Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 6/2019 (M. Of. nr. 386/16.05.2019): Art. 336 („Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”) NCP

În M. Of nr. 386 din 16 mai 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 6/2019 prin care s-a dezbătut următoarea chestiune de drept: „dacă acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie”.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că respectiva acțiune nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.

Art. 336 („Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”) NCP

„(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”.

Pe lângă acest articol, la baza raționamentelor ÎCCJ, s-au aflat și următoarele dispoziții legale incidente:

O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

„Art. 6 – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:

(…)

6. autovehicul – orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. (…);

(…)

12. conducător – persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracţiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie;

(…)

14. drum public – orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

(…)

35. vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;”

„Art. 20 – (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.”

„Art. 35 –  (1) Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.”

Jurisprudenţa naţională relevantă

În legătură cu acest topic, la nivel național, în această materie, s-au mai pronunțat alte instanțe judecătorești, dintre care amintim:

– Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori (Decizia penală nr. 1.066 din data de 23 noiembrie 2018);

– Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori (Decizia penală nr. 56/A/2018 din data de 15 ianuarie 2018);

– Judecătoria Turnu Măgurele (Sentinţa penală nr. 49 din data de 5 aprilie 2018; Sentinţa penală nr. 39 din data de 20 martie 2018; Sentinţa penală nr. 211 din data de 1 octombrie 2018; ; Sentinţa penală nr. 41 din data de 21 martie 2018);

– Judecătoria Videle (Sentinţa penală nr. 151 din data de 29 noiembrie 2018; Sentinţa penală nr. 128 din data de 30 octombrie 2018; Sentinţa penală nr. 91 din data de 6 septembrie 2017; Sentinţa penală nr. 42 din data de 11 aprilie 2018);

– Judecătoria Timişoara – Secţia penală (Sentinţa penală nr. 5.535 din data de 9 noiembrie 2018;

– Judecătoria Drobeta-Turnu Severin (Sentinţa penală nr. 671 din data de 30 aprilie 2007).

Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la acest capitol, nu au fost identificate decizii în care instanţa supremă să fi examinat chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la această chestiune de drept.

Totodată, în concluziile formulate, sub aspectul admisibilităţii, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din NCPP.

Sub aspectul fondului sesizării s-a apreciat că se impune pronunţarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

„În interpretarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, acţiunea persoanei aflate la volanul unui vehicul pe care îl pune în mişcare şi pe care îl dirijează pe un drum public, în lipsa cuplării motorului la cutia de viteze, acţionând doar frânele, direcţia şi semnalizarea acestuia, având dovedită o îmbibaţie alcoolică de 0,8 g/l alcool pur în sânge şi deţinător al permisului de conducere constituie elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, respectiv acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.”

În această privință s-a apreciat că se impune admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, stabilind că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.

DOWNLOAD FULL ARTICLE