Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 17/2018 (M. Of. nr. 1000/27.11.2018): Art. 169 („Efectele reabilitării de drept sau judecătoreşti”) alin. (1) și art. 189 („Omorul calificat”) alin. (1) lit. e) Cod penal

În M. Of. nr. 1000 din 27 noiembrie 2018, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 17/2018 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal prin raportare la dispoziţiile art. 169 din Codul penal, intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor, împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor”.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor nu împiedică reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

Art. 169 alin. (1) („Efectele reabilitării de drept sau judecătorești”) din Codul penal

„(1) Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare”.

Art. 189 alin. (1) lit. e) („Omorul calificat”) din Codul penal

„(1) Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări:

(…)

e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;”.

În ceea ce privește modul în care instanțele judecătorești au înțeles să se raporteze la dispozițiile legale ce formează obiectul dezlegării chestiunii de drept, se remarcă existența unei opinii majoritare, dar și a uneia minoritare.

Astfel, în viziunea majorității instanțelor, intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor, nu împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor. În acest sens, s-a susținut că nu există diferenţe substanţiale între Codul penal în vigoare şi cel anterior sub aspectul reglementării circumstanţei agravante, iar textul nu face referire la o soluţie de condamnare. Totodată, din punctul de vedere al instanțelor, raţiunea reţinerii de către legiuitor a formei agravante a fost aceea de a sancţiona perseverenţa autorului unei infracţiuni de omor care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor.

În argumentarea lor, instanțele au reținut faptul că ceea ce contează pentru reţinerea agravantei este, comiterea unei infracţiuni, iar nu condamnarea pentru acea infracţiune. Din acest punct de vedere, faptul că ulterior a intervenit reabilitarea pentru acea condamnare nu are consecinţe.

Pe de altă parte, opinia contrară a arătat că intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de omor, împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor.

La nivelul Curții Constituționale, nu a fost identificată jurisprudență relevantă în cauză.

Din punctul de vedere al PÎCCJ, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării, iar intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor, nu împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor. 

Astfel, a fost invocată intenția legiuitorului de a sancţiona un antecedent al făptuitorului, antecedent care există şi care îl caracterizează ca deosebit de periculos, indiferent de intervalul de timp care a trecut de la săvârşirea acestuia. Așadar, legiuitorul, prin introducerea termenului „infracţiune”, a avut în vedere fapta de omor în materialitatea ei, iar pentru existenţa elementului circumstanţial în discuţie nu are relevanţă dacă pentru fapta de omor comisă anterior autorul a fost sau nu condamnat definitiv, dacă a executat sau nu pedeapsa.

Potrivit raportului întocmit în cauză, judecătorul-raportor a apreciat că în interpretarea art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal şi a art. 169 alin. (1) din același act normativ, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor, reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor nu împiedică reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal.