Codul de procedură penală – modificări [Legea nr. 6/2021- stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Reg. (UE) 2017/1.939 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European]

În M. Of. nr. 167 din 18 februarie 2021 s-a publicat Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO).

Astfel, legea aduce unele modificări și completări Codul de procedură penală.

De asemenea, prin respectivul act normativ se stabilesc unele măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939  de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO).

Vă prezentăm, în continuare, modificările și completările aduse Codului de procedură penală.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 272, alin. (1) prevedea:

„(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți”.

Structura

– Cap. I („Dispoziţii generale”);

– Cap. II („Dispoziţii privind procedura judiciară”);

– Cap. III („Dispoziţii pentru facilitarea cooperării judiciare în materie penală”);

– Cap. IV („Dispoziţii privind organizarea activităţii Parchetului European în România”);

– Cap. V („Dispoziţii de modificare şi completare a unor prevederi ale Codului de procedură penală”);

– Cap. VI („Dispoziţii privind competenţa instanţelor de judecată”);

– Cap. VII („Dispoziţii privind organele de aplicare a legii”);

– Cap. VIII („Dispoziţii de modificare şi completare ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora”);

– Cap. IX („Dispoziţii tranzitorii şi finale”);

– Anexa („Circumscripţiile teritoriale ale instanţelor competente să judece potrivit art. 20 alin. (1) lit. a) şi b) cauzele privind infracţiuni cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO)”).

Prezentare generală

Conform art. 3, Ministerul Justiţiei efectuează notificările prevăzute la art. 117 din Regulamentul EPPO, după consultarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte autorităţi competente, potrivit Regulamentului EPPO.

Astfel, ori de câte ori într-un act normativ se face referire la procuror sau la organul de urmărire penală, referirea se consideră a fi făcută şi la procurorul european delegat, precum şi, după caz, la procurorul european, dacă prin aceasta se asigură îndeplinirea competenţelor ce le revin în temeiul Regulamentului EPPO. De asemenea, ori de câte ori legislaţia naţională face referire la procurorul ierarhic superior, referirea se consideră a fi făcută, după caz, la procurorul european, respectiv la camera permanentă a Parchetului European, pentru cauzele de competenţa Parchetului European.

Parchetul European este autoritate judiciară în sensul prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi va fi notificat ca atare la instrumentele juridice internaţionale relevante în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie penală la care România este parte, precum şi în cazurile în care, potrivit Regulamentului EPPO, procurorii europeni delegaţi pot desfăşura activităţi de cooperare judiciară internaţională în temeiul tratatelor aplicabile.

Potrivit art. 6, în cazul în care procurorul, în cursul urmăririi penale, constată elemente privind o infracţiune pentru care Parchetul European ar putea să îşi exercite competenţa sau descoperă împrejurări care determină atragerea competenţei Parchetului European, informează despre aceasta, de îndată, Parchetul European, prin adresă, oferind, ulterior, oricare alte informaţii solicitate de Parchetul European în vederea stabilirii competenţei.

Vă prezentăm, în continuare, circumscripțiile teritoriale ale instanţelor competente să judece potrivit art. 20 alin. (1) lit. a) şi b) cauzele privind infracţiuni cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, astfel:

„a)Circumscripţiile tribunalelor

b)Circumscripţiile curţilor de apel