Efectele reducţiunii liberalităţilor excesive

1. Efectele reducțiunii legatelor și a donațiilor

Potrivit art. 1097 alin. (1) C. civ., „reducţiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz, desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale”. În alte cuvinte, admiterea acțiunii în reducțiune sau a excepției de reducțiune va avea ca efect ineficacitatea legatelor sau desființarea donațiilor, după caz, în măsura necesară întregirii rezervei succesorale afectate de aceste liberalități. Reducţiunea se va realiza diferit, după cum liberalitatea îmbracă forma donaţiei sau a legatului, aspecte pe care le vom analiza în continuare.

a) Efectele reducţiunii legatelor

Efectul reducţiunii legatului constă în ineficacitatea acestuia în măsura necesară întregirii rezervei. Desfiinţarea legatelor poate fi totală, dacă legatul făcut de defunct a epuizat întreaga cotitate disponibilă, caz în care legatul nu poate produce niciun efect. Desfiinţarea legatelor este parţială, când s‑a dispus numai de o parte a cotităţii disponibile, în acest caz executarea legatelor făcându‑se în această limită. În cazul dezmoştenirii directe a unui moştenitor rezervatar, dacă a fost afectată rezerva, ne aflăm de asemenea în ipoteza unei ineficacităţi parţiale a dispoziţiei testamentare.

Dat fiind faptul că obiectul legatelor se găseşte în patrimoniul succesoral, întregirea rezervei se va realiza în natură. Întrucât rezerva reprezintă o parte a moştenirii, aceasta trebuie asigurată moştenitorilor rezervatari în natură. Potrivit art. 1097 alin. (2) C. civ., „întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură”. Reducţiunea în acest caz se realizează de cele mai multe ori prin neexecutarea legatelor de moştenitorii rezervatari (în ipoteza în care legatarii solicită executarea, se invocă excepţia de reducţiune).

b) Efectele reducţiunii donaţiilor

Efectul reducţiunii în cazul donaţiilor este desfiinţarea acestora în măsura necesară reîntregirii rezervei. Donaţiile se desfiinţează numai de la data deschiderii succesiuni. Desfiinţarea este totală dacă defunctul a dispus prin donaţii anterioare datei deschiderii moștenirii de întreaga cotitate disponibilă. Dacă cotitatea disponibilă nu a fost epuizată în întregime, desfiinţarea donaţiei va fi parţială.

Ca efect al desfiinţării donaţiei, moştenitorul rezervatar devine proprietar al bunului cu care se întregeşte rezerva sa. Potrivit art. 1097 alin. (2) C. civ., care dispune că întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură, moştenitorul rezervatar va solicita restituirea acestuia, în principiu, în natură. Defunctul nu va putea să dispună ca reîntregirea rezervei să se facă prin echivalent, după cum rezerva nu poate fi afectată nici de sarcini, nici de condiţii sau de clauze restrictive, ea trebuind să fie asigurată în plină proprietate^[1]. Este de precizat că în urma desființării donației, moștenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al bunului donat cu care se întregește rezerva, nu de la data încheierii contractului de donație, ci de la data deschiderii moștenirii^[2].

Regula privind întregirea rezervei succesorale, prevăzută la art. 1097 alin. (2) C. civ., este că moștenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natură a bunurilor, fie prin păstrarea bunului obiect al legatului în masa succesorală, fie prin reducerea bunului obiect al donației în masa succesorală.

Excepţiile de la regula enunțată anterior (respectiv atunci când întregirea se va face prin echivalent) sunt enumerate de legiuitor în art. 1097 alin. (3)‑(5) C. civ., astfel:

– reducţiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea moştenirii: donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, ori atunci când bunul a pierit dintr‑o cauză imputabilă donatarului. Aşadar, actele de înstrăinare făcute de donator (cu titlu oneros sau gratuit) sau constituirea de drepturi reale asupra bunurilor primite, făcute de donatar înainte de deschiderea moştenirii, vor rămâne valabile, iar rezerva se va întregi prin echivalent, în măsura încălcării acesteia. Această soluţie are în vedere faptul că donaţia se desfiinţează doar de la data deschiderii moştenirii, şi nu retroactiv. Dacă actele menţionate sunt însă încheiate ulterior deschideri moştenirii, ele se vor desfiinţa potrivit principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Donatarul păstrează fructele părţii din bun care depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptăţiţi au cerut reducţiunea [art. 1097 alin. (6) C. civ.]. Ulterior promovării acţiunii în reducţiune, va trebui să predea fructele moştenitorilor rezervatari. Pentru ipoteza în care bunul a pierit din culpa donatarului, el va fi obligat să suporte reducţiunea prin echivalent bănesc. Dacă bunul a pierit independent de culpa donatarului, el nu va putea fi obligat în acest sens, întrucât bunul ar fi pierit şi la donator, şi pe cale de consecinţă acesta nu s‑ar fi găsi în patrimoniul succesoral la decesul acestuia, adică riscul pierii îl suportă moștenirea;

– când donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depăşeşte cotitatea disponibilă. Aşadar, dacă donatarul este moştenitor rezervatar şi nu a fost obligat la raportul donaţiei, el va cumula cotitatea disponibilă cu partea sa de rezervă, iar ceilalţi moştenitori rezervatari îşi vor îndestula rezerva din alte bunuri decât cele care formează obiectul donaţiilor neraportabile^[3]. Astfel, donaţia făcută moştenitorului rezervatar se impută în primul rând asupra cotității disponibile, iar dacă o depășește, se impută asupra propriei rezerve, fiind supusă reducțiunii numai dacă depășește și rezerva sa^[4];

– dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai puţin (preluare sau imputație) sau prin echivalent bănesc (de exemplu, dacă donaţia făcută unui copil, încalcă rezerva celuilalt copil). Acest caz special vizează doar pe soţul supravieţuitor şi pe descendenţi când vin împreună la moştenire, deoarece numai ei sunt obligaţi la raport. Este necesar ca dispunătorul să nu fi prevăzut expres scutirea de raport. În acest caz, reducţiunea va avea ca obiect întregirea rezervei ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului. În acest caz special, donatarul poate alege să păstreze bunul şi să compenseze pe ceilalţi moştenitori rezervatari prin luare mai puţin din celelalte bunuri succesorale sau poate alege plata în echivalent pentru ceea ce depăşeşte cotitatea disponibilă [art. 1097 alin. (5) C. civ.]. Regula prevăzută de art.1097 alin. (5) C. civ. are caracter supletiv, ceea ce însemnă că defunctul va putea indica modalitatea în care se va realiza reducțiunea, respectiv prin preluare, imputație sau bani.

În toate cazurile în care reducţiunea are loc prin echivalent, se aplică prevederile art. 1091 alin. (2) C. civ., adică se are în vedere valoarea bunurilor de la data deschiderii moştenirii şi starea bunurilor din momentul donaţiei.

 2. Reducţiunea unor liberalităţi speciale

Potrivit art. 1098 C. civ., „dacă donaţia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a solicita reducţiunea potrivit dreptului comun.

Dacă moştenitorii rezervatari nu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun”.

În ipoteza în care liberalitatea are obiectul menţionat în textul art. 1098 C. civ., dat fiind faptul că evaluarea acestor drepturi este extrem de dificilă, aceasta depinzând de durata de viaţă a beneficiarului ei, textul indicat oferă soluţii pentru aceste ipoteze excepţionale.

Dispoziţiile art. 1098 C. civ. sunt aplicabile în situaţia în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) liberalitatea excesivă trebuie să aibă ca obiect un drept de uzufruct, uz, abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, enumerarea fiind restrictivă. Dacă liberalitatea are ca obiect nuda proprietate, sau proprietatea cu sarcina rentei viagere sau întreţinerea viageră în favoarea moştenitorului rezervatar, s‑a apreciat^[5] că nu poate fi reţinută aplicarea textului de excepţie;

b) este vorba despre o singură liberalitate făcută de defunct. Dacă au fost făcute mai multe liberalităţi, dintre care una este un drept de uzufruct, uz, abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, pentru a se face aplicarea regulilor din materia reducţiunii este necesar a se efectua evaluarea, iar dacă a fost făcută o singură liberalitate având acel obiect, a cărei valoare trece peste cantitatea disponibilă, nu este necesară evaluarea, în acest caz moştenitorul rezervatar apreciind în funcţie de vârsta, starea de sănătate a beneficiarului liberalităţii etc. care dintre cele trei variante propuse de legiuitor este cea mai potrivită^[6];

c) fiecare moştenitor rezervatar, în ipoteza în care există mai mulţi moştenitori rezervatari, are posibilitatea de a opta, individual, pentru una dintre soluţiile permise de legiuitor în cazul liberalităţilor excesive în uzufruct, uz, abitaţie, rentă sau întreţinere viageră.

Astfel, moştenitorii rezervatari pot opta pentru una dintre următoarele variante:

– să execute liberalitatea, aşa cum a fost stipulată (moştenitori rezervatari vor aprecia în acest caz în funcţie de starea de sănătate, vârsta şi celelalte elemente aleatorii, sperând că toate acestea vor face ca prestaţiile datorate să nu depăşească limitele cotităţii disponibile a moştenirii);

– să abandoneze cotitatea disponibilă în favoarea beneficiarului liberalităţii, neexecutând astfel liberalitatea (această soluţie poate fi aleasă doar în ipoteza în care există o singură liberalitate în uzufruct, uz, abitaţie, rentă sau întreţinere viageră făcută de dispunător);

– să solicite reducţiunea potrivit dreptului comun.

De lege lata nu este stabilită vreo ierarhie între opțiunile prezentate, moștenitorul rezervatar dispunând așadar de un drept discreționar de alegere, potrivit interesului său iar în ipoteza în care nu există consens cu privire la modul de exercitare al opțiunii, reducțiunea se va realiza potrivit dreptului comun^[7].

Întrucât acţiunea în reducţiune are caracter divizibil, fiecare dintre moştenitorii rezervatari poate opta potrivit propriei orientări, singura situaţie în care este necesar consensul tuturor este cea vizând ipoteza în care bunul obiect al liberalităţii este indivizibil^[8] Dacă nu există consens în această situaţie, se vor aplica prevederile art. 1098 alin. (2) C. civ., respectiv reducţiunea se va face potrivit dreptului comun;

d) dacă moştenitorii rezervatari abandonează proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, beneficiarul va rămâne donatar, respectiv legatar cu titlu particular. Această transformare a obiectului liberalităţii nu schimbă natura şi caracterul acesteia^[9]. Astfel, aceştia nu au obligaţia de a suporta datoriile moştenirii, această obligaţie existând doar în situaţia în care, peste cotitatea disponibilă moştenesc şi în calitate de rezervatari, situaţie în care vor suporta pasivul succesoral ca orice moştenitor universal sau cu titlu universal. Obligaţia de a suporta pasivul succesoral există şi în ipoteza unui legat cu titlu universal (spre exemplu, în cazul legatului uzufructului întregii moşteniri).

În concluzie, menţionăm că dreptul de opţiune la care se referă art. 1098 C. civ. are caracter personal şi, pe cale de consecinţă, nu se transmite în cazul decesului titularului său către moştenitorii lui^[10]. Aşa fiind, dreptul de opţiune în acest caz nu poate fi exercitat decât de moştenitorul rezervatar, el neputând fi exercitat de succesorii acestuia şi nici de creditorii săi pe calea acţiunii oblice, întrucât nu este inclus în dreptul lor de gaj general. Opţiunea odată exprimată este irevocabilă.

Nu în ultimul rând trebuie amintit că dreptul de opţiune reglementat de art. 1098 C. civ. nu are caracter imperativ, ceea ce înseamnă că părţile pot conveni asupra unui alt mod de reducţiune^[11]şi, de asemenea, testatorul sau donatarul, după caz, poate interzice transformarea liberalităţii în plină proprietate, situaţie în care reducţiunea se va face potrivit dreptului comun.

3. Concluzii

 Admiterea acțiunii în reducțiune sau a excepției de reducțiune va avea ca efect ineficacitatea legatelor sau desființarea donațiilor, după caz, în măsura necesară întregirii rezervei succesorale afectate de aceste liberalități. În prezentul studiu am indicat efectele reducțiunii legatelor și a donațiilor, cu regulile și excepțiile specifice în fiecare caz, iar în final am prezentat reducţiunea unor liberalităţi speciale.

Bibliografie:

˗ Bacaci A., Comăniță Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

˗ Boroi G., Anghelescu C.A., Nicolae I., Fișe de drept civil, Ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;

˗ Deak Fr., Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003;

˗ Deak Fr., Popescu R., Tratat de drept succesoral. Moştenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, București, 2019;

˗ Eliescu M., Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966;

˗ Genoiu I., Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed.CH Beck, București, 2013;

˗ Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Ed. ALL, București, 1998;

˗ Kocis J., Vasilescu P., Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;

˗ Nicolae I., Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.