Despre efectele unei ciudate decizii a Curții Constituționale. Contrabanda asimilată, neconstituțională?
Adrian Stan - martie 5, 20225.2. Deciziile interpretative
Deciziile numite uneori intermediare sau cu rezervă de interpretare sunt acelea în care Curtea folosește exprimarea „dispozițiile (…) sunt constituționale în măsura în care (…)” sau „dispozițiile (…) sunt neconstituționale în măsura în care (…)”.
Curtea, în aceste situații, arată sau explicitează înțelesul constituțional al normei și impune că numai acest înțeles să poată fi aplicat de instanțele de judecată. În a doua situație, Curtea arată înțelesul contrar constituției, acesta nemaiputând fi aplicat, orice altă interpretare ce o contrazice pe cea dintâi fiind în acord cu legea fundamentală. Sunt interpretative toate deciziile Curții care nu conțin o simplă declarație a constituționalității sau neconstituționalității normelor contestate. În diferențierea deciziilor simple de acelea interpretative se are în vedere atât structura și conținutul considerentelor, cât și ale dispozitivului, respectiv circumstanțierea constituționalității sau neconstituționalității, după caz, în cuprinsul dispozitivului deciziei. Credem însă că din moment ce dispozitivul este unul de excludere, eventualele considerente explicative reprezintă doar o indicație dată legiuitorului iar nimic mai mult. Considerentele nu pot salva norma dacă dispozitivul nu o face.
S-a arătat că atunci când Curtea a statuat că doar o anume interpretare a normei este în acord cu actul fundamental, prezumția de constituționalitate a textului se va menține în acea interpretare, acesta fiind, așadar, salvat, dar vor fi excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări.
Nu se regăsește printre competențele Curții aceea de a crea noi norme legale, prin completarea unui text de lege deja existent, ci aceasta poate numai să verifice caracterul conform al normelor existente cu exigențele Constituției și apoi să constate sau constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora.
Și omisiunile legislative sunt corectate uneori prin asemenea decizii de interpretare, excepțiile fiind admise, și, deși regula este aceea că instanța nu poate genera norme, Curtea, în baza rolului său asumat de garant al supremației legii fundamentale, nu poate să ignore unele vicii de neconstituționalitate existente, pentru că tocmai aceeași omisiuni și imprecizii legislativă sunt cele care generează violarea dreptului fundamental clamat. Putem spune totuși că aceste decizii sunt cele mai periculoase, deoarece Curtea impune legiuitorului, invocând un temei constituțional al necesității incriminării, să pedepsească anumite fapte. Așadar, când se spune, în unele decizii, că politica penală aparține doar legiuitorului, afirmația este mai mult decât inexactă.
Prin aceste decizii, Curtea evită, așadar, a constata neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate și stabilește un înțeles al normei conform cu Constituția, pronunțarea unei decizii simple fiind considerată ultima ratio.
De observat este că, în special în situațiile deciziilor cu rezervă de interpretare, Curtea detaliază în considerentele lor interpretarea pe care o consideră conformă/neconformă actului fundamental. Or, considerentele hotărârilor având putere decizorie, acestea se impun a fi aplicate întocmai. Câteva decizii interpretative pronunțate după intrarea în vigoare a noului Cod penal din 2014, ar fi: decizia nr. 265/2014, decizia nr. 405/2016, decizia nr. 224/2017, decizia nr. 11/2015, decizia CCR nr. 508/2014, decizia CCR nr. 518/2017.
Apoi, la 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională s-a pronunțat în legătură cu constituționalitatea art. 155 alin. (1) Cod penal[10], ce prevede instituția întreruperii prescripției răspunderii penale. Astfel, a fost declarată neconstituțională o soluție legislativă, aceea de întrerupere a prescripției răspunderii penale prin orice act de procedură al autorităților. Așa cum s-a dovedit ulterior prin evoluția jurisprudențială, deși inițial părerile fuseseră, e drept, împărțite, textul de la art. 155 alin. (1) a fost salvat, fiind interpretat actualmente unitar în sensul corespondent vechii dispoziții, în vigoare înainte de 1 februarie 2014 (prescripția se va întrerupe prin orice act de procedură care trebuie comunicat suspectului sau inculpatului). Spre deosebire de decizia din 24 martie 2022, aceea de mai sus se referă la o anume soluție, iar nu la dispozițiile întreg articolului de lege. Este aspectul esențial care a făcut diferența.
Uneori s-au identificat, sub influența unei vaste jurisprudențe a Curții Constituționale de la Roma[11], și decizii cu rezervă de interpretare numite „manipulative” – adică o decizie prin care modifică conținutul unei dispoziții, eliminându-i sau adăugându-i un fragment normativ (în primul caz, decizia poate fi definită ca „ablativă”, în sensul că declară neconstituționalitatea unei dispoziții legale „în măsura în care” stabilește o anumită stare de fapt; în cel de-al doilea, decizia poate fi definită ca „aditivă”, în sensul că declară neconstituționalitatea unei norme juridice „în măsura în care nu” determină un anumit rezultat). În plus, Curtea poate înlocui un anumit fragment normativ cu un altul, de creație proprie (decizia „substitutivă”, care declară neconstituționalitatea unei dispoziții „în măsura în care” prevede mai curând un rezultat „în detrimentul” altuia). Credem însă că această delimitare este artificială, complicând lucrurile inutil. Și aceste decizii sunt în realitate decizii de interpretare, deosebirile între textele legislative afectate de acestea făcând imposibil uneori a se pune semnul egalității între acestea. Corect și în accepțiune cu cele pe care le susținem s-a mai afirmat[12] că „întotdeauna va rămâne o decizie în afara clasificării, provocând doctrina să creeze o nouă tipologie”.
6. Caracterul simplu al deciziei din 24 martie 2022
Întorcându-ne la decizia din 24 martie 2022, aceasta nu este una de interpretare, ci una simplă, de declarare a neconstituționalității art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
Considerăm că doar dispozitivul deciziei ne poate spune în primă etapă care este tipul unei decizii a Curții. Or, dispozitivul deciziei amintite apare ca unul clar: „sunt neconstituționale dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”. Acesta este specific unei decizii simple, care elimină un text considerat contrar Constituției.
Formularea apare totuși ca destul de nefericită, topica exprimării plasând predicatul la începutul propoziției. Firesc ar fi fost să se spună că „dispozițiile (…) sunt neconstituționale”. Totuși, ordinea, deși de-a dreptul ciudată nu schimbă nimic.
Dacă ar fi intenționat ca decizia pronunțată să fie considerată una de tip interpretativ și să salveze textul de lege, credem că dispozitivul ar fi avut conținutul: „dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr.86/2006 sunt neconstituționale în măsura în care nu reglementează un prag valoric sub care fapta nu constituie infracțiune”.
Curtea ne spune aceasta în comunicatul de presă și, bănuim, o va explicita și în textul integral al deciziei.
În realitate, nicio astfel de exprimare nu ar fi ajutat la nimic. După cum este cunoscut, Curtea Constituțională nu poate incrimina, ci doar dezincrimina. Instanțele nu ar fi putut diferenția faptele care constituie infracțiuni pe baza unei decizii ale Curții.
Decizia nu ni se pare una care ar salva de la dezincriminare nici măcar faptele de contrabandă asimilată, prevăzute de art. 270 alin. (3) Cod vamal, referitoare la bunuri cu valoare în vamă mai mare de 20.000 sau 40.000 lei [după cum se diferențiază la art. 270 alin. (2)]. Motivul este simplu. Aceasta va fi sarcina ulterioară a legislatorului.
Conținutul comunicatului ne expune doar că „reglementarea unei limite valorice similare celei stabilite prin alineatul menționat este necesară pentru o justă individualizare a pedepsei, corespunzătoare pericolului social”. „Similar” înseamnă nu neapărat identic. Era prea mult chiar și pentru o Curte Constituțională, cu o anume apetență, a interveni în materia dreptului penal să stabilească granițe bănești între ilicit penal și eventual ilicit contravențional fiscal.
Ce înseamnă aceasta și care va fi consecința, dacă acceptăm că decizia din 24 martie 2022 nu este una de interpretare? Se impune o intervenție legislativă, până la publicarea deciziei. După acel moment, efectele ei vor fi depline, după cum vom arăta.
Astfel, potrivit art. 147 din Constituția României:
„(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Ce reprezintă „suspendarea de drept” despre care face vorbire textul legii fundamentale? Este vorba de o ineficacitate, o inaplicabilitate a textului? Credem că răspunsul este unul afirmativ. Altfel, constituantul nu ar fi instituit această sancțiune specială care, aparent ar reprezenta mai puțin decât „lipsirea de efecte”, însă în realitate produce același efect. S-a sus că, în intervalul de 45 de zile de la publicarea Deciziei, norma neconstituțională nu a ieșit din vigoare, ci există, fiind suspendată de drept, există ca și cum nu ar exista, fără a produce, în mod temporar, efecte juridice[13].
Nu putem să omitem faptul că, după ce a impus în majoritatea situațiilor instanțelor de judecată motivarea hotărârilor la momentul pronunțării, prin decizia nr. 233/2021[14], Curtea Constituțională se află în situația în care, dacă s-ar conforma ea însăși acestui dictum, ar provoca suspendarea de drept a unei norme incriminatoare, cu efectele despre care discutăm. În acest caz, în perioada dintre data pronunțării deciziei (7 aprilie 2021) și cea a publicării (17 mai 2021), prin Legea nr. 130/2021 din 12 mai 2021[15] de modificare a Codului de procedură penală, Parlamentul a remediat problemele sesizate, pus fiind în fața unei posibile lipsiri de efecte a normelor ce reglementau pronunțarea și motivarea hotărârilor penale, cu efecte probabil devastatoare pentru sistemul justiției. De punctat că situația nu este întru totul identică aceleia pe care o analizăm, deoarece norma declarată neconstituțională prin decizia din 24 martie 2022 este una de incriminare, aparținând dreptului penal substanțial.
7. Dezincriminare sau lipsire de efecte juridice
Legat de dezincriminarea in concreto, s-a spus că norma de drept penal prin care se instituie alte condiții de săvârșire a faptei penale are valențele unei dezincriminări, în măsura în care vechea soluție legislativă nu mai subzistă. Prin urmare, dezincriminarea, asemenea incriminării, constituie atributul exclusiv al puterii legiuitoare. Totuși, fără a fi catalogate drept legi, efecte cu un conținut similar incriminării/dezincriminării, în sensul încetării efectelor juridice ale unei legi sau ale repunerii în vigoare a legii abrogate prin constatarea neconstituționalității legii abrogatoare se produc și prin pronunțarea unor decizii prin care excepția de neconstituționalitate se admite.
Când se pune problema unor decizii ale Curții Constituționale prin care se declară ca fiind neconstituțională o normă legală sau fie și numai se restrânge sfera de aplicare a unei norme incriminatoare (cum a fost cazul „celebrei” decizii privind abuzul în serviciu), situația se complică și nu este nici în prezent pe deplin elucidată. S-a spus că „dintotdeauna și pretutindeni, punerea în executare a deciziilor tribunalelor constituționale a ridicat mari probleme, a provocat interminabile dispute doctrinare și practice. Două par a fi motivele care au dus la asemenea concluzii, pe de o parte jurisdicțiile constituționale nu dispun de autorități anume destinate să le pună în executare deciziile; eficiența hotărârilor este în strânsă legătură cu loialitatea comportamentului autorităților”[16].
Așadar, deciziile Curții cu privire la excepțiile de neconstituționalitate prin care se constată neconstituționalitatea unei legi (simplă sau de tip interpretativ) trebuie să aibă ca finalitate obligarea parlamentului și a guvernului, în unele cazuri, să pună de acord prevederile cenzurate cu cele ale Constituției. Până la realizarea acestei obligații, prevederile se suspendă iar după 45 de zile, dacă aceasta nu a fost respectată, își încetează efectele, termenul de 45 de zile fiind un termen de decădere
O parte a doctrinei[17] vorbește de o instituție intermediară, a inaplicabilității legii penale, în care o lege penală, fără a fi abrogată, nu mai poate fi aplicată, fie că s-a pronunțat de către Curtea Constituțională o decizie de neconstituționalitate, fie că norma contravine dreptului comunitar, fie s-a dispus suspendarea aplicării acesteia.
Scoaterea unei norme penale din vigoare, ca efect al unei decizii a Curții Constituționale, va duce la revenirea la prevederile legii anterioare actului normativ declarat neconstituțional. Așadar, legea abrogată de o lege neconstituțională va fi reintrodusă automat în vigoare și va determina apariția unei succesiuni a legilor penale, ce atrage incidența regulilor de aplicare a legii penale mai favorabile. O problemă dificilă este compatibilitatea unei astfel de soluții cu principiul potrivit căruia deciziile Curții au putere numai pentru viitor.
O opinie interesantă a doctrinei a fost exprimată în sensul că deciziile Curții Constituționale vor avea efecte în situația pasivității legiuitorului și a neconformării, doar dacă instanțele ordinare chemate să aplice o normă vor efectua opera de control. Efectul dramatic al deciziei de neconstituționalitate va fi redus la nimic dacă instanțele nu își asumă rolul de a constata ele însele încetarea efectelor legii neconstituționale datorită neexecutării obligației de punere în acord[18].
În cazul abrogării atipice realizate printr-o decizie a Curții Constituționale, instanța de control, din postura sa de legiuitor negativ, nu poate să se substituie Parlamentului în dreptul său de a selecta valorile sociale care merită protecția penală. Singura soluție conciliatoare a rolului de legiuitor negativ al Curții cu atribuția exclusivă rezervată legislativului este reintrarea în vigoare a legii adoptate anterior și abrogate în momentul intrării în vigoare a legii neconstituționale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, într-o decizie[19] ce a urmat unor hotărâri de neconstituționalitate deosebit de controversate[20], că sub aspectul naturii juridice a efectelor deciziilor Curții Constituționale – „deși nu poate fi vorba de o abrogare propriu-zisă a textului de lege, pentru că cel care intervine nu este legiuitorul însuși, emitentul actului, ci organul jurisdicțional, sesizat la un moment dat cu cenzura de neconstituționalitate, consecințele declarării caracterului neconstituțional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existență juridică și deci să mai constituie temei al pretențiilor în justiție. Din motive de securitate și de stabilitate a circuitului juridic, Constituția României prevede că efectele declarării neconstituționale a actului (legi, ordonanțe, regulamente) se produc doar ex nunc. Este vorba așadar de lipsirea efectelor [mai exact, de încetarea acestor efecte, în termenii art. 147 alin. (1) din Constituția României] actului declarat neconstituțional(…)ˮ.
8. Efectele deciziei asupra cauzelor în curs de soluționare
Fără îndoială, decizia din 24 martie 2022 apare, în opinia noastră, ca o decizie simplă cu efect de dezincriminare, după cum am demonstrat anterior, aceasta deoarece textul de lege ce incriminează a fost declarat neconstituțional, fără nuanțarea acestui aspect în dispozitivul deciziei.
Considerațiile pe care le expunem vor fi incidente doar în cazul în care, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei, Curtea nu va „reincrimina” textul de lege cenzurat, în acord cu cele arătate în comunicatul în discuție. Credem că nu se impune a se aștepta publicarea integrală pentru că acest moment coincide cu ieșirea legii (a articolului de lege) din vigoare, adică veritabilă dezincriminarea sa, care va produce efectele unei legi de dezincriminare chiar și dacă remedierea ar surveni într-un timp foarte scurt.
O hotărâre de admitere a unei excepții de neconstituționalitate se aplică în mod necesar în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată (sau în faza de urmărire penală) la momentul publicării acesteia – deci cauzelor pendinte, în care acele norme de drept material își regăsesc aplicabilitatea ‒ indiferent de invocarea sau nu a excepției până la publicarea deciziei de admitere.
Ceea ce are relevanță cu privire la aplicarea deciziei Curții cauzei pendinte este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii penale declarate neconstituționale să nu fie în mod definitiv soluționat. Prin acest remediu aplicat în timpul judecății, efectele deciziei instanței de admitere a excepției se produc erga omnes.
Efectul deciziei de dezincriminare a unei infracțiuni este acela că, pentru viitor, fapta nu va mai fi prevăzută de legea penală, fiind incident astfel cazul impeditiv al exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I al Codului de procedură penală.
Este evident și necontestat că prin „neprevederea faptei de legea penală” se înțelege lipsa unui element al tipicității de natură obiectivă, a unei situații premisă, a unei condiții privind calitatea subiecților dar și totala lipsă a incriminării. Fapta a fost incriminată la data săvârșirii însă ulterior, prin lege sau decizie a Curții (cazul prezent) ea nu mai apare ca incriminată.
În cauzele aflate în fața organelor de urmărire penală, de la publicarea în Monitorul Oficial, procurorul ar trebui să dispună o soluție de clasare, în temeiul dispoziției de mai sus. În faza de judecată în primă instanță sau apel, instanțele vor pronunța soluția de achitare, pentru același temei.
9. Situația formei agravate a infracțiunii (art. 274 Cod vamal)
Suntem de părere, în contextul arhitecturii infracțiunilor prevăzute de Codul vamal, că soluțiile mai sus precizate ar trebui să fie pronunțate chiar și dacă încadrarea juridică a faptei de contrabandă asimilată s-ar raporta la forma agravată sau calificată a acesteia.
Astfel, potrivit art. 274 Cod vamal, „faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi”.
Textul de mai sus este fără îndoială o normă de trimitere, care împrumută astfel elementul de tipicitate de la art. 270-273 ale Codului vamal, prevăzând condiții suplimentare (a pluralității de subiecți activi sau a deținerii de arme) dar și o sancțiune în limite agravate.
Din moment ce norma de bază, fie aceasta una tip sau chiar asimilată [cazul art. 270 alin. (3)], la care se face trimiterea este declarată neconstituțională și de facto dezincriminată, norma de trimitere nu poate căpăta o existență independentă, deoarece norma de la care împrumută anumite elemente nu mai este considerată validă.
În acest sens a apreciat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 654/2017[21], că„deși trimiterea la alte acte normative este un procedeu legislativ permis, aceasta nu poate presupune luarea în considerare a unei norme abrogate. La momentul recurgerii la procedeul legislativ al trimiterii la alte acte normative, norma la care se face trimitere trebuie să fie o normă în vigoare, aparținând fondului activ al legislației. Curtea a apreciat că, dacă s-ar permite adoptarea unei norme de trimitere, care are în vedere o dispoziție abrogată anterior, s-ar ajunge la situația ca, printr-un procedeu legislativ nepermis, să se repună în vigoare norme abrogate. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție abrogată la acel moment, se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, referitor la claritatea și previzibilitatea actelor normative”. Evident, raționamentul este aplicabil în cazul pe care îl discutăm.
Așadar, lipsirea de efecte similară dezincriminării de care va suferi art. 270 alin. (3) Cod vamal va lipsi de efecte și infracțiunile comise în forma agravată care se raportează la cel dintâi text de lege, iar soluțiile pe care vor trebui să le dispună organele judiciare vor fi aceleași precum cele mai sus arătate, clasarea, respectiv achitarea.
10. Aplicarea retroactivă a deciziei de dezincriminare
Din moment ce legea penală prevede un vehicul de aplicare retroactivă a legii de dezincriminare, în anumite situații, fiind vorba de art. 4 Cod penal[22], s-a considerat că ar fi injust ca o decizie a Curții Constituționale, cu efecte atât de apropiate dezincriminării, să nu aibă efecte similare.
Astfel că, în decizia nr. 651/2018[23], Curtea Constituțională afirmă că „posibilitatea producerii unor efecte specifice dezincriminării unei fapte sau specifice intervenirii unei pedepse mai ușoare decât cea care se execută poate fi generată nu numai de o lege nouă de dezincriminare sau o lege penală mai favorabilă, ci și de însăși o decizie a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare. Astfel, dezincriminările intervin atât prin intermediul abrogării/modificării textelor legale preexistente, dar și prin intermediul deciziei Curții Constituționale prin care se admite excepția de neconstituționalitate a unei norme de incriminare, cu consecința constatării neconstituționalității întregului text de incriminare.
Atunci însă când printr-o decizie a Curții Constituționale se constată neconstituționalitatea totală sau parțială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privința efectelor, cu o lege de dezincriminare. Acest fapt a fost deja statuat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea Deciziei nr. 6 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 24 aprilie 2017, cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, stabilind că «fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale intră sub incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a participării la luarea deciziei și indiferent de data raporturilor comerciale».
Deciziile instanței constituționale, prin caracterul lor general obligatoriu, creează cadrul necesar aplicării art. 4 din Codul penal privind dezincriminarea, atât pentru cauzele în curs, cât și pentru cele definitiv soluționate, întrucât ele au aptitudinea de a scoate din vigoare o normă de incriminare. Or, în măsura în care art. 4 din Codul penal prevede expres retroactivitatea legii de dezincriminare, toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la faptele dezincriminate încetând prin intrarea în vigoare a legii noi, rezultă că și decizia Curții Constituționale, asimilată ca efecte juridice legii de dezincriminare, trebuie să producă aceleași consecințe, deci să poată constitui temei pentru formularea unei cereri întemeiate pe art. 595 din Codul de procedură penală”.
Prin urmare, în considerarea acestei decizii, în condițiile în care textul de lege nu va fi remediat în spiritul celor arătate în comunicatul Curții din 24.03.2022, dacă „dezincriminarea” va intra în vigoare fie și un moment, ea va produce și efectele postsententiam mai sus arătate. Persoanele față de care s-a pronunțat o hotărâre penală definitivă pentru faptele arătate ar putea, prin calea prevăzută de art. 595 Cod de procedură penală[24], să obțină o soluție de încetare a executării pedepsei aplicate.
11. Concluzii
Decizia din 24 martie 2022 bulversează aparent mediul juridic, prin caracterul său neașteptat, acela de decizie simplă, cu efecte de dezincriminare a unei infracțiuni frecvente în dreptul penal român. Efectele sale posibile, prezentate pe scurt, cu siguranță vor fi detaliate în perioada ce urmează de doctrină, dar, mai ales, de practica judiciară.
[10] Prin decizia nr. 297/2018, publicată în M. Of nr. 518 din 25 iunie 2018.
[11] Raport național pentru cel de-al XV-lea Congres al Conferinței Curților Constituționale Europene, prezentat de Curtea Constituțională a Republicii Italiene, accesat la https://www.confeuconstco.org/reports/rep-xv/ITALIA%20ro.pdf.
[12] C. Ionescu, C.A. Dumitrescu (coord.), Constituția României. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 1587.
[13] Pentru o discuție mai amplă, cu argumente privind diferența între suspendare, lipsire de efecte, respectiv abrogare, a se vedea L. Popescu, Neconstitutionalitatea normei de incriminare. Natura juridică, efecte. Aplicație: decizia Curții Constituționale nr. 363/2015 referitoare la art. 6 din Legea nr. 241/2005, în Revista Pro Lege, accesat la http://revistaprolege.ro/neconstitutionalitatea-normei-de-incriminare-natura-juridica-efecte-aplicatie-decizia-curtii-constitutionale-nr-3632015-referitoare-la-art-6-din-legea-nr-2412005/.
[14] Publicată în M. Of nr. 508 din 17 mai 2021. De punctat că decizia a fost pronunțată la 7 aprilie 2021.
[15] Publicată în M. Of. nr. 493 din 12 mai 2021.
[16] I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Ed. All Beck, București, 2003, p. 1420.
[17] V. Pașca, Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 82.
[18] D.C. Dănișor, Competențele instanțelor ordinare în domeniul justiției constituționale, în Dreptul nr. 12/2017, p. 94. Autorul, făcând referiri ale jurisprudenței române antebelice, face diferențierea între validitate și constituționalitate, arătând că validitatea normei ar reveni instanțelor ordinare, Curtea neputându-se substitui instanțelor în stabilirea legii aplicabile unui litigiu. Validitatea are valența unei constituționalități extrinseci, orice judecător putând constata că o manifestare de voință ce nu respectă formele constituționale nu a introdus valid o normă în sistem.
[19] Decizia nr. 12/2011, publicată în M. Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011.
[20] Este vorba despre decizia nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, prin care s-a invalidat practic aplicarea legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
[21] Publicată în M. Of nr. 205 din 5 martie 2018.
[22] Potrivit art. 4 din Codul penal: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.
[23] Publicată în M. Of. nr. 1083 din 20 decembrie 2018.
[24] Potrivit art. 595 C. pr. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.