Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 1/2025 (M. Of. nr. 126/12.02.2025): Art. 23 din H.G. nr. 281/1993 prin efectul abrogării dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 50/1996

În M. Of. nr. 137 din data de 17 februarie 2025 s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 2/2025 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (2^4) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Art. 1 alin. (2), (2^4) şi (3) din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014

„Art. 1

(2) Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2020, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.

(2^4) În limita resurselor bugetare, angajatorul stabileşte, în condiţiile alin. (2), când acordă voucherele de vacanţă, de comun acord cu organizaţiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanţii salariaţilor, după caz.

(3) Voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 2/2025