Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 4/2016 (M. Of. nr. 418/2.06.2016): Art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare
Redacția ProLege - iunie 6, 2016S-a arătat că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de art. 215 din Codul penal anterior îl reprezintă relaţiile sociale de ordin patrimonial, a căror existenţă este condiţionată de respectarea încrederii cu care oamenii relaţionează între ei cu privire la orice bunuri, mobile sau imobile, pe când obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 este circumscris la relaţiile sociale privind interesele financiare ale Uniunii Europene, reflectate în utilizarea conform destinaţiei iniţiale a fondurilor obţinute din bugetul general al acesteia sau din bugetele administrate de ea ori în numele ei.
S-a considerat că obiectul material al infracţiunii de înşelăciune este constituit din bunuri materiale sau valori patrimoniale (materializate ori nu într-un înscris), iar obiectul material al infracţiunii prevăzute de legea specială constă din fonduri externe alocate de la bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de ea ori în numele ei.
Sub aspectul laturii obiective, parchetul a considerat că elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă în inducerea în eroare, amăgirea persoanei faţă de care se efectuează această acţiune (şi care poate fi sau nu aceeaşi cu titularul patrimoniului în care se reflectă paguba), provocându-i acesteia o falsă cunoaştere sau o ignorare a realităţii, în cazul variantei tip, alternativ cu obţinerea acestui efect, prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase, în cazul variantei agravate a aceleiaşi infracţiuni sau cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în cazul înşelăciunii în convenţii.
Totodată, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, s-a precizat că elementul material este reprezentat de acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ori omisiunea intenţionată a furnizării datelor cerute, potrivit legii, pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. În acest context, „folosirea” a fost definită ca reprezentând utilizarea sau întrebuinţarea documentelor ori declaraţiilor false, inexacte sau incomplete, iar „prezentarea” unor astfel de documente sau declaraţii a fost considerată a semnifica înfăţişarea acestora spre a fi examinate, neavând relevanţă dacă declaraţiile sunt realizate în scris sau oral.
În opinia parchetului, dacă falsificarea documentelor constituie, prin ea însăşi o infracţiune, aceasta ar trebui reţinută, în ipoteza autorului unic, în concurs cu infracţiunea prevăzută în art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca şi în cazul infracţiunii prevăzute de art. 215 din Codul penal anterior, în timp ce infracţiunile de uz de fals ori fals în declaraţii sunt absorbite în conţinutul infracţiunii din legea specială, spre deosebire de infracţiunea de drept comun, în cazul căreia se reţin în concurs.
Infracţiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost considerată a avea, ca situaţie premisă, falsificarea documentelor, printre mijloacele de comitere ale infracţiunii – acest scop încadrându-se infracţiunile de fals (fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată), infracţiuni în concurs cu conexitate etiologică în care se găsesc infracţiunea de fraudă în materie de cheltuieli şi infracţiunile de fals, în cazul în care sunt săvârşite de aceeaşi persoană.
S-a apreciat, totodată, că urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune rezidă în actul patrimonial efectuat sau omis de către cel indus în eroare (inclusiv schimbarea situaţiei de fapt rezultate din încheierea sau executarea contractului sub înrâurirea acţiunii de inducere în eroare), act care nu ar fi fost consimţit de acesta dacă ar fi cunoscut adevărul şi îndeplinind cerinţa esenţială de a fi pricinuit celui indus în eroare o pagubă, pe când, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, urmarea imediată constă în obţinerea ilegală de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
Sesizarea precizează că în doctrină[1] s-a susţinut că, pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, este suficient ca fondurile să fie obţinute pe nedrept, legea română neimpunând prejudicierea bugetului comunitar, astfel încât, indiferent dacă acest buget a fost ori nu prejudiciat, câtă vreme fondurile au fost obţinute fără respectarea dispoziţiilor legale prin una dintre modalităţile prevăzute în textul de incriminare, urmarea imediată a infracţiunii s-a produs. Altfel spus, chiar dacă fondurile sunt utilizate conform destinaţiei pentru care au fost primite, iar proiectul este finalizat în condiţiile prevăzute în contract, în cazul în care finanţarea a fost obţinută pe nedrept, condiţiile de tipicitate ale infracţiunii sunt îndeplinite.
Parchetul a mai precizat că, similar înşelăciunii, consumată în momentul când activitatea de amăgire a produs urmarea imediată, adică l-a determinat pe cel amăgit să ia o dispoziţie patrimonială prin care şi-a creat o situaţie de fapt păgubitoare, consumarea infracţiunii prevăzute în art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 are loc în momentul în care se produce obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
S-a arătat că politicile în materia fondurilor europene presupun un control strict al derulării proiectelor şi acordarea fondurilor în mai multe tranşe, astfel că, după prezentarea documentelor justificative, este posibilă prelungirea activităţii infracţionale, ulterior momentului consumării, aceasta întrucât obţinerea de fonduri nu înseamnă numai semnarea contractului de finanţare, ci aceasta fiind doar o etapă a procedurii specifice prin care se stabilesc cuantumul finanţării, modalitatea şi condiţiile în care sumele vor fi puse la dispoziţie şi utilizate.
S-a precizat că, ulterior semnării, are loc punerea efectivă la dispoziţie a fondurilor, în două sau mai multe tranşe, urmărirea utilizării lor prin monitorizare, întocmirea unor rapoarte de verificare către autoritatea competentă şi decontarea tranşei finale, în cazul declarării cheltuielilor ca eligibile, astfel încheindu-se procedura obţinerii fondurilor. În acest caz s-a considerat că epuizarea infracţiunii apare la momentul obţinerii ultimei tranşe din fondurile europene, ca urmare a depunerii documentelor de raportare false, inexacte sau incomplete care le justifică eliberarea.
S-a mai arătat că şi acţiunea de amăgire, în cazul infracţiunii de înşelăciune, poate îmbrăca forma unei activităţi infracţionale continuate, caz în care infracţiunea se va considera epuizată la momentul la care ultimul act al activităţii infracţionale a fost efectuat.
Cât priveşte subiecţii infracţiunii, parchetul a precizat că, în cazul înşelăciunii, nici subiectul activ, nici cel pasiv nu sunt circumstanţiaţi, subiectul pasiv fiind cel al cărui patrimoniu a fost păgubit, chiar dacă acţiunea de inducere în eroare s-a exercitat asupra altei persoane, în timp ce, în cazul infracţiunii prevăzute în legea specială, doar subiectul activ este necircumstanţiat, cel pasiv fiind întotdeauna Uniunea Europeană, ale cărei fonduri, la nivel naţional, sunt gestionate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.
Menţionându-se că, în opinia parchetului, celelalte trăsături ale infracţiunii sunt comune ambelor infracţiuni, s-a apreciat că infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, constituie o variantă specială a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior, ceea ce impune ca, în privinţa fondurilor obţinute în mod fraudulos, având ca sursă de provenienţă bugetul general al Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, obţinute în mod fraudulos, să se impună reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000.
În acest context, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că obţinerea fondurilor comunitare, atât cele de preaderare (PHARE, IPSA şi SAPARD, cât şi cele structurale, postaderare, este condiţionată de alocarea de la bugetul de stat a fondurilor reprezentând contribuţia naţională.
S-a exemplificat, arătându-se că, în cadrul programului SAPARD, ajutorul public acordat era cuprins între 50% şi 100% din totalul cheltuielilor eligibile, aportul maxim fiind dat numai pentru proiectele publice, adică acele proiecte de infrastructură care nu generează venituri substanţiale. Astfel, s-a arătat că în cadrul Programului naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală puteau fi finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă era cuprinsă între 5.000 şi 200.000 euro, iar gradul de intervenţie era constituit, ca regulă, din 50% – contribuţie privată a solicitantului şi 50% – contribuţie publică SAPARD, din care cel mult 75% – din fonduri europene şi cel puţin 25% – contribuţie naţională.
Obţinerea pe nedrept a acestor finanţări, prin folosirea de documente falsificate, a fost apreciată drept cauzând un prejudiciu reflectat în bugetul general al Uniunii Europene şi în bugetul de stat, iar nu în patrimoniul autorităţii contractante, care are doar rolul de a verifica conformitatea documentelor cu situaţia faptică a lucrărilor, a autoriza şi a efectua plata către beneficiarii proiectelor finanţate.
Aşa fiind, s-a opinat că, în privinţa fondurilor europene obţinute în mod fraudulos, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în timp ce, în cazul fondurilor provenite de la bugetul de stat, sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 215 din Codul penal anterior, pentru faptele care atrag incidenţa acestei reglementări.
În legătură cu teza susţinută de instanţa supremă, potrivit căreia, dacă prin acţiunea/inacţiunea unică a autorului se aduce atingere unui număr de două sau mai multe patrimonii, se va reţine o singură infracţiune contra patrimoniului, cu mai multe persoane vătămate, iar nu atâtea infracţiuni câte victime sunt, parchetul a precizat că, deşi este principial corectă, nu este incidentă în cauzele ce formează obiectul prezentei analize, nefiind valabilă când legiuitorul şi-a exprimat, în mod neechivoc, intenţia de a ocroti prin incriminare un anumit patrimoniu, cum este cazul infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, care incriminează, exclusiv, lezarea bugetului general al Uniunii Europene sau a bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, rămânând în afara sancţiunii din norma specială lezarea oricărui alt patrimoniu cu excepţia celui ocrotit, inclusiv bugetul de stat, în acest din urmă caz devenind aplicabilă norma de incriminare prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că, în cazul în care legea penală mai favorabilă este cea nouă sau infracţiunea a fost săvârşită sub imperiul legii penale noi, fapta de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri, atât din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cât şi din bugetul de stat, constituie atât infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea prevăzută de art. 306 din Codul penal, în concurs ideal.
Aceasta deoarece, în opinia parchetului, folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, incriminată prin dispoziţiile art. 306 din Codul penal în vigoare sub denumirea marginală de obţinere ilegală de fonduri, reprezintă o modalitate particulară de inducere în eroare a autorităţii publice care acordă finanţarea, având drept consecinţă acordarea finanţărilor din fonduri publice unei persoane neeligibile, în fapt, să le obţină.
Ca şi în cazul infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, s-a considerat că în cazul faptei incriminate de textul art. 306 din Codul penal în vigoare, paguba este prezumată, fiind indiferent dacă fondurile obţinute în mod fraudulos au fost ori nu folosite conform destinaţiei, chiar şi în ipoteza realizării în totalitate a proiectului pentru care finanţarea a fost obţinută, deoarece ceea ce atrage incriminarea faptei sunt neregularităţile privind maniera de obţinere a fondurilor, paguba existând prin însăşi obţinerea frauduloasă a fondurilor, fără a mai fi necesară vreo analiză privind maniera în care aceste fonduri au fost efectiv folosite.
Apreciind incriminarea inducerii în eroare comise în vederea obţinerii unor finanţări publice ca fiind „simetrică”, parchetul a considerat că intenţia legiuitorului a fost de a sancţiona fapta distinct, în funcţie de provenienţa fondurilor, prin dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în cazul finanţărilor ce provin din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, respectiv prin dispoziţiile art. 306 din Codul penal, în cazul finanţărilor ce provin din fonduri publice naţionale.
S-a susţinut că subiectul activ nu este circumstanţiat, fapta putând fi comisă atât de către o persoană fizică, cât şi de către o persoană juridică, iar subiectul pasiv este statul român sau unităţile administrativ-teritoriale, subliniindu-se că aspectele anterior redate la paragrafele 10.1 – 10.13, în cadrul analizei infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 rămân valabile şi în ceea ce priveşte consumarea infracţiunii, latura obiectivă şi cea subiectivă.
Arătându-se că infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prevăzută de art. 306 din Codul penal reprezintă o incriminare specială, justificată prin particularităţile constatării pagubei, s-a considerat că ne aflăm în prezenţa unui concurs de calificări între norma generală, infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 din Codul penal şi norma specială, concurs ce se va rezolva în modalitatea clasică, adică prin prioritatea acordată normei speciale. Aşa fiind, parchetul a apreciat că această din urmă normă va fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care fondurile în mod fraudulos obţinute au o dublă sursă (naţională şi europeană).
Concluzionând, pentru argumentele anterior expuse, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în cazul folosirii sau prezentării de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dar şi producerea unei pagube bugetului de stat, prin obţinerea fără drept a fondurilor reprezentând contribuţia naţională, se impune reţinerea în concurs ideal a infracţiunii prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, alături de cea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior ori de cea prevăzută de art. 306 din Codul penal în vigoare, în funcţie de rezultatul analizei privind legea penală mai favorabilă.
Raportul asupra recursului în interesul legiiPrin raportul întocmit în cauză, judecătorul-raportor a apreciat ca fiind admisibilă sesizarea referitoare la modul diferit de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare, în ipoteza unui prejudiciu produs în aceeaşi cauză atât bugetului general al Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, cât şi bugetului de stat, întrucât jurisprudenţa ataşată actului de sesizare relevă soluţionarea în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, a problemelor de drept care fac obiectul judecăţii.
Totodată, judecătorul-raportor a concluzionat că, din interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare, în ipoteza unui prejudiciu produs în aceeaşi cauză, atât bugetului general al Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, cât şi bugetului de stat, fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 4/2016
Prin Decizia nr. 4/2016, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare și, în consecință, a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din Codul penal, a stabilit că:
Fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.