Contribuții la studiul regimului juridic al crescătoriilor de vânat și al complexurilor de vânătoare, precum și al exemplarelor de faună sălbatică aflate în acestea

- septembrie 28, 2022

1. Introducere

Printr-o politică de stat coerentă și constantă, crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare ar putea deveni în viitor un sector important al economiei naționale.

Proliferarea crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare este de natură să conducă la o infuzie de capital în mediul rural și să ofere locuri de muncă localnicilor, fără a greva asupra măsurilor de conservare și protecție a mediului, ceea ce-i conferă acestui tip de activitate meritul de a fi printre puținele apte să conducă la o dezvoltare durabilă a comunităților din mediul rural, cu atât mai mult cu cât apariția complexelor de vânătoare va genera un aflux de turiști și prin urmare va conduce la dezvoltarea turismului, mai precis a ecoturismului, dacă avem în vedere contextul actual general și cel particular dat de tipologia turistului interesat de ofertele complexurilor de vânătoare.

Urmărind experiența altor state în materie, nu excludem posibilitatea ca dezvoltarea acestei activități, indiferent de forma de proprietate a terenului pe care sunt edificate amenajările, să conducă la „o schimbare semnificativă în sensul, practica și scopul conservării naturii”[1].

Propunem, de lege ferenda, acordarea de facilități fiscale și implementarea unor proceduri simplificate (inclusiv în ceea ce privește schimbarea categoriilor de folosință) cel puțin în cazurile în care dezvoltatorii acestui tip de proiecte de investiții își asumă reabilitarea unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate ori reconstrucția ecologică a ecosistemelor naturale.

Rolul complexurilor de vânătoare în diminuarea presiunii asupra faunei sălbatice de interes cinegetic aflată în libertate este recunoscut de Strategia națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității 2014-2020 din 11.12.2013[2], aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1013/2013[3].

În subsidiar, crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare își pot dovedi utilitatea pe fondul amenințării majore la adresa biodiversității pe care o reprezintă schimbările climatice, care sunt de natură să provoace migrația faunei sălbatice spre zone mai prielnice, fenomen căruia îi sunt inerente pierderi importante ale efectivelor speciilor, pe care chiar și un management pro-activ al biodiversității care ar promova instituirea de coridoare de migrațiune – considerate una dintre măsurile pe termen lung cele mai eficiente de combatere a efectelor schimbărilor climatice[4] – nu ar reuși decât cel mult să le reducă.

Exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare nu pot migra, însă instituția deținătoare își poate reloca activitatea în zone care să asigure condiții optime speciilor deținute, fără a înregistra pierderi sau înregistrând doar pierderi nesemnificative în timpul operațiunilor de transport, ulterior putându-se proceda la efectuarea de repopulări pentru creșterea efectivelor de animale sălbatice aflate în libertate[5].

În condițiile în care nu excludem posibilitatea ca presiunea schimbărilor climatice să afecteze comportamentul unora dintre speciile ce fac obiectul creșterii intensive, inclusiv frecvența evadărilor din spațiile de deținere, precum și faptul că suita de operațiuni aferente relocării efectivelor din speciile de faună sălbatică deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare este de natură să crească riscurile de evadare a acestora, dat fiind faptul că dezvoltarea crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare lasă de dorit, nefiind corelată cu oportunitățile existente, precum și cu cerințele pieței interne și internaționale se impune cunoașterea, aprofundarea și modificarea reglementărilor existente în funcție de problematica preconizată a se dezvolta pe termen mediu și lung, sens în care pe parcursul studiului nostru vom face o serie de propuneri de lege ferenda.

2. Noțiunile de „crescătorie de vânat”, „complex de vânătoare” și de „vânat de crescătorie”

Noțiunile de „crescătorie de vânat” și „complex de vânătoare” sunt definite atât în dreptul comun în materie, cât și în legislația sectorială[6].

Potrivit art. 2 lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 81/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare[7], aprobată prin Legea nr. 486/2004[8], cu modificările și completările ulterioare, prin „crescătorie de vânat” se înțelege „sistemul de amenajări, instalații și construcții în care, prin tehnologie specifică, se produc exemplare aparținând unei singure specii de faună, prevăzută de Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996, republicată, în scopul valorificării pentru consum sau pentru popularea fondurilor de vânătoare”, în vreme ce, prin „complex de vânătoare”, – „sistemul format din una sau mai multe crescătorii de vânat, suprafețe de teren, amenajări și instalații specifice constituite într-o incintă unitară pentru izolarea și controlul populației speciei respective în care se realizează creșterea exemplarelor din speciile de faună prevăzute de Legea nr. 103/1996, republicată, în scopul valorificării pentru consum, atât pentru popularea fondurilor de vânătoare, cât şi pentru recoltarea acestora prin diverse moduri în interiorul complexurilor”.

Ne menținem atât criticile exprimate anterior cu privire la redundanța definițiilor din legislația sectorială și conținutul definițiilor din dreptul comun, cât și propunerile de lege ferenda formulate[9].

Compararea conținutului celor două noțiuni existente în dreptul român cu conținutul noțiunilor ce definesc instituții similare în dreptul național al altor state, relevă diferențe semnificative, chiar și în cazul dreptului francez care a avut o înrâurire definitorie asupra dreptului nostru intern[10], motiv pentru care, în considerația importanței subiectului, considerăm că s-ar impune reglementarea problematicii, la nivel european, printr-un Regulament.

În legătură cu noțiunea de „vânat de crescătorie” menționăm că OG nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu definește această noțiune[11] însă, din trimiterea la legea-cadru a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, rezultă fără echivoc că, prin „vânat de crescătorie”, se înțeleg exemplarele oricărei specii de faună listate în anexele nr.1 și 2 ale acesteia care fac obiectul creșterii în incintele crescătoriilor de vânat sau a complexelor de vânătoare, în scopul, după caz, al valorificării pentru consum, pentru popularea fondurilor de vânătoare sau al recoltării, prin diverse moduri, în interiorul complexurilor[12].

3. Regimul juridic al exemplarelor de faună de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare. Protecția exemplarelor de faună de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare

Legea-cadru a protecției mediului reglementează obligativitatea stabilirii cerințelor privind asigurarea bunăstării exemplarelor din speciile de faună sălbatică deținute în captivitate prin „legislație specifică, conform standardelor internaționale”[13], prevederile ulterioare statuând că „animalele vor fi ferite de orice stimul, suferință sau durere evitabilă în timpul mișcării, adăpostirii, asomării, sacrificării ori uciderii”[14], prin urmare, printre metodele de ucidere enumerate în anexa nr. 3 (Asomarea sau uciderea animalelor, altele decât cele crescute pentru blană) a Normei și cu privire la care sunt formulate cerințe specifice, se numără pistolul cu glonte liber, pușca[15], respectiv camera de vid[16], nerespectarea prevederilor legale atrăgând răspunderea contravențională[17].

În situații excepționale – enumerate exemplificativ[18] – care presupun capturarea exemplarelor în stare vie, această operațiune se efectuează cu aprobarea prealabilă a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, prin utilizarea unor mijloace nevătămătoare[19]. O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu sancționează încălcarea prevederilor art. 13 alin. (4), motiv pentru care opinăm că vor fi incidente, după caz, prevederile art. 6 alin. (2) lit. h), j), l) și m) raportat la art. 25 din Legea nr. 205/2004, cu modificările și completările ulterioare; același act normativ asigură protecția exemplarelor de faună de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare împotriva folosirii lor pentru dresajul altor animale sau pentru controlarea agresivității acestora, utilizării în lupte între animale sau cu animale, respectiv în actele de zoofilie[20].

Un plus de protecție a exemplarelor de faună de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare este dat de faptul că, deși reprezintă bunuri aflate în circuitul civil, deținătorului îi incumbă obligația asigurării evidenței lor, încălcarea acestor dispoziții conducând la retragerea autorizației de funcționare[21]. De altfel, circulația exemplarelor se desfășoară în baza unor documente-tip[22].

 Existența unor regimuri juridice distincte pentru exemplarele speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic în funcție de locul situării lor (în crescătoriile de vânat și/sau complexurile de vânătoare față de exemplarele acelorași specii aflate în libertate – fără a prezenta interes localizarea acestora în fondul cinegetic național sau în suprafețele de teren neincluse în fondurile cinegetice), este indubitabilă.

Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006[23], cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și legislația secundară de mediu[24] cuprind prevederi exprese în acest sens[25], analiza primelor două acte normative în ansamblul lor, precum și a altor prevederi relevă (încă o dată!) numeroasele inadvertențe existente în legislația de protecție a faunei sălbatice[26].

Considerăm că principala distincție dintre regimul juridic al exemplarelor speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic aflate în libertate și cel al celor deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare este dată de apartenența primelor la categoria bunurilor publice[27], categorie din care exemplarele speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare sunt excluse în virtutea prevederilor art. 52 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care propunem de lege ferenda ca la o viitoare modificare a O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, să fie reglementat regimul juridic al acestora. Ne menținem poziția adoptată anterior potrivit căreia „singurele excepții de la statutul de bun proprietate privată a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic aflate în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare credem că pot fi date de regimul juridic al însăși instituției deținătoare sau de situația prevăzută de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 407/2006, atunci când gestionarii fondurilor cinegetice își execută obligația de a prelua și întreține exemplarele de vânat capturate accidental, în vederea efectuării de repopulării ori a înmulțirii lor în captivitate, situație în care exemplarele nu își pierd nici un moment calitatea de bun public și, mai mult, în cea de-a doua teză același regim juridic este aplicabil și sporului natural al acestora”[28].

Ca o consecință firească a stabilirii regimului juridic al exemplarelor din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare considerăm că pentru identitate de rațiune cu soluția adoptată în cazul faunei acvatice, unde dobândirea ilegală a peștilor și ai altor viețuitoare acvatice aflate în habitatele piscicole naturale este catalogată ca infracțiune de „braconaj piscicol”[29], iar dobândirea ilegală a peștilor și ai altor viețuitoare acvatice aflate în amenajările piscicole este catalogată drept „furt piscicol”[30], credem că, și în acest caz, reglementările în materie ar trebui să facă distincția și, în considerația valorii apărate, să sancționeze fapta distinct, cu limitele minime și maxime speciale ale pedepsei mai ridicate față de infracțiunea de furt prevăzută de Codul Penal[31].

Referitor la unele situații de fapt reținute în jurisprudență în care grupuri de indivizi au pătruns, fără drept, prin escaladarea împrejmuirii, în incinta crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare și au deranjat exemplarele de faună de interes cinegetic în scopul fotografierii lor – fapte care nu pot fi sancționate contravențional potrivit Legii nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, așa cum, în mod eronat, s-a încercat[32] – apreciem că în astfel de situații își pot găsi aplicarea prevederile art. 225 C.pen. (Violarea sediului profesional), dat fiind faptul că relațiile sociale ocrotite ar fi limitate la cele privind apărarea libertății persoanei, întrucât nu putem face abstracție de valoarea socială reprezentată de fauna de interes propunem de lege ferenda, sancționarea violării incintelor crescătoriilor de vânat și/sau complexurilor de vânătoare.

Propunem următorul text, ca urmare a introducerii în O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, după art. 17, a unui nou articol, art. 171, cu următorul conținut: „Violarea incintelor crescătoriilor de vânat și/sau complexurilor de vânătoare” [n.n. – denumire marginală (nomen juris)] „(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, în incinta crescătoriilor de vânat și/sau complexurilor de vânătoare ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani”.
DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] T. Pasmans, P. Hebinck, Rural developement and the role of game farming in Eastern Cape, South Africa, Land use policy, vol. 64 (2017), pp. 440-450. Material disponibil la https://doi.org/10.1016/j.landusepol.2017.03.010. Accesat la data de 28 iunie 2022.

― Precizăm faptul că înțelesul noțiunii de „game farming” (utilizată în Africa de Sud) nu corespunde noțiunilor de „crescătorii de vânat” și „complexuri de vânătoare” și, cel puțin la momentul de „boom” al industriei, „game farming”-ul era perceput ca un termen care desemna o paletă variată de modalități (și intensități) de exploatare a speciilor de animale sălbatice de interes cinegetic [R. Luxmoore, Game farming in South Africa as a force in conservation, Oryx, vol. 19 (1985), №. 4, p. 225].

[2] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 55 bis din 22 ianuarie 2014. La momentul apariției actului normativ, în România, erau înființate și funcționau un număr de 18 complexuri de vânătoare. Numărul acestora este, indubitabil, în creștere. Astfel, numai în anul 2021, au fost emise 4 avize necesare înființării complexurilor de vânătoare (Raport de activitate al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor pentru anul 2021, p. 44. Material disponibil la http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/mmap_raport_activ_2021.pdf. Accesat la data de 7 august 2022).

[3] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2014.

[4] A. Blackmore, Climate change and the ownership of game: A concern for fenced wildlife areas, Koedoe, vol. 62 (2020), №. 1, a1594. Material disponibil la https://doi.org/10.4102/koedoe.v62i1.1594. Accesat la data de 28 iunie 2022.

[5] Pe fondul schimbărilor climatice, literatura de specialitate recomandată proprietarilor de crescătorii de vânat și complexe de vânătoare relocarea activității în funcție de condițiile optime pentru dezvoltarea speciilor ce fac obiectul activității (A. Blackmore, op. cit.).

[6] Hotărârea de Guvern nr. 830 din 9 noiembrie 2016, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 920 din 16 noiembrie 2016: Anexa (Programului Național din 9 noiembrie 2016 de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane): art. 7 lit. b): „complex de vânătoare – sistemul format din una sau mai multe crescătorii de vânat, suprafeţe de teren, amenajări şi instalaţii specifice constituite într-o incintă unitară pentru izolarea şi controlul populaţiei speciei respective, în care se realizează creşterea exemplarelor din speciile de faună prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul valorificării pentru consum, pentru popularea fondurilor cinegetice şi pentru recoltarea acestora prin diverse moduri în interiorul complexurilor”; art. 7 lit. d): „crescătorie de vânat – sistemul de amenajări, instalaţii şi construcţii în care, prin tehnologie specifică, se produc exemplare aparținând unei singure specii de faună prevăzute de Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, în scopul valorificării pentru consum sau pentru popularea fondurilor cinegetice”.

[7] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 795 din 27 august 2004.

― O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, constituie primul act normativ din legislația română care definește noțiunile de „crescătorie de vânat” și „complex de vânătoare” (C. Ene, C. Vlad, Legislație cinegetică: doctrină și jurisprudență, ed. C.H. Beck, București, 2007, p. 423).

[8] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 1078 din 19 noiembrie 2004.

[9] M.-B. Ionescu-Lupeanu, Regimul juridic al faunei sălbatice terestre și acvatice pe plan național și internațional, teză de doctorat, Universitatea din București, 2021, p. 78-80.

[10] În dreptul francez sunt utilizate noțiunile de „incintă de vânătoare” sau „incintă cinegetică” [(fr. enclos de chasse) – caracterizată de existența unui teren împrejmuit continuu și constant de așa manieră încât să împiedece pătrunderea oamenilor și a animalelor cu blană și pe care se găsește și o locuință], și cea de „parc de vânătoare” (fr. parc de chasse), care, spre deosebire de cea dintâi, nu are pe teritoriul său o locuință. Oricare dintre cele două poate fi calificat, dacă densitatea exemplarelor din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic de talie mare (mistreț, căprior, cerbi) este de peste un exemplar la hectar, ca fiind de reproducere (fr. d’élevages), cu consecința interzicerii vânătorii [№. 313 Sénat, Session Ordinaire de 2021-2022, enregistré à la Présidence du Sénat le 5 janvier 2022, Rapport fait au nom de la commission des affaires économiques (1) sur la proposition de loi visant à limiter l’engrillagement des espaces naturels et à protéger la propriété privée, Par M. Laurent Somon, Sénateur, p. 15. Material disponibil la http://www.senat.fr/rap/l21-313/l21-3131.pdf. Accesat la data de 29 iunie 2022]. Este de menționat că la momentul de față, a fost înaintat Adunării Naționale, proiectul legii nr. 4878, adoptat de Senat, privitor la limitarea împrejmuirii zonelor naturale și protejarea proprietății private. În cazul adoptării sale, regimul juridic al incintelor de vânătoare și parcurilor de vânătoare din Franța va suferi modificări majore.

[11] Norma sanitară veterinară privind anumite măsuri de protecție referitoare la influența aviară cu subtipul H5N1, tipul înalt patogen, la păsările sălbatice din Comunitatea Europeană din 20.02.2007, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 37/2007 (publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 175 din 13 martie 2007), cu modificările și completările ulterioare, definește vânatul cu pene de crescătorie, „în ceea ce privește specia aviară”, ca semnificând vânatul „așa cum este definit la pct. 1.5 și 1.7 din anexa nr. 1 la Regulamentul nr. 853/2004/CE” [art. 2 alin. (2) lit. b)]. În ceea ce ne privește considerăm că, dat fiind faptul că la data emiterii Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 37/2007, România aderase la Uniunea Europeană, toate definițiile referitoare la vânat prevăzute în anexa I a Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (publicat JO seria L, nr. 226 din 25 iunie 2004, p. 22), cu modificările și completările ulterioare, erau de directă aplicare în domeniul reglementat.

[12] În același sens, art. 7 lit. l) din Programul național de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane din 09.11.2016, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 830/2016, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 920 din 16 noiembrie 2016, cu modificările și completările ulterioare, care definește „porcul mistreț” ca fiind „exemplar din specia mistreț (Sus scrofa) din mediul sălbatic, din crescătorii de vânat și din complexurile de vânătoare”.

[13] Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în M. Of. al României, nr. 1196 din 30 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006, publicată în M. Of. al României, nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 53 alin. (3).

― România a ratificat, prin Legea nr. 71/2006 (publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 316 din 7 aprilie 2006), Convenția Europeană pentru protecția animalelor în timpul transportului internațional. Deși cele mai multe dintre prevederile acestui instrument de drept internațional își găsesc aplicare și cu privire la exemplarele din speciile de faună sălbatică, atragem atenția asupra textului art. 11 alin. (2) al Convenției care le este dedicat („pentru a se reduce stresul datorat transportului trebuie să se acorde considerația cuvenită necesității anumitor categorii de animale, precum animalele sălbatice, de a se obișnui cu modul de transport înainte de călătoria propusă”).

[14] Ordinul Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 180/2006: Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor în timpul sacrificării și uciderii, publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 721 din 23 august 2006: art. 3.

[15] Idem.: anexa nr. 3: III: 1: „Pistolul cu glonte liber sau pușca. Aceste metode, care pot fi folosite pentru a ucide specii diferite, în special vânat mare de fermă și căprioare, trebuie autorizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care trebuie să dispună ca aceste arme să fie folosite corect numai de personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitară veterinară”.

[16] Idem.: anexa nr. 3: III: „Camera de vid. Această metodă, care se folosește numai pentru uciderea fără sângerare a anumitor animale din speciile de vânat de crescătorie (fazani, prepelițe și potârnichi) trebuie autorizată de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care va dispune ca, suplimentar față de prevederile art. 3 din norma sanitară veterinară, să fie îndeplinite următoarele condiții:

a) animalele sunt plasate într-o cameră etanșă care se videază cu ajutorul unei pompe electrice puternice;

b) vidul se menține până când animalele mor;

c) animalele sunt introduse în grup în containere de transport proiectate în acest scop, ce pot fi plasate în camera de vid”.

[17] Hotărârea de Guvern nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 814 din 8 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare: art. 4 lit. g) pct. 11 și 14. „Nerespectarea prevederilor legale în vigoare privind cerințele specifice pentru uciderea cu pistolul cu glonte liber sau pușcă, în cazul vânatului mare de fermă și căprioare”, precum și „nerespectarea prevederilor legale în vigoare privind cerințele specifice pentru ucidere în camera de vid pentru vânatul de crescătorie, fazani/prepelițe/potârnichi” constituie contravenții sancționate cu pedeapsa principală a amenzii, în cuantum de la 100 lei la 300 lei, în cazul săvârșirii faptelor de către persoane fizice, respectiv cu pedeapsa principală a amenzii de la 2.000 lei la 10.000 lei, în cazul săvârșirii faptelor de către persoanele juridice.

[18] „răniri, epizootii și altele asemenea, precum și în situațiile în care vânatul se recoltează viu”.

[19] O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare: art. 13 alin. (4).

[20] Legea nr. 205/2004, cu completările și modificările ulterioare: art. 25 alin. (1) lit. c), art. 25 alin. (3) lit. c) și d).

[21] O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare: art. 10 și 16.

[22] Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 762 din 19 decembrie 2008 pentru aprobarea modelului autorizației de înființare și funcționare a crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare și al documentelor legale de proveniență a exemplarelor de vânat care intră și ies în/din crescătoriile de vânat şi complexurile de vânătoare (publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009), cu modificările și completările ulterioare.

― Pentru amănunte referitoare la acest aspect, precum și la recoltarea exemplarelor de faună de interes cinegetic prin împușcare, în complexurile de vânătoare, de către posesorii de permis de armă, extragerea și valorificarea exemplarelor sau capturarea unor exemplare a se vedea M.-B. Ionescu-Lupeanu, op. cit., p. 82.

[23] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006.

[24] Procedura de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din flora și, respectiv, fauna sălbatice și a importului acestora din 11.04.2008, aprobată prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 410/2008 (publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 339 din 1 mai 2008), cu modificările și completările ulterioare, se aplică „speciilor de animale din fauna sălbatică, terestră și acvatică, în stare vie sau semiprelucrată (moartă), sau unor părți sau produse obținute din acestea” [Procedura de autorizare a activităților de recoltare, capturare (…): art. 1 alin. (2) lit. b)], exemplarele de faună deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare fiind însă exceptate [Idem.: art. 2 lit. a): „specii de animale din fauna sălbatică – speciile de animale ale căror populații se mențin în natură, aflate în oricare dintre stadiile de dezvoltare. Fac excepție de la aceste prevederi crescătoriile de vânat, complexurile de vânătoare definite conform Ordonanței Guvernului nr. 81/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 486/2004, cu modificările ulterioare”].

[25] Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 52: „Animalele sălbatice (…) din crescătoriile de vânat și din complexurile de vânătoare autorizate nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi”.

[26] Astfel, pe de-o parte, deși potrivit legii-cadru a vânătorii și protecției fondului cinegetic, exemplarele de faună sălbatică de interes cinegetic aflate în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare nu constituie obiectul protecției sale, aceasta, în mod corect – justificat de necesitatea „gestionării durabile a faunei cinegetice” – interzice „popularea fondurilor cinegetice (…) provenind din crescătoriile de vânat destinate altor scopuri”, încălcarea prohibiției constituind contravenție, sancționată cu amenda de la 1.000 la 3.000 de lei [Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 48 alin. (1) lit. c) raportat art. 23 alin. (1) lit. a)], pe de altă parte însă, sancționează ca infracțiune, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, „vânătoarea în crescătorii de vânat”[26] [Legea nr. 407/2006: art. 43 alin. (2) raportat la art. 39 lit. ș)]. Cu privire la acest ultim aspect apreciem că legea-cadru a vânătorii și protecției fondului cinegetic reglementează o situație aflată în afara obiectului său de protecție, ceea ce constituie un argument suplimentar pentru menținerea opiniei noastre anterior formulată potrivit căreia prevederea „ar trebui abrogată din Legea nr. 407/2006 și introdusă în Legea-cadru a crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare și, prin raportare, la faptul că acțiunile susceptibile a se desfășura în aceste incinte, nu constituie acțiuni de vânătoare, ci acțiuni de recoltare a unor exemplare din speciile de interes cinegetic propunem de lege ferenda următorul conținut: «Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani recoltarea exemplarelor de faună sălbatică din crescătoriile de vânat prin mijloace și/sau metode specific vânătorești»” (M.-B. Ionescu-Lupeanu, op. cit., p. 174). Aprofundând subiectul, considerăm că fapta prevăzută și sancționată de art. 43 alin. (2) raportat la art. 39 lit. ș) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, se va afla în concurs cu una dintre infracțiunile prevăzute și sancționate cu închisoarea de la 2 la 7 ani de către art. 25 alin. (3) lit. a) – „uciderea animalelor, cu intenție, fără drept” și b) – „schingiuirea animalelor”.

Interdicției prevăzute în legislația cinegetică i se adaugă interdicția generală de practicare a tirului pe animale sălbatice captive, prevăzută de art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, și care constituie în accepțiunea reglementării cruzime, încadrată în sfera ilicitului penal potrivit art. 25 alin. (2) lit. c) din același act normativ, și sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la un an la 5 ani sau cu amendă.

― Un număr de 5 întrebări din cele 1.000 ale setului de întrebări și răspunsuri privind examenul de vânător testează cunoștințele candidaților la obținerea permisului de vânătoare privitoare la crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare (Anexa nr. 5 la Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri și piscicultură nr. 302/2014 privind modificarea și completarea anexei nr. I la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 539/2009 pentru aprobarea regimului permiselor de vânătoare, din 02.04.2014, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 301 bis din 24 aprilie 2014).

― Încadrarea faunei de interes cinegetic, din punctul de vedere al legislației silvice, în categoria produselor nelemnoase specifice fondului forestier [Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic: Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare: art. 58 alin. (3) lit. a)] care se pot recolta, prelucra și valorifica de către Regia Națională a Pădurilor – Romsilva (R.N.P. – Romsilva) [Hotărârea de Guvern nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 161 din 16 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare: Anexa nr. 1 (Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva din 04.03.2009): art. 1 alin. (4) lit. c)], prin raportare la prevederile art. 58 alin. (4) ale aceluiași act normativ („Produsele pădurii aparțin proprietarilor sau deținătorilor acesteia, după caz, cu excepția faunei de interes cinegetic și a peștelui din apele de munte”), poate induce în eroare în absența unei interpretări sistematice. De fapt, textul art. 58 alin. (4) subliniază, încă o dată, statutul de bun public al faunei sălbatice de interes cinegetic prin localizarea acesteia în „pădure”, și în „fondul forestier național” care include, printre altele, și „terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: (…) crescătorii de animale de interes vânătoresc (…) [art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic: Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare].

[27] Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 2: „Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional”.

[28] M.-B. Ionescu-Lupeanu, op. cit., p. 78.

[29] Ordonanța de urgență a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul și acvacultura, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, aprobată prin Legea nr. 317/2009, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, cu modificările și completările ulterioare: art. 2 pct. 43: „braconaj piscicol – activitate ilegală care constă în pescuitul fără licență, autorizație sau permis, pescuitul în perioada de prohibiție sau în zone interzise pescuitului ori pescuitul cu unelte interzise al peștilor și al altor viețuitoare acvatice vii din habitatele piscicole naturale”.

[30] O.U.G. nr. 23/2008, cu modificările și completările ulterioare: art. 2 pct. 42: „furt piscicol – activitatea infracțională care constă în furtul efectivului piscicol în tot sau în parte, prin orice mijloace ori metode, din amenajările piscicole”.

[31] Art. 309 pct. 1 C. pen. 1864 sancționa cu închisoarea de la 3 luni la doi ani și cu amenda de la 100 la 1.000 de lei, furtul sau tentativa de furt al căror obiect material îl constituia „vînatulu aflatu în parcuri închise”, spre deosebire de furtul simplu sau tentativa acestuia sancționate cu închisoarea de la 6 zile la doi ani și, „câte odată”, cu amenda de la 50 la 1.000 de lei [art. 308 alin. (1) din C. pen. 1864]. Gravitatea sporită a furtului care avea ca obiect material exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic aflate în incinte se reflectă în limitele speciale minime mai ridicate ale pedepselor și în cumulul lor obligatoriu pentru instanța de judecată.

[32] M.-B. Ionescu-Lupeanu, Unele contribuții în legătură cu analiza răspunderii juridice pentru perturbarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, Revista Universul Juridic, №. 6/2022, nota de subsol №. 33.

Lasă un răspuns

1 2