Efectele reducţiunii liberalităţilor excesive

1. Efectele reducțiunii legatelor și a donațiilor

Potrivit art. 1097 alin. (1) C. civ., „reducțiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz, desființarea donațiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale”. În alte cuvinte, admiterea acțiunii în reducțiune sau a excepției de reducțiune va avea ca efect ineficacitatea legatelor sau desființarea donațiilor, după caz, în măsura necesară întregirii rezervei succesorale afectate de aceste liberalități. Reducțiunea se va realiza diferit, după cum liberalitatea îmbracă forma donației sau a legatului, aspecte pe care le vom analiza în continuare.

a) Efectele reducțiunii legatelor

Efectul reducțiunii legatului constă în ineficacitatea acestuia în măsura necesară întregirii rezervei. Desființarea legatelor poate fi totală, dacă legatul făcut de defunct a epuizat întreaga cotitate disponibilă, caz în care legatul nu poate produce niciun efect. Desființarea legatelor este parțială, când s‑a dispus numai de o parte a cotității disponibile, în acest caz executarea legatelor făcându‑se în această limită. În cazul dezmoștenirii directe a unui moștenitor rezervatar, dacă a fost afectată rezerva, ne aflăm de asemenea în ipoteza unei ineficacități parțiale a dispoziției testamentare.

Dat fiind faptul că obiectul legatelor se găsește în patrimoniul succesoral, întregirea rezervei se va realiza în natură. Întrucât rezerva reprezintă o parte a moștenirii, aceasta trebuie asigurată moștenitorilor rezervatari în natură. Potrivit art. 1097 alin. (2) C. civ., „întregirea rezervei, ca urmare a reducțiunii, se realizează în natură”. Reducțiunea în acest caz se realizează de cele mai multe ori prin neexecutarea legatelor de moștenitorii rezervatari (în ipoteza în care legatarii solicită executarea, se invocă excepția de reducțiune).

b) Efectele reducțiunii donațiilor

Efectul reducțiunii în cazul donațiilor este desființarea acestora în măsura necesară reîntregirii rezervei. Donațiile se desființează numai de la data deschiderii succesiuni. Desființarea este totală dacă defunctul a dispus prin donații anterioare datei deschiderii moștenirii de întreaga cotitate disponibilă. Dacă cotitatea disponibilă nu a fost epuizată în întregime, desființarea donației va fi parțială.

Ca efect al desființării donației, moștenitorul rezervatar devine proprietar al bunului cu care se întregește rezerva sa. Potrivit art. 1097 alin. (2) C. civ., care dispune că întregirea rezervei, ca urmare a reducțiunii, se realizează în natură, moștenitorul rezervatar va solicita restituirea acestuia, în principiu, în natură. Defunctul nu va putea să dispună ca reîntregirea rezervei să se facă prin echivalent, după cum rezerva nu poate fi afectată nici de sarcini, nici de condiții sau de clauze restrictive, ea trebuind să fie asigurată în plină proprietate[1]. Este de precizat că în urma desființării donației, moștenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al bunului donat cu care se întregește rezerva, nu de la data încheierii contractului de donație, ci de la data deschiderii moștenirii[2].

Regula privind întregirea rezervei succesorale, prevăzută la art. 1097 alin. (2) C. civ., este că moștenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natură a bunurilor, fie prin păstrarea bunului obiect al legatului în masa succesorală, fie prin reducerea bunului obiect al donației în masa succesorală.

Excepțiile de la regula enunțată anterior (respectiv atunci când întregirea se va face prin echivalent) sunt enumerate de legiuitor în art. 1097 alin. (3)‑(5) C. civ., astfel:

– reducțiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea moștenirii: donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, ori atunci când bunul a pierit dintr‑o cauză imputabilă donatarului. Așadar, actele de înstrăinare făcute de donator (cu titlu oneros sau gratuit) sau constituirea de drepturi reale asupra bunurilor primite, făcute de donatar înainte de deschiderea moștenirii, vor rămâne valabile, iar rezerva se va întregi prin echivalent, în măsura încălcării acesteia. Această soluție are în vedere faptul că donația se desființează doar de la data deschiderii moștenirii, și nu retroactiv. Dacă actele menționate sunt însă încheiate ulterior deschideri moștenirii, ele se vor desființa potrivit principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Donatarul păstrează fructele părții din bun care depășește cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptățiți au cerut reducțiunea [art. 1097 alin. (6) C. civ.]. Ulterior promovării acțiunii în reducțiune, va trebui să predea fructele moștenitorilor rezervatari. Pentru ipoteza în care bunul a pierit din culpa donatarului, el va fi obligat să suporte reducțiunea prin echivalent bănesc. Dacă bunul a pierit independent de culpa donatarului, el nu va putea fi obligat în acest sens, întrucât bunul ar fi pierit și la donator, și pe cale de consecință acesta nu s‑ar fi găsi în patrimoniul succesoral la decesul acestuia, adică riscul pierii îl suportă moștenirea;

– când donația supusă reducțiunii a fost făcută unui moștenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donației, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depășește cotitatea disponibilă. Așadar, dacă donatarul este moștenitor rezervatar și nu a fost obligat la raportul donației, el va cumula cotitatea disponibilă cu partea sa de rezervă, iar ceilalți moștenitori rezervatari își vor îndestula rezerva din alte bunuri decât cele care formează obiectul donațiilor neraportabile[3]. Astfel, donația făcută moștenitorului rezervatar se impută în primul rând asupra cotității disponibile, iar dacă o depășește, se impută asupra propriei rezerve, fiind supusă reducțiunii numai dacă depășește și rezerva sa[4];

– dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducțiunea necesară întregirii rezervei celorlalți moștenitori rezervatari se va face prin luare mai puțin (preluare sau imputație) sau prin echivalent bănesc (de exemplu, dacă donația făcută unui copil, încalcă rezerva celuilalt copil). Acest caz special vizează doar pe soțul supraviețuitor și pe descendenți când vin împreună la moștenire, deoarece numai ei sunt obligați la raport. Este necesar ca dispunătorul să nu fi prevăzut expres scutirea de raport. În acest caz, reducțiunea va avea ca obiect întregirea rezervei ascendenților privilegiați ai defunctului. În acest caz special, donatarul poate alege să păstreze bunul și să compenseze pe ceilalți moștenitori rezervatari prin luare mai puțin din celelalte bunuri succesorale sau poate alege plata în echivalent pentru ceea ce depășește cotitatea disponibilă [art. 1097 alin. (5) C. civ.]. Regula prevăzută de art.1097 alin. (5) C. civ. are caracter supletiv, ceea ce însemnă că defunctul va putea indica modalitatea în care se va realiza reducțiunea, respectiv prin preluare, imputație sau bani.

În toate cazurile în care reducțiunea are loc prin echivalent, se aplică prevederile art. 1091 alin. (2) C. civ., adică se are în vedere valoarea bunurilor de la data deschiderii moștenirii și starea bunurilor din momentul donației.

 2. Reducțiunea unor liberalități speciale

Potrivit art. 1098 C. civ., „dacă donația sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră, moștenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotității disponibile în favoarea beneficiarului liberalității, fie de a solicita reducțiunea potrivit dreptului comun.

Dacă moștenitorii rezervatari nu se înțeleg asupra opțiunii, reducțiunea se va face potrivit dreptului comun”.

În ipoteza în care liberalitatea are obiectul menționat în textul art. 1098 C. civ., dat fiind faptul că evaluarea acestor drepturi este extrem de dificilă, aceasta depinzând de durata de viață a beneficiarului ei, textul indicat oferă soluții pentru aceste ipoteze excepționale.

Dispozițiile art. 1098 C. civ. sunt aplicabile în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) liberalitatea excesivă trebuie să aibă ca obiect un drept de uzufruct, uz, abitație sau o rentă ori întreținere viageră, enumerarea fiind restrictivă. Dacă liberalitatea are ca obiect nuda proprietate, sau proprietatea cu sarcina rentei viagere sau întreținerea viageră în favoarea moștenitorului rezervatar, s‑a apreciat[5] că nu poate fi reținută aplicarea textului de excepție;

b) este vorba despre o singură liberalitate făcută de defunct. Dacă au fost făcute mai multe liberalități, dintre care una este un drept de uzufruct, uz, abitație sau o rentă ori întreținere viageră, pentru a se face aplicarea regulilor din materia reducțiunii este necesar a se efectua evaluarea, iar dacă a fost făcută o singură liberalitate având acel obiect, a cărei valoare trece peste cantitatea disponibilă, nu este necesară evaluarea, în acest caz moștenitorul rezervatar apreciind în funcție de vârsta, starea de sănătate a beneficiarului liberalității etc. care dintre cele trei variante propuse de legiuitor este cea mai potrivită[6];

c) fiecare moștenitor rezervatar, în ipoteza în care există mai mulți moștenitori rezervatari, are posibilitatea de a opta, individual, pentru una dintre soluțiile permise de legiuitor în cazul liberalităților excesive în uzufruct, uz, abitație, rentă sau întreținere viageră.

Astfel, moștenitorii rezervatari pot opta pentru una dintre următoarele variante:

– să execute liberalitatea, așa cum a fost stipulată (moștenitori rezervatari vor aprecia în acest caz în funcție de starea de sănătate, vârsta și celelalte elemente aleatorii, sperând că toate acestea vor face ca prestațiile datorate să nu depășească limitele cotității disponibile a moștenirii);

– să abandoneze cotitatea disponibilă în favoarea beneficiarului liberalității, neexecutând astfel liberalitatea (această soluție poate fi aleasă doar în ipoteza în care există o singură liberalitate în uzufruct, uz, abitație, rentă sau întreținere viageră făcută de dispunător);

– să solicite reducțiunea potrivit dreptului comun.

De lege lata nu este stabilită vreo ierarhie între opțiunile prezentate, moștenitorul rezervatar dispunând așadar de un drept discreționar de alegere, potrivit interesului său iar în ipoteza în care nu există consens cu privire la modul de exercitare al opțiunii, reducțiunea se va realiza potrivit dreptului comun[7].

Întrucât acțiunea în reducțiune are caracter divizibil, fiecare dintre moștenitorii rezervatari poate opta potrivit propriei orientări, singura situație în care este necesar consensul tuturor este cea vizând ipoteza în care bunul obiect al liberalității este indivizibil[8] Dacă nu există consens în această situație, se vor aplica prevederile art. 1098 alin. (2) C. civ., respectiv reducțiunea se va face potrivit dreptului comun;

d) dacă moștenitorii rezervatari abandonează proprietatea cotității disponibile în favoarea beneficiarului liberalității, beneficiarul va rămâne donatar, respectiv legatar cu titlu particular. Această transformare a obiectului liberalității nu schimbă natura și caracterul acesteia[9]. Astfel, aceștia nu au obligația de a suporta datoriile moștenirii, această obligație existând doar în situația în care, peste cotitatea disponibilă moștenesc și în calitate de rezervatari, situație în care vor suporta pasivul succesoral ca orice moștenitor universal sau cu titlu universal. Obligația de a suporta pasivul succesoral există și în ipoteza unui legat cu titlu universal (spre exemplu, în cazul legatului uzufructului întregii moșteniri).

În concluzie, menționăm că dreptul de opțiune la care se referă art. 1098 C. civ. are caracter personal și, pe cale de consecință, nu se transmite în cazul decesului titularului său către moștenitorii lui[10]. Așa fiind, dreptul de opțiune în acest caz nu poate fi exercitat decât de moștenitorul rezervatar, el neputând fi exercitat de succesorii acestuia și nici de creditorii săi pe calea acțiunii oblice, întrucât nu este inclus în dreptul lor de gaj general. Opțiunea odată exprimată este irevocabilă.

Nu în ultimul rând trebuie amintit că dreptul de opțiune reglementat de art. 1098 C. civ. nu are caracter imperativ, ceea ce înseamnă că părțile pot conveni asupra unui alt mod de reducțiune[11]și, de asemenea, testatorul sau donatarul, după caz, poate interzice transformarea liberalității în plină proprietate, situație în care reducțiunea se va face potrivit dreptului comun.

3. Concluzii

 Admiterea acțiunii în reducțiune sau a excepției de reducțiune va avea ca efect ineficacitatea legatelor sau desființarea donațiilor, după caz, în măsura necesară întregirii rezervei succesorale afectate de aceste liberalități. În prezentul studiu am indicat efectele reducțiunii legatelor și a donațiilor, cu regulile și excepțiile specifice în fiecare caz, iar în final am prezentat reducțiunea unor liberalități speciale.

Bibliografie:

˗ Bacaci A., Comăniță Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

˗ Boroi G., Anghelescu C.A., Nicolae I., Fișe de drept civil, Ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;

˗ Deak Fr., Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003;

˗ Deak Fr., Popescu R., Tratat de drept succesoral. Moștenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, București, 2019;

˗ Eliescu M., Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966;

˗ Genoiu I., Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed.CH Beck, București, 2013;

˗ Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Ed. ALL, București, 1998;

˗ Kocis J., Vasilescu P., Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;

˗ Nicolae I., Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 760/1969, în Repertoriu pe anii 1969‑1975, p. 206.

[2] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, Ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p.706.

[3] Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 334.

[4] G. Boroi, C.A Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, Ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p.707

[5] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 353.

[6] A. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 181.

[7] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 242.

[8] M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 381.

[9] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 355.

[10] I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed.CH Beck, București, 2013, p. 250.

[11] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, Ed. ALL, București, 1998, p. 422, nr. 1010.

Efectele reducțiunii liberalităților excesive was last modified: December 21st, 2022 by Ioana Nicolae

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioana Nicolae

Ioana Nicolae

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din cadrul Universității Transilvania din Braşov și avocat definitiv în cadrul Baroului Braşov.
A mai scris: