Conținutul contractului: de la clauze negociate, la clauze impuse și abuzive
Camelia Spasici - octombrie 5, 2021C. Clauzele abuzive – specifice contractului de consumație
În condițiile economiei de piață, principiile consacrate în timp ale dreptului comun, precum libertatea contractuală și autonomia de voință sunt mult diminuate.
Pentru contracararea neajunsurilor de mai sus, echilibrul contractual trebuie restabilit prin mecanisme juridice particulare, caracteristice dreptului consumației.
În acest context, asigurarea libertății voinței consumatorului se realizează și prin totala transparență a contractului. Astfel, principiul transparenței este aplicabil în orice contract încheiat între comercianți și consumatori (chiar dacă contractele sunt liber negociate)[13].
Deși clauzele abuzive se pot întâlni și în dreptul comun, ele se manifestă cel mai des în domeniul contractelor de consumație.
Sediul principal al materiei îl constituie Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori (republicată)[14].
1. Noțiunea și elementele clauzelor abuzive
Clauza abuzivă este cea care nu a fost negociată direct cu consumatorul dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților [art. 4 alin. (1) din lege].
Din textul de lege se desprind trei elementele ce caracterizează clauza abuzivă.
a) Clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul.
Se prezumă că nu a fost negociată o clauză ce nu dă posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum sunt contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști [art. 4 alin. (2) din lege].
Se are însă în vedere o negociere reală, în urma căreia clauza poate fi modificată sau chiar înlăturată din contract, iar nu o negociere formală. De exemplu, acceptarea unor clauze nu echivalează cu negocierea lor.
În practică[15] s-a reținut că semnarea contractului ca urmare a simplei informări privind clauzele acestuia sau existența posibilității de a alege între semnarea sau nu a contractului de adeziune nu echivalează cu negocierea, deoarece aceste contracte sunt prezumate nenegociate.
Tot astfel, nu reprezintă negociere, ci doar o simplă informare, nici notificarea consumatorilor cu privire la încasarea unor comisioane și a procentului lor.
Nu reprezintă negociere nici posibilitatea de a alege între ofertele mai multor bănci, nici posibilitatea de a alege între mai multe variante de contracte oferite de aceeași bancă.
b) Clauza încalcă cerința bunei-credințe.
Potrivit art. 14 C. civ., orice persoană fizică sau juridică trebuie să-și exercite drepturile și să își execute obligațiile civile „cu bună-credință”, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.
Cerința unei conduite de bună-credință este deci, una generală, aplicabilă tuturor contractelor.
Buna-credință presupune inexistența oricărei acțiuni sau omisiuni care ar putea să lezeze „partea slabă”. Ea este fundamentul abstract al reglementării clauzelor abuzive [art. 4 alin. (2) din lege].
De precizat că inserarea unei clauze ce creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului este „prin ea însăși” contrară bunei-credințe.
Aprecierea dezechilibrul trebuie analizată și în funcție de situația juridică pe care consumatorul ar fi avut‑o prin aplicarea normelor legale din dreptul național.
Astfel, un dezechilibru semnificativ nu se poate limita la o apreciere economică de natură cantitativă, întemeiată pe o comparație între valoarea totală a operațiunii și costurile puse în sarcina consumatorului, prin această clauză.
Dimpotrivă, un dezechilibru semnificativ poate să rezulte din simplul fapt al unei atingeri suficient de grave aduse situației juridice în care este plasat consumatorul, în calitate de parte la contractul în cauză.
Precizăm că, includerea bunei-credințe în lege a fost contestată doctrinar. Astfel, în legislația franceză, cerința bunei-credințe a fost exclusă din definiția clauzei abuzive pe considerentul că nu aduce nimic în plus în privința realizării protecției și afectează securitatea juridică[16].
c) Există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin cerință, legea urmărește să asigure consumatorului condiții egale de contractare la momentul încheierii contractului.
Natura abuzivă[17] a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
– natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului;
– toți factorii care au determinat încheierea contractului;
– alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Criteriul de apreciere al dezechilibrului este unul concret, în funcție de împrejurările specifice fiecărui contract.
De precizat că nu orice inegalitate prezintă relevanță, ci numai „un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților” [art. 4 alin. (1) din lege].
De observat că dezechilibrul trebuie să fie în detrimentul consumatorului, singurul vizat de normele de protecție de drept al consumației.
Astfel, dacă o clauză ar crea un dezechilibru semnificativ în detrimentul profesionistului și, evident, în avantajul consumatorului, aceasta nu va putea fi calificată ca fiind abuzivă.
În consecință, profesionistul, nu se va putea prevala, în beneficiul său, prin invocarea normelor de drept al consumației.
2. Domeniul de aplicare. Lista clauzelor abuzive
Toate contractele încheiate între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate [art. 1 alin. (1) din lege].
De precizat că legea nu vizează un anumit tip de contract, ci anumite clauze identificate prin natura lor abuzivă[18].
Dispozițiile legii „se aplică și bonurilor de comandă sau de livrare, tichetelor, biletelor și altora asemenea care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite” [art. 3 alin. (1) din lege].
Clauzele contractuale prevăzute în alte acte normative (în vigoare) nu sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 193/2000[19].
De asemenea, nu sunt supuse dispozițiilor legii de reglementare, nici clauzele ce definesc obiectul principal al contractului sau stabilesc echivalența între preț și produsul ori serviciul oferit, în măsura în care sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil [art. 4 alin. (60 din lege].
Ca excepție, numai în măsura în care clauza nu este clară și ușor de înțeles, cel interesat poate solicita constatarea naturii abuzive a acesteia.
Lista clauzelor abuzive este cuprinsă în anexa la lege. Din text, reținem că enumerarea cazurilor de mai jos (deși cuprinzătoare) nu este limitativă.
„Lista” instituie prezumția de caracter abuziv al respectivelor stipulări contractuale.
Prezumția de mai sus este relativă, astfel că cel interesat (respectiv profesionistul putând face dovada că nu sunt îndeplinite condițiile clauzei abuzive).
Prezentăm câteva dispoziții contractuale considerate de lege clauze abuzive. De exemplu, cele care: dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a luat la cunoștință (la data încheierii contractului); obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile, chiar și atunci când profesionistul nu și le-a îndeplinit pe ale sale; dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor și serviciilor furnizate; dau dreptul profesionistului să interpreteze exclusiv clauzele contractuale; obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari (în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale); restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul.
Fac excepție de la regulile de mai sus dispozițiile referitoare la dreptul unilateral al profesionistului de a modifica contractul, de creștere a prețului produselor și de a înceta contractul fără notificare (în două cazuri: a tranzacțiilor cu valori mobiliare și a vânzărilor de devize etc.).
Precizăm că, în dreptul francez[20], definiția clauzelor abuzive este completată de două liste, una „neagră” și una „gri”.
Lista „neagră” conține tipuri de clauze care, având în vedere gravitatea prejudiciilor privind echilibrul contractului, trebuie să fie privite într‑o manieră absolută, ca fiind abuzive.
Lista „gri” cuprinde clauze ce sunt prezumate relativ ca abuzive, ceea ce presupune că inițial, consumatorul este scutit de sarcina probei, iar în lipsa unei probe contrarii din partea profesionistului, aceasta va fi calificată de către instanță ca abuzivă.
3. Sancțiunea și proba clauzelor abuzive
În dreptul comun, neîndeplinirea condițiilor de validitate la încheierea contractului atrage nulitatea acestuia [art. 1246 alin. (1) C. civ.].
Sancțiunea aplicabilă contractelor de consumație, ce conțin clauze abuzive, este, de asemenea, nulitatea contractului[21].
Deoarece clauza abuzivă are la bază reaua-credință la încheierea contractului, nulitatea se întemeiază pe neîndeplinirea unei condiții esențiale de valabilitate, respectiv cauza[22].
În aceeași susținere se află și dispozițiile art. 1 alin. (1) Legea nr. 193/2000, potrivit cărora „orice contract” trebuie să cuprindă clauze clare, fără echivoc, ușor de înțeles.
Deoarece se are în vedere ocrotirea unui interes general, nulitatea va fi absolută[23].
Dacă reaua-credință afectează numai o parte a voinței de a contracta, neîndeplinirea condiției de cauză afectează, numai o parte a contractului de consumație.
În consecință, nulitatea parțială va desființa numai acea parte din contractul de consumație neconformă cu ordinea publică și bunele moravuri.
Potrivit legii, în cazul constatării unor clauze abuzive, este posibil ca ele să nu producă „efecte asupra consumatorului”, contractul derulându-se în continuare, cu acordul consumatorului, dacă după eliminarea acestora mai poate continua (art. 6 din lege).
Dacă însă contractul nu își mai poate produce efectele, după eliminarea clauzelor abuzive, consumatorul are dreptul de a cere rezilierea acestuia.
În caz de reziliere, consumatorul are dreptul de a obține și despăgubiri.
Deoarece are ca temei, nerespectarea unei dispoziții legale, răspunderea profesionistului va fi delictuală.
În ceea ce privește proba clauzelor abuzive, sunt aplicabile regulile generale (din materia probațiunii).
Deoarece, în dreptul comun, „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” (art. 249 C. pr. civ.), cel care va invoca natura abuzivă a unei clauze este cel lezat, consumatorul.
Obiectul probei poate fi oricare dintre cele trei motive: lipsa negocierii, încălcarea bunei-credințe sau existența unui dezechilibru semnificativ.
Mijloacele de probă sunt cele stabilite de Codul de procedură civilă.
Astfel, dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetare la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege (art. 250 C. pr. civ.).
În concluzie, contractul este „acordul de voințe” al părților, ceea ce presupune clauze contractuale negociate și echilibrate.
Regula instituită de codul civil este deseori infirmată de existența contractelor de adeziune sau a celor obligatorii (forțate) precum și a contractelor de consumație.
Astfel, prin intervenția legii sau a „părții puternice” în contract, clauzele acestuia pot deveni impuse unilateral sau chiar abuzive (cu regimuri juridice diferite, s.n.).
Bibliografie
– M.L. Belu-Magdo, Clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți, în RDC nr. 12/2006;
– J. Calais‑Auloy, H. Temple, Droit de la consommation, Dalloz, Paris, 2015;
– M.N. Costin, M.C. Costin, Dicționar de drept civil de la A la Z, Ed. Hamangiu, București, 2007;
– A.N. Gheorghe, C. Spasici, D.S. Arjoca, Dreptul consumației, Ed. Hamangiu, București, 2012;
– J. Goicovici, Dreptul consumației, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006;
– Ph. Malaurie, L. Aynes, PH. Stoffel-Munck, Les obligations, Defrenois, Paris, 2011;
– A.A. Moise, Contractul, în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, de Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Ed. Ch. Beck, București, 2012;
– B. Oglindă, Clauze neuzuale în reglementarea Noului Cod civil român – provocare pentru jurisprudență și doctrină, în Pandectele române nr. 3/2015;
– L. Pop, I.‑Fl. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București, 2012;
– N. Popescu, Clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în RDC nr. 2/2005;
– T.V. Rădulescu, Contractul, în Noul cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2012.
[13] A se vedea M.L. Belu-Magdo, Clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți, în RDC nr. 12/2006, p. 9 și urm.
[14] Legea nr. 193/2000 (republicată în M. Of. nr. 543 din 3 august 2012) a transpus în legislația națională Directiva 93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
[15] A se vedea și practica: ICCJ, sec. a II‑a civ., dec. nr. 1393/2013; T.B, sec. a IX‑a de contencios administrativ și fiscal, dec. nr. 134/2012, nepublicate.
[16] A se vedea A.N. Gheorghe, C. Spasici, D.S. Arjoca, Dreptul consumației, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 93-94 și doctrina franceză citată de autoare: Fr. Terré, Ph. Simler, Y. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, Paris, 1999, p. 303.
[17] A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, PH. Stoffel-Munck, Les obligations, Defrenois, Paris, 2011, p. 368.
[18] Tot astfel, în cazul contractelor standard preformulate, comerciantul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune (art. 5 din lege).
[19] Limitarea se justifică prin faptul că, având o bază legală, astfel de clauze sunt considerate echitabile; a se vedea N. Popescu, Clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în RDC nr. 2/2005, p. 49.
[20] A se vedea J. Calais‑Auloy, H. Temple, Droit de la consommation, Dalloz, Paris, 2015, p. 175.
[21] În doctrina națională, după modelul francez, s-a opinat în favoarea considerării interdicției „ca nescrisă”, cu avantajul că soluția ar produce efecte numai în privința clauzei abuzive și ar menține echilibrul contractual; a se vedea J. Goicovici, Dreptul consumației, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, p. 79.
[22] A se vedea A.N. Gheorghe, C. Spasici, D.S. Arjoca, op. cit., p. 101.
[23] Având în vedere regimul nulității absolute, aceasta poate fi invocată oricând, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.