Clauzele prin care se fixează răspunderea debitorului în caz de neîndeplinire a obligațiilor sale contractuale
Vasile Pătulea - septembrie 1, 2015Un alt autor[19] afirmă că s-ar părea că noul Cod civil acordă un rol preponderent rolului de pedeapsă privată contractuală a clauzei penale, pentru a sancționa faptul neexecutării ilicite a obligațiilor de către debitor. În ceea ce privește componenta reparatorie se consideră că există și ea în noua reglementare, dar numai în mod subsidiar. Deci, s-ar putea spune că clauza penală reprezintă în primul rând și fără excepție o pedeapsă civilă și numai după aceea și doar atunci când creditorul a suferit un prejudiciu este și o reparație. Argumentându-și acest punct de vedere, acest autor apreciază că din economia textelor art. 1538-1543 din noul Cod civil s-ar putea constata că legiuitorul român și-a însușit teoria dualistă privind clauza penală (caracter sancționatoriu și caracter reparatoriu).
În ceea ce ne privește, la rândul nostru, apreciem că clauza penală are un caracter preponderent sancționatoriu, din prevederile art. 1538 și 1539 ale Codului civil rezultând în mod clar că legiuitorul român face o distincție clară între repararea prejudiciului prin executarea silită în natură a obligației principale și clauza penală, creditorul putând cere, alternativ, fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală [art. 1538 alin. (2)]. Există un cumul între penalitate și executarea în natură doar atunci când penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit, caz în care creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și penalități. Deci, și în acest caz, se face o distincție între executarea obligației principale și clauza penală care are un caracter sancționator (art. 1539). Acest lucru rezultă și din prevederile art. 1541 referitor la reducerea cuantumului excesiv al penalității, în acest text făcându-se, de asemenea, diferențierea între executarea obligației principale și clauza penală (care se cumulează).
Orice încălcare a obligațiilor contractuale este susceptibilă să fie îmbinată cu o clauză penală. Ipotezele cele mai frecvente sunt cele referitoare la: întârzierea sau nerespectarea locului de executare; insuficiența performanței; nerespectarea unei obligații de a face; modalitățile de plată etc.
Întârzierea în executare este una dintre ipotezele frecvent luate în considerare prin clauzele penale. Penalitatea se fixează fie prin referire la un cuantum determinat, fie la un procent. Adesea se mai prevede și o plafonare a penalității, de exemplu, 5% din valoare lucrărilor întârziate.
Insuficiența performanței. Printr-o atare clauză se pot prevedea diferite ipoteze de performanță insuficientă: prin raportare la caracteristicile diferitelor elemente ale produselor livrate; problemele specifice pe care le pot prezenta aceste elemente (viteză insuficientă, consum de energie etc.).
Încălcarea unei obligații de a face. De regulă, este vorba de clauze de neconcurență care pot fi întărite (consolidate) prin fixarea unei penalități. Printr-o astfel de clauză, după o definire largă a activității interzise, se prevede plata unei sume determinate, de exemplu, i se interzice concesionarului ca pe durata contractului să se intereseze, direct sau indirect, de activități similare sau concurente celor exercitate de rețeaua de distribuție exclusivă a concedentului, sub orice formă sau modalitate, concesionarul obligându-se ca, în cazul nerespectării acestei obligații, să plătească concedentului o anumită penalitate.
Încălcarea altor obligații. Orice altă obligație, când este încălcată, este susceptibilă să genereze plata unei penalități, de exemplu, se poate prevedea în cazul unei obligații de asigurare a unei anumite calități, dacă calitatea produselor livrate va fi inferioară, sub rezerva unei toleranțe prestabilite, vânzătorul va fi pasibil de plata unei penalități.
Modalitățile de plată. Prin clauza penală se pot preciza și modalitățile și termenele de plată care, în caz de încălcare, vor da naștere la plata unei penalități, creditorul fiind dispensat de orice notificare față de debitor.
Incidențe în legătură cu legea aplicabilă în cazul clauzelor penale. La fel ca și în cazul clauzelor exoneratorii sau limitative de responsabilitate, clauzele penale prezintă un grad ridicat de sensibilitate în ceea ce privește legea aplicabilă. Limitele fixate prin texte imperative, impuse de sistemele legislative naționale, sunt mai puțin disparate în acest domeniu (al clauzelor penale), însă ele (sistemele legislative naționale) sunt traversate de o frontieră profundă între sistemele de drept civil și sistemele de Common Law.
În această privință, sunt abordate două aspecte: a) admisibilitatea clauzelor penale și b) raporturile clauzei penale cu alte mijloace la care se poate recurge în caz de încălcare a obligației contractuale.
a) Admisibilitatea clauzelor penale[20]. Sistemele de drept civil și de Common Law sunt fundamental opuse în ceea ce privește admisibilitatea clauzelor penale. În timp ce primele admit validitatea unor atare clauze, celelalte manifestă o ostilitate profundă față de acestea[21], făcându-se o distincție între fixarea anticipată a pagubei care este valabilă (liquidated damages) și penalitatea prevăzută în terrorem care nu este valabilă (penalty clause)[22]. În sistemele de Common Law, atunci când cuantumul sumei fixate anticipat nu este rezonabil în raport cu paguba reală, clauza este calificată ca fiind penală și în consecință este nulă[23]. Dimpotrivă, în sistemele de drept civil o atare clauză este fundamental valabilă în virtutea principiului libertății convenției (a se vedea, în acest sens, art. 158-163 din Codul obligațiilor elvețian). Există totuși o limită, aceea a puterii judecătorului de a reduce penalitățile care sunt evident excesive (a se vedea, în acest sens art. 163 alin. (3) din Codul obligațiilor elvețian; art. 1152 din Codul civil francez; art. 1220-1223 din Codul civil belgian; paragrafele 339-345 din Codul civil german; art. 1382 din Codul civil italian).
În aceste sisteme legislative se deslușește, de asemenea, o anumită neîncredere în funcția coercitivă a clauzei penale, conservându-se doar funcțiunea, mai puțin sulfuroasă, a fixării anticipate a daunelor-interese.
În Codul civil român (art. 1538-1539) se pare că, deși a fost însușită teoria dualistă asupra clauzei penale (reparatorie și sancționatorie) rămâne totuși preponderent rolul său de pedeapsă civilă contractuală, componenta reparatorie având doar un caracter subsidiar, doar atunci când creditorul a suferit un prejudiciu, când clauza penală este și o reparație[24].
Diferite texte internaționale tratează despre efectul și validitatea clauzelor penale. Astfel, Principiile UNIDROIT (art. 7.4.13) și Principiile europene (art. 9:509) consacră acestei teme câte o dispoziție. De asemenea, trebuie menționate: Ghidul stabilit de Camera de Comerț Internațională – 1990; regulile uniforme elaborate de CNUDCI (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) – 1983; Rezoluția Consiliului Europei din 20 ianuarie 1978. Toate aceste texte au adoptat o abordare inspirată din sistemele de drept civil, admițând validitatea clauzelor cu caracter coercitiv, independent de prejudiciul efectiv, cu rezerva – imperativă – a puterii moderatoare a judecătorului.
b) Raporturile clauzei penale cu alte măsuri care pot fi luate în caz de încălcare a obligațiilor contractuale. Clauza penală fiind o amenajare contractuală a consecințelor neexecutării de către debitor a obligațiilor contractuale, aplicarea sa poate ridica probleme mai ales în legătură cu regulile generale referitoare la: forța majoră, indemnizarea prejudiciului efectiv, executarea și sfârșitul contractului.
Forța majoră. Prima problemă care trebuie tranșată de părțile contractante este aceea de a se ști dacă forța majoră exonerează sau nu de plata penalității.
În sistemele legislative prin care este cerută condiția ca responsabilitatea debitorului să fie angajată pentru ca creditorul să poată cere plata penalității, forța majoră îl liberează pe debitor de plata penalității. Deci, clauza penală are un caracter accesoriu în raport cu obligația neexecutată.
Indemnizarea prejudiciului efectiv. Penalitatea poate comporta și un element de apreciere anticipată a prejudiciului. Atunci când prejudiciul se dovedește a fi mai important decât cuantumul fixat, apare problema de a se ști dacă creditorul este limitat prin cuantumul fixat sau el poate cere o indemnizație mai mare care depășește penalitatea. Dacă părțile contractante nu au prevăzut nimic în această privință, iar reglementările naționale conțin dispoziții divergente, mijloacele la care poate recurge creditorul pot fi limitate la plata penalității [art. 1152 alin. (1) din Codul civil francez – trebuie totuși să se rezerve puterea judecătorului de a mări cuantumul penalității care este derizorie – art. 1152 alin. (2)] se poate extinde indemnizarea cu dauna care depășește cuantumul penalității, fie în caz de culpă a debitorului [art. 161 alin. (1) din Codul obligațiilor elvețian], fie, dacă paguba depășește considerabil cuantumul penalității (art. 7 din Regulile CNUDCI).
Toate aceste soluții credem că se datoresc confuziei care se face între funcțiile penalității și cea a reparării daunelor cauzate efectiv prin încălcarea obligațiilor contractuale, această confuzie fiind înlăturată de legiuitorul român care se pare că acordă preponderență funcției sancționatorii a clauzei penale (art. 1538-1539 C. civ.).
Executarea. Relația dintre penalitate și executarea obligației contractuale trebuie să fie amenajată, întrucât regulile naționale prevăd soluții diferite în privința caracterului alternativ sau cumulativ al penalității în raport cu alte mijloace la care se poate recurge în caz de neexecutare. Deosebit de interesantă este ipoteza întârzierii. Atunci când părțile contractante se mulțumesc să prevadă penalități pe zi, săptămână sau lună de întârziere, fără să indice raportul dintre acestea și executare, potrivit unor sisteme legislative, creditorul va avea dreptul să ceară în același timp plata penalității și executarea [art. 160 alin. (2) din Codul obligațiilor elvețian; art. 1383 din Codul civil italian; paragraful 341 alin. (1) din Codul civil german].
Alte sisteme legislative prevăd, dimpotrivă, în mod imperativ, regula noncumulului (în acest sens fiind prevederile art. 1538-1539 din Codul civil român).
Încheierea contractului. Trebuie să se facă precizări și în legătură cu raportul dintre penalitate și dreptul de a pune capăt contractului. De exemplu, printr-o clauză penală se poate prevede că aplicarea penalităților este independentă de alte sancțiuni cărora le poate da naștere întârzierea în executare, în special rezilierea contractului.
Această situație juridică este similară celei precedente referitoare la executarea contractului care a fost soluționată prin art. 1538-1539 din Codul civil român care a consacrat principiul noncumulului între penalitate și răspunderea civilă, acest principiu fiind aplicabil, după părerea noastră, și în privința raporturilor dintre penalitate și alte măsuri prin care se pune capăt contractului.
[19] A se vedea T. Pop, Reglementarea clauzei penale în textele noului Cod civil, în „Dreptul” nr. 8/2011, p. 16.
[20] A se vedea Christine Chappuis, Les clauses fixant lʾétendue de la responsabilité du debiteur, în „Les grandes clauses des contrats internationaux”, bruxelles, 2005, p. 80 și urm.
[21] Pentru dreptul american, a se vedea E. Allan Fransworth, Contrats, 1999, p. 841-843; pentru dreptul englez, a se vedea C.H. Treitel, The Law of Contrat, Londra, 1999, p. 929 și urm.
[22] A se vedea O. Lando, H. Beale, op. cit., nr. 10.
[23] A se vedea: C.H. Treitel, op. cit., nr. 69, p. 929; E.A. Fransworth, op. cit., nr. 69, p. 343.
[24] A se vedea T. Pop, op. cit., p. 16.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.