Declarația Americană a Drepturilor și Îndatoririlor Omului: un creuzet al umanismului latino-american
Bogdan Ghidirmic - septembrie 2, 2019Această dualitate normativă nu a întârziat să creeze confuzie în rândul justițiabililor, astfel că valoarea juridică a Declarației de la Bogota avea să fie repusă în discuție, de-a lungul anilor 1980, în mai multe cauze prezentate în fața Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului[84]. Aceasta din urmă a apreciat că, deși Declarația americană nu a fost concepută inițial pentru a impune statelor obligații relative la drepturile omului, ea ar fi dobândit forță juridică obligatorie odată cu intrarea în vigoare a Protocolului de la Buenos Aires, protocol care a inserat în textul Cartei OSA următorul considerent: „Va exista o Comisie interamericană pentru drepturile omului, a cărei funcție principală va fi aceea de a promova respectarea și protejarea drepturilor omului, precum și de a servi ca organism consultativ al Organizației în aceste chestiuni”[85]. Dat fiind că Declarația Americană din 1948 era singurul catalog de norme în materie de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale în vigoare la momentul adoptării Protocolului de la Buenos Aires, Comisia Interamericană a conchis că referința la „drepturile omului” din cuprinsul art. 106 al Cartei revizuite a OSA vizează, fără îndoială, drepturile prevăzute în Declarație. De-a lungul anilor, acest silogism disjunctiv va fi reluat în mai multe decizii ale Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului[86].
Valoarea juridică a Declarației de la Bogota avea să fie însă confirmată, la finele anilor 1980, de către însăși Curtea Interamericană a Drepturilor Omului. Astfel, într-un aviz consultativ emis la cererea guvernului columbian, înalta jurisdicție de la San José a ajuns la următoarea concluzie:
„Prin intermediul unei interpretări cu valoare de autoritate, statele membre ale Organizației și-au semnalat acordul potrivit căruia Declarația conține și definește drepturile fundamentale ale omului menționate în Cartă. Astfel, Carta Organizației nu poate fi interpretată și aplicată, în ceea ce privește drepturile omului, fără ca normele sale să fie coroborate, în concordanță cu practica organelor OSA, cu dispozițiile corespunzătoare ale Declarației (…). Pentru statele membre ale Organizației, Declarația este textul care definește drepturile fundamentale ale omului la care se face trimitere în Cartă. Mai mult, articolele 1(2)(b) și 20 din Statutul Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului definesc competența acesteia în ceea ce privește drepturile fundamentale enunțate în Declarație. Cu alte cuvinte, Declarația americană reprezintă pentru state, în ceea ce privește aspectele relevante legate de Carta Organizației, o sursă de obligații internaționale”[87].
Însă dincolo de aceste formulări alambicate, forța juridică a Declarației de la Bogota este pusă în lumină de art. 29(d) din Convenția Americană a Drepturilor Omului, care interzice expressis verbis orice interpretare a dispozițiilor convenționale de natură să limiteze sau să înlăture efectele Declarației[88]. Cu alte cuvinte, Convenția din 1969 atribuie Declarației de la Bogota o poziție echivalentă cu a sa în cadrul ierarhiei normative a sistemului interamerican de protecție a drepturilor omului[89].
Cu toate acestea, așa cum rezultă din jurisprudența organelor de control ale sistemului interamerican, anumite dispoziții ale Declarației din 1948 nu pot avea un domeniu de aplicare mai larg decât cel pe care dreptul internațional al drepturilor omului tinde să îl recunoască unor norme similare[90]. Este cazul dispozițiilor relative la drepturile economice, sociale și culturale, dispoziții care sunt considerate, în dreptul internațional public universal, ca principii de aplicare progresivă, și nu ca norme imperative[91]. De altfel, caracterul lor programatic este recunoscut atât de Convenția Americană a Drepturilor Omului, cât și de Protocolul de la San Salvador[92]. Aceasta înseamnă că obligațiile ce le revin statelor membre ale OSA în temeiul Declarației de la Bogota nu pot fi mai extinse decât cele care decurg din Convenția americană sau din Protocolul respectiv, obligații care reflectă stadiul dreptului internațional în materie de protecție a drepturilor economice, sociale și culturale. Prin urmare, în ciuda caracterului obligatoriu din punct de vedere juridic al Declarației din 1948, dispozițiile sale referitoare la drepturile omului din a doua generație continuă să rămână de aplicare progresivă.
IV. Concluzii
Dintr-o perspectivă istorico-juridică, contribuția Declarației de la Bogota la dezvoltarea sistemului interamerican de protecție a drepturilor omului rezidă în următoarele aspecte: (1) consacrarea drepturilor fundamentale ca drepturi inerente tuturor ființelor umane, indiferent de spațiu și timp; (2) afirmarea unei concepții unitare asupra drepturilor omului, care încearcă să pună pe picior de egalitate drepturile civile și politice și drepturile economice, sociale și culturale; (3) stabilirea unei corelații între drepturile și îndatoririle persoanei; (4) constituirea unui fond de norme comune opozabile statelor care nu sunt părți la Convenția Americană a Drepturilor Omului[93].
În același timp, importanța Declarației de la Bogota trebuie apreciată și prin prisma influenței sale asupra conținutului mult mai cunoscutei Declarații Universale a Drepturilor Omului. Din această perspectivă, se cuvine să amintim că anteproiectul Declarației americane din 1948 a servit drept principală sursă de inspirație la redactarea catalogului de drepturi economice, sociale și culturale conținut de Declarația onusiană[94]. Aceste două Declarații au cel puțin un cordon ombilical comun, și anume ideea că drepturile fundamentale ale omului nu depind de consacrarea lor printr-o normă juridică, fie ea de drept intern ori de drept internațional, ci sunt emanații ale ființei umane înseși, pe care legea le definește și proclamă cu unicul scop de a le asigura o protecție efectivă[95]. Mai mult, vocația universalistă a celor două Declarații apare ca fiind evidentă, căci ambele proclamă drepturile ființei umane, fără a lua în considerare – și chiar refuzând explicit să ia în considerare – naționalitatea sa, rasa, sexul sau orice altă circumstanță personală ori socială.
Cu toate acestea, concepția asupra drepturilor omului care apare pe scena internațională odată cu adoptarea celor două Declarații diferă considerabil de concepția „tradițională” de la 1789. Drepturile „naturale, imprescriptibile și sacre”, izvorâte din filosofia iluministă și din mișcarea revoluționară franceză, par să fi căpătat, între timp, o dimensiune concretă, iar juxtapunerea libertăților civile și politice și a drepturilor social-economice este rodul unui curent de gândire pe care profesorul Georges Vedel îl numea „socialism individualist”[96]. Prin integrarea libertăților colective și a drepturilor economice, sociale și culturale, paradigma liberală a fost profund și iremediabil alterată. Concepția marxistă, mai puțin monolitică și mai pluralistă, pare să se atașeze tot mai mult de valorile „universale”[97].
Rod al unor aspirații regionale îndelungate, melanjul între drepturile și îndatoririle persoanei reflectă concepția particulară a națiunilor latino-americane asupra relației dintre individ și stat, dintre libertate și autoritate. În reacția lor comună la absolutismul de stânga sau de dreapta, și mai ales la ororile celui de-al Doilea Război Mondial, aceste națiuni au reușit să producă un catalog remarcabil de drepturi și libertăți fundamentale, ce avea să constituie o sursă prețioasă de inspirație pentru redactorii celebrei Declarații Universale a Drepturilor Omului. Anterioritatea Declarației de la Bogota face cinste Americii Latine, a cărei exuberanță proverbială va juca un rol important în evoluția normativă, și mai ales jurisprudențială, a dreptului internațional al drepturilor omului.
Bibliografie:
Tratate, cursuri, monografii
– G.P. Atkins, (1997). Encyclopedia of the Inter-American System. Westport, Connecticut/Londra: Greenwood Press;
– T. Buergenthal, D. Shelton, (1995), Protecting Human Rights in the Americas: Cases and Materials. 4th revised edition. Kehl/Strasbourg: N.P. Engel;
– T. Buergenthal, R. Norris, D. Shelton, (1986), Protecting Human Rights in the Americas: Selected Problems. 2nd edition, Kehl: N.P. Engel;
– J.S. Davidson, (1997), The Inter-American Human Rights System. Aldershot: Dartmouth Publishing Company, 1997;
– D.C. Dănișor, Drept constituțional și instituții politice. Vol. I. Teoria generală, Ed. C.H. Beck, București;
– H. Faúndez Ledesma, (2007), The Inter-American System for the Protection of Human Rights: Institutional and Procedural Aspects. 3rd edition. San José: Inter-American Institute of Human Rights;
– C. García Bauer, (1987), Los derechos humanos en América. Guatemala City: Editorial Tipográfica Nacional;
– F. González, (2013), Sistema interamericano de derechos humanos. Valencia: Tirant lo Blanch;
– D.J. Harris; S. Livingstone (eds.), (1998), The Inter-American System of Human Rights. Oxford: Clarendon Press;
– L. Hennebel, (2007), La Convention américaine des droits de l’homme. Mécanismes de protection et étendue des droits et libertés. Bruxelles: Bruylant;
– B. Mathieu, Bertrand, M. Verpeaux, (2002), Contentieux constitutionnel des droits fondamentaux. Paris: L.G.D.J.;
– J. Morsink, (1999), The Universal Declaration of Human Rights: Origins, Drafting, and Intent. Philadelphia: University of Pennsylvania Press;
– J. Nöel, (1981), Le principe de non-intervention: Théorie et pratique dans les relations inter-américaines. Bruxelles: Éditions de l’Université de Bruxelles – Éditions Émile Bruylant;
– H.J. Steiner, Ph. Alston, (2000), International Human Rights in Context: Law, Politics, Morals, 2nd edition. Oxford: Oxford University Press;
– F. Sudre, (1989), Droit international et européen des droits de l’homme. Paris: Presses Universitaires de France.
Studii, articole
– T. Cançado, A. Augusto (2000), Le système inter-américain de protection des droits de l’homme: état actuel et perspectives d’évolution à l’aube du XXIe siècle, în Annuaire français de droit international, vol. 46, nº 1;
– C.M. Cerna, (2009), Reflections on the Normative Status of the American Declaration of the Rights and Duties of Man, în University of Pennsylvania Journal of International Law, vol. 30, no. 4;
– A. de Benoist, Universalité et non-universalité des droits de l’homme (on-line). Disponibil la adresa: https://s3-eu-west-1.amazonaws.com/alaindebenoist/pdf/universalite_des_droits_de_l_homme.pdf;
– E. de Jonge, (2010), La Déclaration Universelle des Droits de l’Homme comme l’expression d’une vision du monde: une approche topique et génétique, în Argumentation et Analyse du Discours (on-line), nº 4. Disponibil la adresa: https://journals.openedition.org/aad/956;
– B.F. el Valle, K. Sikkink, (2017), (Re)discovering Duties: Individual Responsibilities in the Age of Rights, în Minnesota Journal of International Law, vol. 26, no. 1;
– F. Fernández Segado, (2006), La dignité de la personne en tant que valeur suprême de l’ordre juridique espagnol et en tant que source de tous les droits, în:= Revue française de droit constitutionnel, vol. 67, nº 3;
– D. Forsythe, (1991), Human Rights, the United States and the Organization of American States, în Human Rights Quarterly, vol. 13, no. 1;
– M.A. Glendon, (2003), The Forgotten Crucible: The Latin American Influence on the Universal Human Rights Idea, în: Harvard Human Rights Journal, vol. 16, no. 27;
– R.K. Goldman, (2009), History and Action: the Inter-American Human Rights System and the Role of the Inter-American Commission on Human Rights, în Human Rights Quarterly, vol. 31, no. 4;
– F. González, (2009), The Experience of the Inter-American Human Rights System, în Victoria University of Wellington Law Review, vol. 40, no. 1;
– H. Gros Espiell, (1998), La Déclaration universelle des droits de l’homme et la Déclaration américaine des droits et des devoirs de l’homme ont cinquante ans, în Revue québécoise de droit international, vol. 11, nº 1;
– C. Hilling, (1991), Le système interaméricain de protection des droits de l’homme: le modèle européen adapté aux réalités latino-américaines, în Revue québécoise de droit international, vol. 7, nº 2;
– C. Hilling, (1998), Le statut de la Déclaration américaine des droits et des devoirs de l’homme, reflet de l’évolution du système interaméricain de protection des droits de la personne, în Revue québécoise de droit international, vol. 11, nº 1;
– Y. Madiot, (1989), L’influence de la Déclaration des droits de l’Homme et du citoyen de 1789 sur le droit international des droits de l’Homme, în Revue québécoise de droit international, vol. 6, nº 1;
– V.T. McCornie, (1989), Practical Considerations on Human Rights within the OAS Context, în: American University International Law Review, vol. 4, no. 2;
– E. Tardif,(2014), Le système interaméricain de protection des droits de l’homme: particularités, percées et défis, în: La Revue des droits de l’homme (on-line), nº 6. Disponibil la adresa: http://journals.openedition.org/revdh/962.
Legislație
– Carta Africană a Drepturilor Omului și Popoarelor: adoptată la Nairobi, Kenya, la 27 iunie 1981, la cea de-a XVIII-a Adunare a șefilor de stat și de guvern ai Organizației Unității Africane, OAU Doc. CAB/LEG/67/3 rev. 5, Seria tratatelor Națiunilor Unite vol. 1520, p. 217 (intrată în vigoare la 21 octombrie 1986). Disponibilă la adresa: http://www.achpr.org/files/instruments/achpr/banjul_charter.pdf;
– Carta Organizației Statelor Americane: adoptată la Bogota, Columbia, la 30 aprilie 1948, la cea de-a IX-a Conferință Internațională a Statelor Americane, Seria tratatelor OSA nr. 1-C și 61, Doc. OEA Ser.A/2. rev. 3 (1949), Seria tratatelor Națiunilor Unite vol. 119, p. 4, Doc. ONU nr. 1609 (intrată în vigoare la 13 decembrie 1951). Disponibilă la adresa: http://www.oas.org/en/sla/dil/inter_american_treaties_A-41_charter_OAS.asp;
– Convenția Americană a Drepturilor Omului: adoptată la San José, Costa Rica, la 22 noiembrie 1969, la Conferința interamericană de specialitate privind drepturile omului, Seria tratatelor OSA nr. 36, Seria tratatelor Națiunilor Unite vol. 1144, p. 123, Doc. OEA/Ser.L/V/II.23 rev. 6 (1979); (intrată în vigoare la 18 iulie 1978). Disponibilă la adresa: https://www.cidh.oas.org/basicos/english/basic3.american%20convention.htm;
– Declarația Americană a Drepturilor și Îndatoririlor Omului: adoptată la Bogota, Columbia, la 2 mai 1948, la cea de-a IX-a Conferință Internațională a Statelor Americane, Doc. OEA/Ser.L/V.II.23/Doc.211, rev. 6 (1949). Disponibilă la adresa: http://www.oas.org/en/iachr/mandate/Basics/declaration.asp;
– Declarația Universală a Drepturilor Omului: adoptată la Paris, la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A (III) a Adunării Generale a ONU. Disponibilă la adresa: https://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/;
– Organization of American States, Inter-American Court of Human Rights (2012). Basic Documents Pertaining to Human Rights in the Inter-American System. San José: Secretariat of the Inter-American Court of Human Rights;
– Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice: adoptat la New York, la 16 decembrie 1966, prin Rezoluția 2200 A (XXI) a Adunării Generale a ONU, Seria tratatelor Națiunilor Unite vol. 999, p. 171 (intrat în vigoare la 23 martie 1976). Disponibil la adresa: https://treaties.un.org/doc/publication/unts/volume%20999/volume-999-i-14668-english.pdf;
– Protocolul de modificare a Cartei Organizației Statelor Americane („Protocolul de la Buenos Aires”): adoptat la Buenos Aires, Argentina, la 27 februarie 1967, la cea de-a III-a Conferință interamericană extraordinară, Seria tratatelor OSA nr. 1-A, Seria tratatelor Națiunilor Unite vol. 721, p. 324 (intrat în vigoare la 27 februarie 1970). Disponibil la adresa: https://www.oas.org/dil/treaties_B-31_Protocol_of_Buenos_Aires.htm.
Jurisprudență
– Comisia Interamericană a Drepturilor Omului, James Terry Roach și Jay Pinkerton c. Statele Unite ale Americii, cauza 9647, Rezoluția nr. 3/87 din 22 septembrie 1987. Disponibilă la adresa: http://www.cidh.org/annualrep/86.87eng/EUU9647.htm;
– Curtea Interamericană a Drepturilor Omului, Interpretation of the American Declaration of the Rights and Duties of Man within the Framework of Article 64 of the American Convention on Human Rights (Interpretarea Declarației Americane a Drepturilor și Îndatoririlor Omului în lumina articolului 64 din Convenția Americană a Drepturilor Omului), Avizul consultativ OC-10/89 din 14 iulie 1989. Disponibil la adresa: http://www.corteidh.or.cr/docs/opiniones/seriea_10_ing1.pdf.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[83] Intrarea în vigoare a Convenției americane a creat efectiv un sistem dual de protecție a drepturilor omului în emisfera vestică. Convenția a devenit astfel principala sursă de obligații relative la drepturile omului pentru statele părți la aceasta, în timp ce Declarația americană din 1948 și Carta OSA au continuat să definească obligațiile privind drepturile omului incumbând statelor care încă nu au ratificat Convenția.
[84] Pentru o radiografie amănunțită a deciziilor pronunțate de către Comisia Interamericană pe fondul acestor cauze, a se vedea C.M. Cerna, Reflections on the Normative Status of the American Declaration of the Rights and Duties of Man, în University of Pennsylvania Journal of International Law, vol. 30, no. 4, 2009, pp. 1211-1237.
[85] Protocolul de la Buenos Aires, precitat, art. 106(1).
[86] A se vedea, inter alia, Rezoluția nr. 3/87 din 22 septembrie 1987, Comisia Interamericană a Drepturilor Omului, cauza 9647, James Terry Roach și Jay Pinkerton c. Statele Unite ale Americii, §§ 46-49; disponibilă în limba engleză la adresa: http://www.cidh.org/annualrep/86.87eng/EUU9647.htm (consultată la 5 iulie 2019).
[87] Curtea Interamericană a Drepturilor Omului, Interpretation of the American Declaration of the Rights and Duties of Man within the Framework of Article 64 of the American Convention on Human Rights (Interpretarea Declarației Americane a Drepturilor și Îndatoririlor Omului în lumina articolului 64 din Convenția Americană a Drepturilor Omului), Avizul consultativ OC-10/89 din 14 iulie 1989, seria A, nr. 10, §§ 43 și 45; disponibil la adresa: http://www.corteidh.or.cr/docs/opiniones/seriea_10_ing1.pdf (consultată la 5 iulie 2019).
[88] Convenția Americană a Drepturilor Omului, precitată, art. 29(d): „Nicio dispoziție din prezenta Convenție nu poate fi interpretată ca (…) suprimând sau limitând efectele pe care le-ar putea avea Declarația Americană a Drepturilor și Îndatoririlor Omului sau alte acte internaționale de aceeași natură”.
[89] H. Gros Espiell, La Déclaration universelle des droits de l’homme et la Déclaration américaine des droits et des devoirs de l’homme ont cinquante ans, în Revue québécoise de droit international, vol. 11, nº 1, 1998, p. 5.
[90] C. Hilling, op. cit., p. 68.
[91] A se vedea F. Sudre, Droit international et européen des droits de l’homme, PUF, Paris, 1989, p. 134.
[92] Protocolul adițional la Convenția Americană a Drepturilor Omului referitor la drepturile economice, sociale și culturale („Protocolul de la San Salvador”), adoptat la San Salvador, El Salvador, la 17 noiembrie 1988, Seria tratatelor OSA nr. 69 (intrat în vigoare la 17 noiembrie 1999).
[93] Cele zece state membre ale OSA care nu au ratificat Convenția americană sunt: Antigua și Barbuda, Bahamas, Belize, Canada, Guyana, Sfântul Cristofor și Nevis, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadinele, Statele Unite ale Americii, Trinidad și Tobago. Trebuie precizat că ratificarea principalului tratat regional în materia drepturilor omului nu reprezintă o condiție sine qua non pentru dobândirea calității de membru al OSA, așa cum se întâmplă, de exemplu, în sistemul Consiliului Europei.
[94] Pentru mai multe detalii cu privire la contribuția Americii Latine la elaborarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, a se vedea J. Morsink, The Universal Declaration of Human Rights: Origins, Drafting, and Intent, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1999, pp. 131-133; M.A. Glendon, The Forgotten Crucible: The Latin American Influence on the Universal Human Rights Idea, în Harvard Human Rights Journal, vol. 16, no. 27, 2003, pp. 27-40.
[95] H. Gros Espiell, op. cit., p. 4.
[96] Y. Madiot, L’influence de la Déclaration des droits de l’Homme et du citoyen de 1789 sur le droit international des droits de l’Homme, op. cit., p. 4.
[97] Idem, p. 11.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.