RIL. Decizia ÎCCJ nr. 7/2015: Art. 399 („Dispoziţiile cu privire la măsurile preventive”) alin. (3) lit. d) şi alin. (4) Cod procedură penală (M. Of. nr. 234/6.04.2015)

În M. Of. nr. 234 din 6 aprilie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2015 referitoare la recursul în interesul legii formulat de către de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură penală, în vederea interpretării unitare a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură penală cu privire la „măsurile preventive aplicabile minorilor, în sensul dacă la momentul soluţionării în primă instanţă, a acţiunii penale prin luarea unei măsuri educative, încetează de drept măsura preventivă dispusă anterior faţă de minor”.

Examenul jurisprudenţial

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei naţionale, în materia măsurilor preventive aplicabile minorilor, în condiţiile soluţionării acţiunii penale prin luarea unei măsuri educative, a fost identificată problema de drept referitoare la modalitatea aplicării art. 399 alin. (1) şi (3) lit. d) din Codul de procedură penală, cu referire la constatarea încetării de drept a măsurii preventive, la momentul pronunţării primei instanţe sau la momentul rămânerii definitive, fiind evidenţiate două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare în materie.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Potrivit unei orientări jurisprudenţiale mai frecvent întâlnite s-a considerat că în ipoteza sus-menţionată, art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală prevede o cauză legală de încetare de drept a măsurii preventive ce trebuie valorificată la momentul soluţionării, în fond, a acţiunii penale; altfel, textul devine inaplicabil, întrucât la momentul rămânerii definitive se va proceda la punerea în executare a măsurii educative. Vom prezenta, în continuare, sentințele pronunțate, în susținerea respectivei orientări:

– Sentinţa penală nr. 506/2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.016/300/2014 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 905/2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală;

– Sentinţa penală nr. 763/2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.821/270/2014 de Judecătoria Oneşti, definitivă la 27 octombrie 2014 prin neapelare;

– Sentinţa penală nr. 653/2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.970/300/2014 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală).

Într-o a doua orientare a practicii judecătoreşti, cu privire la acelaşi aspect s-a considerat că, similar cu situaţia majorului, măsura preventivă poate subzista de-a lungul întregului proces penal, momentul terminus putând fi determinat de punerea în executare a sancţiunii. Vom prezenta, în continuare, sentințele pronunțate, în susținerea respectivei orientări:

– Sentinţa penală nr. 56/2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.065/90/2013 de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 322/A/2014 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie;

– Sentinţa penală nr. 2.181/2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.474/233/2014 de Judecătoria Galaţi, definitivă la 11 noiembrie 2014, prin neapelare;

– Sentinţa penală nr. 347/2014 pronunţată în Dosarul nr. 6.038/314/2014 de Judecătoria Suceava, definitivă la 14 octombrie 2014, prin neapelare;

– Sentinţa penală nr. 328/2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.531/279/2014 de Judecătoria Piatra-Neamţ, definitivă la 20 octombrie 2014, prin neapelare).

Opinia procurorului general

Opinia procurorului general este în sensul că, la momentul soluţionării în primă instanţă a acţiunii penale, prin luarea unei măsuri educative, încetează de drept măsura preventivă dispusă anterior faţă de inculpatul minor, dispoziţia având caracter executoriu.

În raportul întocmit în cauză se reflectă prima soluţie identificată de examenul jurisprudenţial, în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură penală, la momentul soluţionării, în primă instanţă, a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educative, măsura arestării preventive luată anterior faţă de inculpatul minor încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv.

– Dispoziţia legală supusă dezlegării este art. 399 („Dispoziţiile cu privire la măsurile preventive”) din Codul de procedură penală.

Art. 399 prevede: „(1) Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.

(2) În caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.

(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;

b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere;

c) o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii;

d) o măsură educativă.

(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) şi (2) cu privire la măsurile preventive este executorie”.

– Dispoziţia legală din Codul de procedură penală din 1969: art. 350 („Măsuri cu privire la starea de libertate”) alin. (2) şi (3):

Art. 350 alin. (2) prevede: „În caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv”.

Art. 350 alin. (3) dispune: „De asemenea, prevede instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunţă:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;

b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;

c) amenda;

d) o măsură educativă”.

Premisa dezlegării chestiunii de drept este aceea că textul art. 339 alin. (1), alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală a fost preluat din legislaţia anterioară – art. 350 alin. (3) –, jurisprudenţa fiind constantă în a considera ipotezele enumerate ca determinând încetarea de drept a măsurii şi în consecinţă interpretarea sistematică a alin. (3) al textului actual, respectiv aspectul că toate cazurile enumerate, inclusiv cel de la lit. d), vor determina aceeaşi soluţie a încetării de drept a măsurii preventive.

Caracterul executoriu al punerii în libertate se deduce din sintagma „de îndată”, inclusă în textul alin. (3), chiar dacă legiuitorul a omis enumerarea acestei situaţii în alin. (4).

Aceeaşi soluţie rezultă şi dintr-o interpretare strict literală ori gramaticală, alin. (3) adăugând noi ipoteze alineatelor anterioare, aspect marcat de legiuitor prin menţiunea „de asemenea” în debutul dispoziţiei.

DOWNLOAD FULL CHAPTER