Disoluţia căsătoriei cu element de extraneitate
Călina Jugastru - iulie 7, 2016c. dacă soţul decedat nu avea nicio cetăţenie, legea statului reşedinţei sale obişnuite;
d. legea statului reşedinţei obişnuite se aplică şi în cazul în cazul în care soţul decedat era refugiat.
Menţionăm că ordinea legală trebuie respectată, întrucât punctele de legătură (cetăţenia şi reşedinţa obişnuită) şi legile corespunzătoare sunt prevăzute în cascadă.
7.2. Legea aplicabilă încetării căsătoriei ca urmare a declarării judecătoreşti a morţii
Dreptul internaţional privat reglementează în detaliu sfârşitul personalităţii juridice a persoanei fizice, inclusiv în cazul morţii declarate pe cale judecătorească.
Codul civil nu schimbă legea aplicabilă declarării judecătoreşti a morţii, faţă de Legea nr. 105/1992 (art. 16). Ceea ce se modifică, prin comparaţie cu legea anterioară, este conţinutul legii naţionale, sub aspectul punctelor de legătură. Codul civil actual operează cu noţiunile cetăţenie-reşedinţă obişnuită, pe care le valorifică în tandem, în special în domeniul statutului personal. Legea nr. 105/1992 a preferat, în acelaşi domeniu, triada cetăţenie-domiciliu-reşedinţă obişnuită. De fapt, actuala reşedinţă obişnuită este (în reglementarea oferită de art. 2570 C. civ.), la confluenţa dintre domiciliu şi reşedinţă. O combinaţie – altfel spus – care reuneşte într-un singur punct de legătură (nou) cele două puncte de legătură (vechi).
Ceea ce a suferit schimbare în noul Cod civil este procedura declarării morţii[48], în sensul că nu mai este necesară declararea judecătorească a dispariţiei. Aşadar, legea aplicabilă declarării judecătoreşti a morţii va fi guvernată de ultima lege naţională a persoanei dispărute.
Domeniul de aplicare a legii naţionale astfel determinate, cuprinde: declararea morţii, stabilirea decesului şi a datei prezumate a morţii, precum şi prezumţia că cel dispărut este în viaţă.
7.3. Conflicte mobile de legi
Statutul personal şi statutul familial sunt domeniul predilect al conflictelor mobile de legi[49]. În materia declarării morţii, conflictul mobil de legi este generat de schimbarea succesivă a punctelor de legătură mobile care dau expresie sintagmei „lege naţională” a persoanei dispărute. Reamintim, punctele de legătură la care ne raportăm sunt cetăţenia şi reşedinţa obişnuită.
Toate aspectele subsumate domeniului de aplicare a legii aplicabile declarării judecătoreşti a morţii, sunt guvernate de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Indiferent câte cetăţenii a avut soţul decedat, în timpul vieţii, va avea relevanţă ultima cetăţenie a defunctului.
Dacă în cascada enumerării punctelor de legătură, se va lua în calcul reşedinţa obişnuită, conflictul mobil de legi se soluţionează prin alegerea legii ultimei reşedinţe obişnuite a soţului decedat. Reiese, din cele menţionate, că soluţia conflictului mobil de legi – pentru ambele ipoteze de modificare a punctelor de legătură (cetăţenia, reşedinţa obişnuită) – este legea nouă.
8. Conflictele de jurisdicţii şi disoluţia căsătoriei
Disoluţia căsătoriei cu element de extraneitate este prezentă atât în conflictele de legi, cât şi în conflictele de jurisdicţii. Dacă în conflictele de legi se discută legea aplicabilă situaţiile situate în sfera desfacerii, nulităţii, încetării căsătoriei, conflictele de jurisdicţii se circumscriu competenţei internaţionale, legii aplicabile în procesul civil internaţional şi eficacităţii hotărârilor străine.
8.1. Competenţa internaţională
Sediul materiei competenţei internaţionale este reprezentat de noul Cod de procedură civil. Avem în vedere normele referitoare la competenţa internaţională române pe două paliere: competenţa personală exclusivă şi competenţa preferenţială a instanţelor române[50].
8.1.1. Competenţa personală exclusivă a instanţelor române
Conform art. 1079 C. proc. civ., instanţele române sunt exclusiv competente să soluţioneze anumite litigii, care sunt scoase din sfera de competenţă a instanţelor străine (enumerarea este limitativă). Cele cinci ipoteze legale reglementează statutul personal[51], adică statutul individual şi relaţiile de familie.
Din perspectiva disoluţiei căsătoriei, interesează situaţiile prevăzute de art. 1079 pct. 5 C. proc. civ.: desfacerea, nulitatea sau anularea căsătoriei, precum şi alte litigii între soţi, cu excepţia celor referitoare la imobile situate în străinătate, dacă la data introducerii cererii, ambii soţi domiciliază în România şi unul dintre ei este cetăţean român sau apatrid.
S-a remarcat[52] că formula largă, „alte litigii între soţi” obligă la sesizarea instanţei române pentru orice litigii patrimoniale sau nepatrimoniale, cu excepţia cazului când acestea poartă asupra unor imobile situate în străinătate. La data sesizării instanţei, trebuie să fie îndeplinite două condiţii: ambii soţi să domicilieze în România şi cel puţin unul dintre ei să aibă cetăţenie română sau să fie apatrid. În acest ultim caz, prevăzut de art. 1078 pct. 5, s-a observat[53] că, dacă la desfacerea căsătoriei, soţii nu se învoiesc asupra partajului bunurilor comune, acesta poate să fie dedus arbitrajului. Ceea ce înseamnă că art. 1078 NCPC nu înlătură, global, posibilitatea soluţionării unor litigii prin arbitraj.
7.1.2. Competenţa preferenţială a instanţelor române[54]
Derogatorii de la regulile de drept comun[55], cazurile de competenţă preferenţială sunt enumerate limitativ în noul Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 1081 alin. 2 pct. 2, instanţele române au competenţă preferenţială în judecarea cererilor de divorţ, dacă la data introducerii cererii, reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puţin 1 an. Criteriul domiciliului este decisiv, iar reclamantul trebuie să facă dovada stabilirii acestuia pe teritoriul ţării noastre de cel puţin un an. Este indiferentă cetăţenia (sau existenţa apatridiei), în vederea introducerii cererii de divorţ la instanţa română.
8.2. Legea aplicabilă
Capacitatea procesuală a fiecărei părţi este guvernată de legea sa naţională; capacitatea procesuală a apatridului este supusă legii române. Străinul (cetăţeanul străin sau apatridul) se bucură, în faţa instanţelor române, de aceleaşi drepturi şi îndatoriri procesuale ca şi cetăţenii români. Scutirile de taxe, reducerile, ajutorul public judiciar se acordă cetăţenilor români, în aceleaşi condiţii ca pentru cetăţenii români, sub rezerva reciprocităţii cu statuş de cetăţenie sau de domiciliu al solicitantului.
În materie procedurală, în procesul civil internaţional, instanţa va aplica legea română, în lipsă de prevederi exprese contrare.
8.3. Eficacitatea hotărârilor străine în materia disoluţiei căsătoriei
Condiţiile recunoaşterii de drept şi, respectiv, ale recunoaşterii judiciare, a hotărârilor străine care consemnează disoluţia căsătoriei sunt menţionate în art. 1095, art. 1096-1097 C. proc. civ. Regimul executării hotărârilor străine este reglementat în art. 1103-1110 C. proc. civ.
III. Norme europene în materia disoluţiei căsătoriei
Reamintim competenţa reziduală de aplicare a dispoziţiilor procedurale interne şi prevalenţa binomului drept convenţional-drept european (art. 1065 C. proc. civ.).
1. Regulamentul nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000
Hotărârile pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi nevoie să se recurgă la vreo procedură. Cele două categorii de motive pentru care hotărârea nu este recunoscută sunt cele de drept comun (menţionate şi în Regulamentul nr. 44/2001, din care se inspiră şi preluate în Regulamentul nr. 1215/2012) şi motive proprii materiei reglementate (răspundere părintească şi materia matrimonială). Interesează, în acest context, doar motivele care se referă la materia disoluţiei căsătoriei.
Motivele de refuz al recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti în materie de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, privesc următoarele situaţii:
– recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care este solicitată;
– actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau cumunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat şi astfel încât acesta să îşi poată pregăti apărarea, cu excepţia cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
– hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată într-o acţiune între aceleaşi părţi în statul membru în care se invocă recunoaşterea;
– hotărârea supusă recunoaşterii este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, într-o cauză între aceleaşi părţi sau, din moment ce această priă hotărâre îndeplineşte condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se solicită aceasta.
În materia răspunderii părinteşti, hotărârea nu este recunoscută atunci când:
– hotărârea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicită recunoaşterea. Criteriul în raport de care se apreciază contrarietatea cu ordinea publică este interesul superior al copilului, expres menţionat de art. 23 alin. 1 lit. a din regulament;
– hotărârea a fost pronunţată fără audierea copilului, încălcându-se astfel normele de procedură fundamentale din statul membru în care se solicită recunoaşterea. Sunt exceptate procedurile urgente;
– actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau cumunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat, astfel încât acesta să îşi poată pregăti apărarea, cu excepţia cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
– la solicitarea oricărei persoane care susţine că hotărârea se opune exrcitării răspunderii sale părinteşti, în cazul în care hotărârea a fost pronunţată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;
– este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată în materia răspunderii părinteşti în statul în care se solicită recunoaşterea;
– este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată ulterior în materia răspunderii părinteşti într-un alt stat membru sau în statul terţ în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, din moment ce hotărârea ulterioară îndeplineşte condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru solicitat;
– nu a fost respectată procedura prevăzută la art. 56 din regulament. Este vorba despre procedura care trebuie urmată pentru plasarea copilului într-un centru de plasament sau într-o familie substitutivă într-un alt stat membru.
2. Regulamentul nr. 1259/2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separaţiei de corp (Roma III)
Regulamentul este aplicabil direct numai în statele membre care au solicitat să participe la cooperarea consolidată, în baza deciziei 2010/45/UE din 12 iulie 2010. Această modalitate a fost preferată de statele participante, ca urmare a faptului că există dificultăţi insurmontabile, iar regulamentul nu poate fi adoptat în unanimitate[56].
Potrivit expunerii de motive, cadrul juridic instituit prin această formă de cooperare consolidată constituie o garanţie pentru cetăţenii statelor participante, în sensul că reglementează soluţiile corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate şi flexibilitate. Prevederile regulamentului sunt menite să prevină situaţia în care unul dintre soţi solicită divorţul înaintea celuilalt, cu scopul de a supune procedura unei legi pe care el o apreciază ca fiindu-i favorabilă, prin prisma propriilor interese.
Pentru o aplicare optimă a prevederilor Regulamentului, chestiunile preliminare ar trebui să fie stabilite prin norme conflictuale aplicabile în statul participant vizat. Este vorba despre aspecte privind capacitatea juridică, valabilitatea căsătoriei, efectele patrimoniale ale divorţului sau ale separării de corp, precum şi efectele asupra numelui, răspunderii părinteşti, obligaţiilor de întreţinere sau alte măsuri accesorii eventuale (considerentul 10).
Un examen sumar al Regulamentului pune în lumină aspectele referitoare la sfera de aplicare şi normele uniforme privind legea aplicabilă divorţului şi separării de corp.
1. Prevederile Regulamentului se aplică în cazul în care există „conflict de legi”. Sintagma nu este definită în contextul Regulamentului, dar vizează situaţiile conflictuale generate de prezenţa elementului de extraneitate[57].
2. Se exclud de la aplicarea prevederilor Regulamentului chestiunile referitoare la capacitatea juridică a persoanei fizice; existenţa, valabilitatea sau recunoaşterea unei căsătorii; anularea căsătoriei; numele soţilor; efectele patrimoniale ale căsătoriei; răspunderea părintească; obligaţiile de întreţinere; fiducia; succesiunile.
3. Legea aplicabilă divorţului şi separaţiei de corp se determină prin alegerea efectuată de comun acord de soţi. Art. 5 menţionează variantele alternative între care poate opera alegerea:
– legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului;
– legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să locuiască la această reşedinţă la data acordului;
– legea statului de cetăţenie a unuia dintre soţi la data înţelegerii asupra legii aplicabile divorţului sau separării de corp;
– legea forului.
Sublinierea doctrinei[58] este în sensul că legislaţia naţională oferă o paletă mai largă de opţiuni pentru alegerea legii aplicabile divorţului, încluzând, între posibilităţi, legea statului pe al cărui teritoriu soţii au locuit cel puţin 3ani ş, firesc, legea română. Din acest punct de vedere, textul Codului civil completează Rgulamentul, fiind aplicabil atât în cazul în care soţii provin din state membre ale Uniunii Europene, cât şi din state non-europene.
4. Acordul părţilor cu privire la legea aplicabilă se consemnează în convenţia care se încheie după cum urmează:
a. în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei de judecată. Prin excepţie, dacă dreptul forului permite, poate fi încheiat pe parcursul derulării procedurilor în faţa instanţei, caz în care magistratul ia act de acordul soţilor, potrivit dispoziţiilor din legea forului;
b. forma scrisă este obligatorie, iar documentul care consemnează acordul trebuie semnat şi data de ambele părţi. „Formă scrisă” înseamnpă şi comunicarea durabilă în formă electronică;
c. eventualele condiţii suplimentare de formă îşi găsesc aplicarea dacă sunt prevăzute de legea statului membru participant în care ambii soţi au reşedinţa obişnuită la data încheierii convenţiei de alegere a legii aplicabile. În ipoteza reşedinţelor obişnuite ale soţilor în state membre participante diferite (la data acordului), se va aplica oricare dintre legile statelor respective, dacă legile celor două state conţin prevederi diferite sub aspectul condiţiilor formale suplimentare. În schimb, dacă numai unul dintre soţi are, la data acordului, reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant, se va aplica legea statului respectiv, în ce priveşte condiţiile suplimentare.
[48] Pentru noua reglementare a procedurii declarării morţii, a se vedea, V. Lozneanu, Procedura de declarare a morţii, în I. Leş (coord.), C. Jugastru, V. Lozneanu, A. Circa, E. Hurubă, S. Spinei, Tratat de drept procesual civil. Volumul II. Căile de atac. Procedurile speciale. Executarea silită. Procesul civil internaţional. Conform Codului de procedură civilă republicat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp. 907-911.
[49] Pentru enumerarea materiilor în care pot să intervină conflictele mobile de legi, a se vedea, N. Diaconu, Teoria conflictelor de legi în materie civilă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 118-199.
[50] Pentru aceste probleme, a se vedea pe larg, I. Leş (coord.), C. Jugastru, V. Lozneanu, E. Hurubă, A. Circa, S. Spinei, Tratat de drept procesual civil, Volumul II. Căile de atac. Procedurile speciale. executarea silită. Procesul civil international. Conform Codului de procedură civilă republicat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 774-775, p. 783.
[51] Înţelegem, prin „statut personal”, starea civilă, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice. Situaţia matrimonială (căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit) este unul dintre elementele stării civile [a se vedea, M. Nicolae (coordonator), V. Bîcu, G.-Al. Ilie, R. Rizoiu, Drept civil. Persoanele, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 113].
[52] I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole,art. 1-1133, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 1363.
[53] S. Deleanu, Observaţii privind dispoziţiile din noul Cod de procedură civilă referitoare la competenţa internaţională a instanţelor române şi la procedura de judecată în procesul civil internaţional, în Drept şi drepturi – tradiţie şi modernitate, In honorem Ion Deleanu, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 150.
[54] Pentru acest aspect, a se vedea, D. Lupaşcu, D. Ungureanu, Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 304-305.
[55] S. Deleanu, Procesul civil international. Arbitrajul internaţional, în I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Volumul III, Noul Cod de procedură civilă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 770.
[56] România este unul dintre statele participante la cooperarea consolidată. Conform expunerii de motive (considerentul 6) şi în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o formă de cooperare consolidate, odată instituită, este deschisă participării tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiții de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, aceasta rămâne deschisă statelor membre la orice moment, sub rezerva respectării, pe lângă condițiile menționate anterior, și a actelor deja adoptate în cadrul său.
[57] Elementul de extraneitate determină, uneori, aplicarea normelor materiale interne ori unificate, iar alteori dă naştere conflictului de legi (I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, op. cit., p. 21).
[58] I. Chelaru, A.-L. Chelaru, Străinii în România. Regim juridic, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 281.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.