Consideraţii referitoare la clauza de neconcurenţă în reglementarea contractului de agenţie în Codul civil român
Mihaela Irina Ionescu - august 1, 2015Prin obiectul său mai larg (putând include atât negocierea, cât şi încheierea de contracte pe seama comitentului), contractul de agenție se diferenţiază de acela de intermediere care vizează numai punerea în legătura a clientului cu potențiali cocontractanți. De asemenea, prin modul său de executare, contractul de agenție se delimitează atât de contractul de intermediere, cât şi de contractul de mandat sau de comision. În acest sens, spre deosebire de celelalte contracte menționate care vizează efectuarea de către una dintre părți (intermediar, mandatar, comisionar) a unei singure prestații sau a unor prestații determinate în favoarea cocontractantului, contractul de agenție are ca obiect efectuarea de către agent a unui număr nedeterminat de prestații în favoarea comitentului. Această ultimă trăsătură a contractului de agenție rezultă în mod neîndoielnic din aceea că, potrivit art. 2072 alin. (1) NCC, împuternicirea de a negocia şi/sau de a încheia contracte este acordată în mod statornic agentului.
Prerogativele acordate agentului cunosc o triplă limitare:
- din punct de vedere material, agentul este împuternicit să negocieze şi, după caz, să încheie pe seama comitentului nu orice categorii de contracte, ci numai pe acelea care au fost convenite între părți;
- din punct de vedere spațial, contractul de agenție urmează să fie executat de către agent numai în regiunea geografică agreată de către părți;
- din punct de vedere temporal, contractul se încheie adesea pentru o perioadă de timp determinată.
2.1. Clauza de neconcurenţă în contractul de agenţie
Potrivit art. 2075 din Noul Cod civil, prin clauză de neconcurenţă se înţelege acea stipulaţie contractuală al cărei efect constă în restrângerea activităţii profesionale a agentului pe perioada contractului de agenţie sau ulterior încetării sale[9].
În privinţa condiţiilor de valabilitate, reglementarea naţională este în acord cu Directiva, care la art. 20 alin. (2) şi alin. (3) prevede că o clauză de interdicţie comercială este valabilă „numai în cazul şi în măsura în care:
a) a fost încheiată în scris; şi
b) se referă la zona geografică sau la grupul de persoane şi zona geografică încredinţată agentului comercial, precum şi la tipul de mărfuri care fac obiectul contractului de agenţie.
Clauza de interdicţie comercială este valabilă numai pentru cel mult doi ani de la încetarea contractului de agenţie”.
Atât reglementarea europeană, cât şi cea internă [art. 2075 alin. (2) din Noul Cod civil] instituie condiţia formei scrise a acestei clauze, în caz contrar aceasta fiind lovită de nulitatea absolută.
Deşi nu este prevăzută expres, următoarea condiţie de validitate ar fi aceea că beneficiarul clauzei trebuie să justifice un interes atunci când solicită încheierea unei astfel de prevederi în contractul de agenţie.
Pe de altă parte, prin convenirea asupra unei astfel de clauze nu trebuie să se aducă restrângeri excesive libertăţii părţii care şi-a asumat obligaţia de a nu desfăşura un anumit comerţ. Astfel, în condiţiile legii, clauza de neconcurenţă trebuie:
a) să interzică doar desfăşurarea unui comerţ asemănător cu cel desfăşurat de beneficiar;
b) să fie limitată la o perioadă rezonabilă de timp;
c) să se refere la un teritoriu determinat.
Restrângerea adusă prin clauza de neconcurenţă este aplicabilă numai în teritoriul contractual şi constă în interdicţia de a lucra pentru comitenţi concurenţi sau de a desfăşura, pe cont propriu operaţiuni comerciale concurente privind bunuri şi servicii similare celor ce fac obiectul contractului de agenţie[10].
Legea dispune că această interdicţie de neconcurenţă se aplică doar pentru regiunea geografică sau pentru grupul de persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi doar pentru bunurile şi serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit să negocieze şi să încheie contracte. Părţile pot însă stipula în concret un cerc mai restrâns al persoanelor cu care agentul nu poate lucra sau o arie geografică mai mică decât cea prevăzută de contract. În susţinerea acestei soluţii, deşi nu există o reglementare expresă, poate fi invocat principiul qui potest plus, potest minus, în sensul că dacă legiuitorul recunoaşte comitentului dreptul de a beneficia de o asemenea clauză care are coordonatele stabilite în contract, cu atât mai mult el va putea beneficia de o clauză care prevede limite reduse ale acestor coordonate.
Însă, orice extindere a acestora este considerată nescrisă de lege [art. 2075 alin. (3) din Noul Cod civil]. Potrivit art. 1255 din Noul Cod Civil, aceste clauze vor atrage nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.
Dacă regiunea geografică/grupul de persoane şi regiunea geografică pentru care se aplică clauza de neconcurenţă, precum şi a bunurile şi serviciile care fac obiectul acestei clauze nu sunt prevăzute expres, atunci putem prezuma că ele se referă la cele prevăzute de contract.
În ceea ce priveşte durata acestei clauze, este necesară prevederea ei în contract. Restrângerea activităţii prin clauza de neconcurenţă nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenţie. Dacă s-a stabilit un termen mai lung de 2 ani, acesta se va reduce de drept la termenul maxim din prezentul alineat [art. 2075 alin. (3) din Noul Cod civil].
2.2. Indemnizaţia de neconcurenţă
Potrivit art. 2091 din Noul Cod civil, la încetarea contractului de agenţie, agentul are dreptul să primească de la comitent o indemnizaţie, în măsura în care plata acestei indemnizaţii este echitabilă, având în vedere circumstanţele concrete şi posibila restrângere a activităţii profesionale a agentului din cauza existenţei în contractul de agenţie a unei clauze de neconcurenţă. Valoarea indemnizaţiei nu poate depăşi o sumă echivalentă cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract. Dacă durata contractului nu însumează 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza mediei remuneraţiilor încasate în cursul perioadei respective.
Acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condiţiile legii.
În cazul în care contractul de agenţie încetează ca urmare a decesului agentului, dispoziţiile de mai sus rămân valabile însă dacă agentul ori, după caz, moştenitorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretenţiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie, dreptul la această indemnizaţie se stinge.
2.3. Ineficacitatea clauzei de neconcurenţă
Potrivit art. 2093 din Noul Cod civil, comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenţă atunci când contractul de agenţie încetează în următoarele situaţii:
a) fără a fi aplicabile prevederile art. 2090 din Noul Cod civil, comitentul denunţă unilateral contractul de agenţie cu nerespectarea termenului de preaviz, legal sau convenţional, şi fără a exista un motiv grav pentru care nu respectă preavizul, pe care comitentul să îl fi comunicat de îndată agentului;
b) contractul de agenţie este reziliat ca urmare a culpei comitentului.
Chiar în lipsa unei clauze exprese de neconcurenţă, agentul are obligaţia de a nu atrage şi deturna în favoarea sa clienţii comitentului, încheind cu aceştia operaţiuni comerciale în interes personal, faptă ce ar constitui concurenţă neloială, putând astfel atrage sancţiunile prevăzute de Legea nr. 11/1991.
2.4. Revizuirea clauzei de neconcurenţă de către instanţă
La cererea agentului, instanţa poate, ţinând seama şi de interesele legitime ale comitentului, să înlăture sau să limiteze efectele clauzei de neconcurenţă, atunci când consecinţele prejudiciabile ale acesteia pentru agent sunt grave şi vădit inechitabile [art. 2093 alin. (2) din Noul Cod civil].
Potrivit legii, agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa, fără consimţământul comitentului, în regiunea determinată prin contractul de agenţie, contracte privind bunuri şi servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie. De asemenea, în lipsă de stipulaţie contrară, agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar comitentul poate să contracteze cu mai mulţi agenţi, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte.
Clauza de exclusivitate teritorială poate fi prevăzută, aşadar, fie în favoarea agentului, fie în favoarea comitentului. Exclusivitatea teritorială în beneficiul agentului apare în contextul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea într-o piaţă unde, adeseori, oferta este superioară cererii. În aceste condiţii, de acerbă concurenţă, în care agentul se află în competiţie directă cu distribuitorii reţelelor concurente, nu este oportună pătrunderea agentului sau unui alt agent în teritoriul unde îşi desfăşoară activitatea un alt distribuitor al aceleiaşi reţele. În lipsa unei stipulaţii contractuale care să-l protejeze pe agent de membrii reţelei din care el însuşi face parte, acesta va fi „concurat” din interior, trebuind, totodată să facă faţă competiţiei care există pe piaţă[11].
Agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi, pentru aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte, numai dacă se stipulează expres în acest sens.
Aşadar, în acest caz, interdicţia de neconcurenţă este subînţeleasă. În timp ce în cazul contractului de franciză exclusivitatea este strict prevăzută de lege, exclusivitatea în contractul de agenţie este o clauză facultativă.
[9] Observăm o diferenţă faţă de reglementarea de la nivel european. Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Directivă clauză de interdicţie comercială este acea înţelegere care restricţionează activităţile de afaceri ale agentului comercial în urma rezilierii contractului de agenţie.
[10] A se vedea I. Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 472.
[11] A se vedea V.S. Bădescu, Clauza de exclusivitate teritorială şi clauza de neconcurenţă, elemente esenţiale ale contractului de agenţie, conform Codului civil (Legea nr. 287/2009), în Dreptul nr. 8/2012,
p. 75.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.