Considerații juridice referitoare la restrângerea exercițiului libertății religioase în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

I. Acte juridice de restrângere a exercițiului libertății religioase adoptate în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași^[1]

1. La data de 5.10.2020, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a adoptat Hotărârea nr. 47^[2]. În art. 2 se prevede că: „organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanele care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea, fără participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități”. După cum se poate observa, norma juridică are un caracter mixt, în sensul că ea este permisivă^[3], în ceea ce privește participarea persoanelor care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea religioasă, și prohibitivă ^[4], privitor la participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități.
2. Ulterior, la doar o zi după adoptarea respectivei hotărârii, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență a Județului Iași a adoptat, la data de 06.10.2020, Hotărârea nr. 35^[5]. De remarcat că acest act administrativ cuprinde mai multe reglementări în domeniul religios, în raport cu Hotărârea nr. 47. Aceasta prevede două măsuri restrictive de o severitate ridicată: permiterea accesului în Ansamblul Mitropolitan Iași doar a pelerinilor care au domiciliul sau reședința în mun. Iași [pct. 1 din Anexă] – per a contrario, celorlalți pelerini, care nu au domiciliul sau reședința în Iași li se interzice accesul și obligarea Arhiepiscopiei Iașilor de a îngrădi accesul direct al pelerinilor la racla cu Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva [pct. 4] – Statul apreciază, a priori, că există posibilitatea ca Sfintele Moaște să poată constitui focar de infecție. Din lecturarea ultimei hotărâri se observă intenția Statului de a simula neutralitatea religioasă, prin obligarea Arhiepiscopiei la efectuarea actului de îngrădire. De altfel, simularea rezultă și din opțiunea acestuia de a transfera către organizatori obligația de realizare a triajului observațional [pct. 8] și a circuitelor separate de intrare și ieșire din ansamblul mitropolitan [pct. 10]. Un aspect criticabil îl constituie amplasarea filtrelor de control și prezența echipajelor Jandarmeriei Române și ale IPJ Iași în perimetrul Ansamblului Mitropolitan Iași, temeiul juridic, implicit, pentru aplicarea acestor măsuri fiind art. 11 din Anexă. Practic, este vorba, în esență, de o militarizare a ritualului religios și a libertății religioase. Se mai observă, tot din hotărâre, că Statul a evitat să reglementeze expressis verbis ipotezele de amplasare a filtrelor de control și de prezență a echipajelor în perimetrul Ansamblului Mitropolitan Iași, el simulând, doar scriptic, neutralitatea religioasă. Toate aspectele evidențiate mai sus denotă o lipsă de asumare transparentă a măsurilor hotărâte, fapt ce conduce la reținerea concluziei că Statul, prin organele sale de autoritate, a antecunoscut caracterul abuziv al măsurilor dispuse.

II. Reacții publice în urma deficitarei relaționări a Statului cu Biserica Ortodoxă Română în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Cum era și firesc, măsurile dispuse de către autoritățile statale au generat reacții puternice, ÎPS Teofan al Moldovei şi Bucovinei declarând că: Decizia autorităţilor de a interzice celor care nu au domiciliul în Iaşi să participe la evenimentele dedicate Sfintei Cuvioase Parascheva este discriminatorie și „ea încalcă numeroase prevederi legale şi principii internaţionale ce protejează libertatea de manifestare religioasă. […] Interdicţia este respectată până-ntr-atât încât s-a ajuns ca în jurul Mitropoliei să fie mai mulţi reprezentanţi ai forţelor de ordine decât închinători. Este o situaţie foarte greu de înţeles şi de acceptat” ^[6].

La rândul său, Patriarhul României a transmis un apel la coresponsabilitate şi cooperare pentru a evita constrângerile excesive. Preafericirea Sa a precizat că: „Măsurile restrictive ce se impun ca absolut necesare trebuie să aibă un solid temei legal, să fie justificate în mod transparent, argumentat şi nediscriminatoriu. Înţelegem că, în contextul epidemiologic de azi, regulile stricte referitoare la igienă, la purtarea măștii și la păstrarea distanței de 1, 5 m. între persoane se impun atât în spațiile liturgice, cât şi în afara acestora, pentru toţi credincioşii care participă la pelerinajul organizat oficial. Ne exprimăm speranța că, pentru cinstirea demnă şi responsabilă a Sfintei Cuvioase Parascheva, se va reveni cât mai curând asupra măsurii excesive de interzicere a pelerinajului de la Iași, printr-o înţeleaptă modalitate de coresponsabilitate şi colaborare între Stat şi Biserică, astfel încât toți pelerinii să se poată ruga Sfintei Parascheva în mod liber în aceste zile, cu respectarea strictă a tuturor măsurilor sanitare dispuse de autorităţile competente” ^[7].

De cealaltă parte, domnul Secretar de stat, Raed Arafat, a declarat că: „Nu s-a interzis niciun fel de sărbătoare să aibă loc, sau o slujbă, s-a interzis deplasarea oamenilor în condiții extrem de riscante către aceste locuri și desfășurarea acestor manifestări în condiții de maximă aglomerație, în care nu mai poți să controlezi ce se întâmplă și să creezi o situație în care oamenii se întorc acasă și produc focare”^[8]. După cum se poate observa, domnia consideră că, în esență, nu s-a îngrădit libertatea religioasă, ci libertatea de deplasare în condiții necorespunzătoare și, de este de remarcat și faptul că dânsul a evitat să facă vreo apreciere referitoare la actul liturgic de sărutare a Sfintelor Moaște de către credincioși, deși din pct. 4 al Hotărârii nr. 47 a CJSUJI rezultă foarte clar poziția Statului cu privire la acest aspect.

În raport de cele arătate mai sus, de principiu, luarea de măsuri pentru protejarea sănătății populației este, evident, necesară, însă, în anumite situații, scopul nu trebuie să scuze mijloacele îndoielnice ^[9]. Conceptul juridic de sănătate publică nu trebuie utilizat de Stat ca și temei irefragabil pentru justificarea conduitei, aproape brutale, prin care s-a restrâns exercițiului libertății religioase, în condițiile în care Biserica Ortodoxă Română, pe lângă faptul de a fi un filantrop de nădejde al Statului, în vreme de pandemie, și având experiența istorică a lucrului cu masele de oameni, a pregătit, în avans, condițiile necesare de desfășurare în deplină siguranță sanitară a pelerinajului de la Iași. Așadar, dincolo de caracterul abuziv al prevederilor din cele două acte juridice restrictive, este criticabilă însăși modalitatea deficitară în care Statul înțelege să relaționeze cu Biserica ^[10], în astfel de situații, nesocotindu-i acesteia rolul de partener social. Conduita sa contravine unor dispoziții considerate fundamentale pentru desfășurarea relației stat-biserică^[11], art. 7 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 stipulând că: Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale, iar alin. (2) al aceluiași că: Statul român recunoaște rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești ^[12].

De asemenea, relația deficitară rezultă și din aspectul că, deși practica occidentală impune, în materia restrângerii exercițiului de drepturi și libertăți, însoțirea restricțiilor de ghiduri de aplicare ușor de înțeles de către toată lumea, acestea lipsesc cu desăvârșire în România. În acest sens, domnul Cătălin Raiu, reprezentant al României în panelul de experți pe libertate religioasă al OSCE și președintele FoRB România^[13], a declarat că: „În cazul României, aceste ghiduri, sau măcar un set minimal de explicații publice, lipsesc cu desăvârșire. Baza legală pentru restricționarea libertății religioase lipsește, de asemenea, iar atunci când noi reglementări sunt enunțate peste noapte, nu sunt respectate standardele minimale ale tehnicii legislative. Noi am avut și avem ghiduri ale fiecărui cult religios în parte despre cum trebuie să se comporte comunitățile religioase în pandemie, în funcție de specificul lor liturgic, dar nu și un ghid-cadru emis de către autoritățile publice. Adică cultele și-au făcut datoria față de proprii membri, în vreme ce statul nici la 7-8 luni distanță de la debutul pandemiei nu dă măcar impresia că se străduiește să se comporte democratic”^[14]. Prin urmare, dacă Biserica Ortodoxă Română, precum și celelalte culte recunoscute înțeleg să își facă datoria, elaborând propriile ghiduri, Statul, dă dovadă de o totală indiferență.