dreptul la concediu fără plată pe timpul necesar pentru efectuarea expertizelor tehnice judiciare care le-au fost încredințate. Ei beneficiază în această perioadă de toate drepturile cuvenite, potrivit legii, altele decât cele salariale.

Incompatibilitatea, suspendarea, încetarea calității de expert sunt reglementate prin art. 16^1 al O.G. nr. 2/2000 în corelație cu art. 331-332 C. pr. civ. Calitatea de expert tehnic judiciar se suspendă pentru motive temeinice, însă şi în caz de incompatibilitate a acestuia, potrivit legii. Suspendarea, respectiv încetarea suspendării calității de expert tehnic judiciar se poate dispune de către Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare (B.C.E.T.), la cererea motivată a expertului sau din oficiu, motivat. Prevederile mai sus amintite se aplică în mod corespunzător şi specialiştilor.

Reținerea unei cote de 10% pentru expertiza tehnică (nu și pentru cea contabilă) este reglementata prin art. 25 al O.G. nr. 2/2000. B.L.E.J. tehnice și contabile vor reține o cotă de 10% din onorariul stabilit pentru expertiza tehnică judiciară, pe care o vor vira lunar în contul Ministerului Justiției – Biroul central pentru expertize tehnice judiciare. Cota de 10% reținută pentru expertiza tehnică se constituie şi se utilizează, prin derogare de la alte dispoziții legale, la dispoziția Ministerului Justiției ca fond special^[21]. Calitatea şi lipsa pregătirii în domeniul juridic a experţilor judiciari a fost semnalată, fără efect încă, prin Ghidul informativ al Ministerului Justiției încă din anul 2010.

4. Pentru efecte favorabile în efectuarea expertizei tehnice judiciare – „obiecțiunile”

După cum am menționat în articolul nr. 12/2024 al revistei, observând efectele și acumularea de probleme afectând negativ activitatea instanțelor, fiind cunoscute și semnalate la nivelul instanțelor în mod constant solicitări din partea experților de discutare/clarificare a problemelor din activitatea de expertiză tehnică judiciară, este în curs de organizare o analiză a situației prin întâlniri și discuții între experții judiciari și reprezentanții avocaților.^[22]

În mod constant și notoriu, în numeroase cazuri nu se ține cont, la numirea experților, de modul de stabilire a obiectivelor și nici a onorariului provizoriu, apoi al celui definitiv, nefiind actualizate cu rata inflației, lipsind plata sau a dovezile de plată etc. Or este evidentă nevoia respectării prevederilor corespunzătoare care se regăsesc în art. 32 și ale art. 33 din O.G. nr. 2/2000, cu accent pe „justificarea cotei de 10% din onorariul stabilit”, enorm cuantum financiar (însumat).

Precizăm, aspect notoriu de altfel, că plata expertizelor judiciare se derulează cu dificultate și în timp extrem de lung (cel mai adesea de ordinul anilor), care între altele este afectată de deficiențe majore și în privința evaluării efortului depus și a calității expertizei (fiind făcută fără competență sau opinia unui expert omolog).

Or ulterior pe parcursul procesului, față de obiectivele expertizei, în situația admiterii de obiecțiuni (cel mai adesea „în bloc” sau fără o reală discutare etc.) sau a formulării acestora chiar din oficiu (adesea în număr mare), se constată foarte frecvent o totală lipsă a confirmării existenței ca fiind reale obiecțiuni și doar uneori și în foarte mică parte. Sub pretenția de a fi obiecțiuni, acestea apar însă ca reale completări sau suplimente la expertiză. O reală cercetare a dosarului cauzei și dacă se impune nevoia unei reale modificări a concluziilor și procedarea la refacerea lucrării^[23] se poate dovedi abia în căile de atac (și foarte rar în caz de apel sau recurs formulat de expertul/experții cauzei).

Realizând o reală analiză a obiecțiunilor se constată faptul că acestea vizează doar o parte din expertiză ori chiar doar parte dintr-un obiectiv. Incidentul este faptul că partea care a formulat obiecțiuni ar fi constatat unele neconcordanțe (privind rezultatul măsurătorilor, alegerea metodologiei de evaluare etc.). Astfel sunt formulate obiecțiuni și este prezentat un punct de vedere sub forma unor note sau liste cu nemulțumiri (cel mai adesea nesistematizate, fără referire punctuală la obiective etc. spre „maximizarea satisfacției” părții reprezentate).