Constatări privind realizarea dreptului la un proces echitabil în cazul arestului preventiv

Totodată, reieșind din prevederile hotărârii prenotate, bănuiala rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni urmează a se întemeia pe toate circumstanțele concrete ale cauzei, o simplă suspiciune nefiind suficientă pentru aplicarea arestului preventiv. Prin urmare, analizând dacă există o bănuială rezonabilă, judecătorul de instrucţie are datoria de a verifica dacă există acele elemente de fapt care ar fi în stare să convingă un observator obiectiv că persoana ar fi putut săvârși infracţiunea.

Bănuiala rezonabilă trebuie să fie bazată pe probe administrate în conformitate cu prevederile CPP. Așadar, arestarea preventivă poate fi dispusă doar dacă există o bănuială rezonabilă că învinuitul sau inculpatul a săvârșit infracţiunea care formează obiectul urmăririi penale sau judecării cauzei.

În acest context, CtEDO a constatat că „a existat o bănuială rezonabilă de comitere a unei infracţiuni atunci când: la domiciliul învinuitului/inculpatului s-au găsit obiecte care aveau legătură cu infracţiunea, când la domiciliu au fost găsite gloanţe, iar persoana era suspectată că acordă susţinere unei grupări teroriste, sau când la domiciliu au fost găsite arme, iar persoana era suspectată că este liderul unei grupări criminale”^[11].

O altă idee importantă în acest sens este că potrivit art. 176 alin. (3) CPP, se impune îndatorirea procurorului și a instanței de judecată de a aprecia și a argumenta proporționalitatea „luând în calcul și anumite elemente precum caracterul rezonabil al bănuielii, gravitatea și gradul prejudiciabil al faptei incriminate, apreciate în fiecare caz în parte, însă fără a se expune asupra vinovăției”^[12].

Rezonabilitatea bănuielii o stabilește un observator independent. Astfel, procurorul, îndeosebi la înaintarea demersului de aplicare a arestării preventive, urmează să fie sigur că va convinge judecătorul privind existența minimului de probe care confirmă fapta incriminată și participarea învinuitului la comiterea acesteia^[13].

Un exemplu reprezentativ este cauza O.P. contra Moldovei reclamată la CtEDO^[14], conform căreia reclamanta fiind învinuită de abuz în serviciu, a invocat încălcarea drepturilor sale garantate de art. 5 al CEDO și anume dreptul la libertate; de asemenea ultima a invocat și încălcarea art. 6 al CEDO, adică „dreptul la un proces echitabil, din cauza adoptării unor decizii arbitrare cu privire la aplicarea și prelungirea arestului preventiv în privința sa timp de aproximativ un an, deși ultima invocase inexistența unei suspiciuni rezonabile în săvârșirea infracțiunii imputate ei de falsificare a documentelor bancare, în calitate de fostă angajată a unei bănci”. De asemenea, reclamanta s-a plâns că cererile ei au fost examinate cu întârzieri nejustificate.

În acest caz, CtEDO a reiterat faptul că materialele prezentate de organul de urmărire penală, care au stat la baza hotărârilor instanțelor naționale de judecată de aplicare și prelungire a arestului preventiv al învinuitei, nu au fost suficiente pentru a convinge un observator independent că învinuita ar fi putut săvârși infracțiunea imputată ei. Prin urmare, CtEDO a constatat o încălcare a art. 5 din CEDO, dat fiind faptul, că „arestul preventiv al învinuitei în perioada 21 ianuarie 2017-3 ianuarie 2018 nu fusese justificat de o suspiciune rezonabilă că ea ar fi comis fapta penală incriminate”^[15].

În aceeași ordine de idei, organul de urmărire penală nu a putut prezenta fapte, date sau informații obținute prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute de CPP, care ar fi în stare să convingă un observator independent și imparțial cu privire la săvârșirea infracțiunii de către ultima.

Astfel, CtEDO a constatat că nu a există o bănuială rezonabilă când detenţia în baza acuzaţiei se bazează doar pe probe indirecte obţinute de la un informator anonim. Serviciul de informaţii susţinea, în baza informaţiilor operative nejustificate prin alte probe, că persoana este implicată în trafic de arme. Persoana a fost reţinută pentru simplul fapt că se afla în casa unei persoane bănuite că este membru al unei organizaţii teroriste^[16].

O altă cerință inerentă, în vederea desfășurării unui proces echitabil, o constituie contradictorialitatea procesului penal. Acesta, constituind un principiu de bază, asigură în mod firesc examinarea completă și obiectivă a cauzei, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Principiul contradictorialității este considerat „o realizare esențială a procesului penal contemporan”. Totodată, acest principiu constituie „o condiție iminentă pentru soluționarea unei cauze penale în cel mai just mod. El creează condițiile de ordin procesual și organizațional maxim favorabil pentru examinarea completă și sub toate aspectele a cauzei și, ca efect, adoptarea unei hotărâri judecătorești adecvate. Principiul contradictorialității este principiul general al procesului penal și, în mod normal, ar trebui să se aplice și să fie respectat pe tot parcursul procesului penal”^[17].

În literatura de specialitate se menționează că „Principiul contradictorialităţii este o regulă esenţială a procesului penal contemporan. Acest principiu este privit ca o condiţie sine qua non pentru soluţionarea justă a unei cauze penale, deoarece creează condiţii de ordin procesual şi organizaţional maxim favorabile pentru examinarea completă şi sub toate aspectele cauzei. De vreme ce drepturile omului, inclusiv ale persoanei în privinţa căreia se exercită actul de justiţie penală, au fost recunoscute prioritare, contradictorialitatea este cea care contribuie în cel mai direct mod la protecţia juridică a drepturilor omului”^[18].

O trăsătură specifică a contradictorialității în procesul penal presupune conferirea de drepturi egale pentru părți, prezentarea probelor și examinarea acestora, probe care servesc atât la constatarea vinovăției cât și a nevinovăției de către instanța de judecată, aceasta din urmă având un rol pasiv.

Având premisa, conform art. 308 alin. (3) CPP, că „demersul privind arestarea preventivă se depune la judecătorul de instrucție cu cel puțin 24 de ore până la expirarea termenului de reținere, iar în cazul minorului – cu cel puțin de 5 ore până la expirarea termenului de reținere”, constatăm că legea procesual-penală are un caracter inadaptat din considerentul că se acordă un interval de timp limitat apărătorilor în vederea pregătirii corespunzătoare pentru ședința de judecată, unde urmează a fi soluționată chestiunea privind admiterea sau respingerea demersului procurorului privind arestarea preventivă, iar acest lucru afectează în mod direct dreptul la un proces echitabil, prin urmare instituindu-se o carență în realizarea justiției^[19]. În acest caz, considerăm că timpul acordat apărătorului pentru a lua la cunoștință materialele cauzei penale și a probatoriului administrat este unul insuficient, fapt care inevitabil se răsfrânge asupra echitabilității procesului penal.

Ținând cont de numărul mare de condamnări ale Republicii Moldova de către CtEDO, în ceea ce privește încălcarea art. 6 al CEDO, care prevede dreptul la un proces echitabil, putem concluziona că aceasta nu este altceva decât o consecință a atitudinii subiective sau poate chiar neglijente a organelor de drept vizavi de reglementările legislației procesuale autohtone și îndeosebi a celei internaționale prin care sunt apărate drepturile și libertățile persoanelor care se află în interacțiune cu justiția. Problema semnalată vizează în special punerea în practică a dispozițiilor referitoare la aplicarea arestului preventiv, cu referire la admiterea probatoriului, examinarea justă, conform propriei convingeri a probelor prezentate de către părți, bănuiala rezonabilă, argumentarea acelor riscuri invocate și alte aspecte inerente.

În acest context, devine prioritară și importantă recomandarea CtEDO ca la examinarea demersului chestiunii privind aplicarea arestului preventiv, prezumția libertății ar trebui să fie prioritară, iar temeiurile care justifică necesitatea dispunerii acestei măsuri trebuie să fie reale, bazate pe date și probe concludente care ar fi în stare să convingă un observator obiectiv că învinuitul sau inculpatul ar fi fost în stare să săvârșească infracțiunea. În acest sens, ar fi rezonabil ca legiuitorul să impună criterii clare și obligatorii privind aprecierea nivelului de risc prin prezența elementelor de fapt pertinente, concrete și obiective anexate la cauza penală.

Referințe bibliografice

1. Cebotari, A. Nastas, „Principiul contradictorialității și egalității armelor în cadrul procesului penal”, în Revista Institutului Naţional al Justiţiei, 2020, nr. 1(52), pp. 39-44, DOI: 10.5281/zenodo.3747784.

2. Dolea, „Cod de procedură penală. Comentariu aplicativ”, Chișinău, Ed. „Cartier juridic”, 2016, 1172 p. ISBN 978-9975-3111-3-7.

3. M., Trocan, „Garantarea dreptului la apărare în lumina dispozițiilor tratatelor internaționale specializate în materia drepturilor omului și jurisprudenței CEDO”,în Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4 din 2010, pp. 111-128.

4. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, semnată la 04.11.1950, la Roma, intrată în vigoare la 03.09.1953, ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr.1298-XIII din 24.07.97, în vigoare pentru RM de la 01.02.1998.

5. Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 78 din 29.03.2016, disponibilă la https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=136130&lang=ro, accesat la data de 31.08.2023.

6. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 248-251 din 05.11.2013, disponibil la https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=138724&lang=ro, accesat la data de 31.08.2023.

7. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, despre aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei de procedură penală privind arestarea preventivă şi arestarea la domiciliu, disponibilă la https://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=48 , accesat la data de 31.08.20023.

8. Castraveţ c. Republicii Moldova, cauza nr. 23393/05, disponibilă la https://hudoc.echr.coe.int/fre?i=001-112793, accesat la data de 26.08.2023.

9. Idalov c. Rusia (GC), cauza nr. 5826/03, disponibilă la https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/docx/pdf?library=ECHR&id=001-121294&filename=CASE%20OF%20IDALOV%20v.%20RUSSIA%20-%20%5BRomanian%20Translation%5D%20legal%20summary%20by%20the%20COE%2FECHR.pdf&logEvent=False, accesat la data de 31.08.2023.

10. Kudla c. Poloniei (MC), cauza nr. 30210/96, disponibilă la https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/docx/pdf?library=ECHR&id=001-182631&filename=CASE%20OF%20KUDLA%20v.%20POLAND%20-%20%5BRomanian%20translation%5D%20legal%20summary%20by%20the%20IER%20, accesat la data de 31.08.2023.

11. Labita c. Italiei, cauza nr. 26772/95, disponibilă la https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/docx/pdf?library=ECHR&id=001-182633&filename=CASE%20OF%20LABITA%20v.%20ITALY%20-%20%5BRomanian%20translation%5D%20legal%20summary%20by%20the%20IER%20, accesat la data de 31.08.2023.

12. Cauza O.P. c. Republicii Moldova, 10.2021, disponibilă la http://agent.gov.md/wp-content/uploads/2022/04/O.P.-v.-MDA-hotarare-ROM.pdf, accesat la data de 31.08.2023.

13. Svetoslav Hristov c. Bulgariei, cauza nr. 36794/03, disponibilă la https://hudoc.echr.coe.int/fre#%7B%22display%22:[2],%22tabview%22:[%22related%22],%22itemid%22:[%22001-102619%22]%7D, accesat la data de 31.08.2023.

14. Țurcan c. Republicii Moldova, cauza nr. 5895/15, disponibilă la http://agent.gov.md/turcan-v-republica-moldova/ , accesat la data de 31.08.2023.