Câteva considerații privind valorile comerciale, juridice și umane generale în educația formală
George Vlăescu - noiembrie 20, 2023Cu toate acestea, în raport cu valorile ce fac obiectul de studiu al axiologiei educației contemporane, hermeneutica textelor antice și medievale sugerează faptul că modelul de personalitate a fost, în linii mari, clădit pe 5 elemente fundamentale: binele, adevărul frumosul, dreptatea și sacrul. Elemente pe care s-au construit teoriile dreptului natural și care astăzi sunt amintite de educație ca valori fundamentale generale ale umanității. Cu toate acestea, ele nu reprezintă priorități la nivelul conținutului educațional urmare a „recomandărilor” autorităților internaționale și „edictelor” normative naționale. Așa se face că, în plină prăbușire culturală postmodernistă, educația ajunge să fie centrată pe „competențe”[19], iar dreptul pe acte normative (teoria normativistă sau kelsiană a dreptului[20]), chestiuni pe care, până la un anumit punct, le asociem cu teoria maioresciană a formelor fără fond. Așadar, nu ne mai miră că, în general în educația postmodernă, valoarea[21] a devenit cu precădere subsumată noțiunii de scop, în sens pragmatic, susținându-se că aceasta din urmă este o valoare creatoare și formatoare de valori. Alți autori, ies din acest spectru comercial și conferă noțiunii un conținut mult mai autentic, susținând că „scopul fundamental al educației, ca și reconstrucție și transformare continuă, este de a crea șansa și nevoia la tineret de a-și reorganiza necontenit procesul de creștere spirituală”[22].
Pornind însă de la structurarea finalităților educației în raport cu interesele și trebuințele individului, remarcăm și o strânsă colaborare între pedagogie și psihologie, în special începând cu anii ’50 ai secolului trecut, când își face apariția psihologia umanistă[23].
Supranumită a treia forță, deoarece a îndrăznit să înfrunte behaviorismul și psihanaliza (curente in illo tempore notorii pentru punerea dezvoltării personalității umane și a cunoașterii sinelui pe seama unor forțe preponderent biologice), psihologia umanistă consideră omul nu numai o ființă socială, ci și una cultural-spirituală. De aceea, putem spune că un asemenea curent, care nu întâmplător a debutat odată cu ascensiunea internațională a drepturilor omului, a deschis psihologiei orizonturi noi, fără precedent, cu încărcături valorice de factură umanistă. Orizonturi care includ „experiențe umane unice: dragoste, frică, speranță, iubire, credință, fericire, umor, extaz mistic, răspundere, rostul vieții etc.”[24]. Lucru care certamente reprezintă un real progres. Mai ales din perspectiva faptului că astăzi psihologia, o știință care în principiu se ocupă cu studiul fenomenelor psihice (verificabile), a ajuns să vizeze nu numai fenomenele care se exprimă prin comportamentul nostru obiectiv (acțiuni, comentarii etc.), ci și pe cele din interiorul nostru (sentimente, dorințe, idei, imagini etc.). Chestiuni care, așa cum era de așteptat, au ridicat cercetarea psihicului uman „la fileul“ intereselor de stat. Mai exact al dreptului, din unghiul conduitei, dar și al educației, din perspectiva gândirii și comportamentului educabilului. Sub acest ultim aspect, sunt grăitoare cercetările reputatului psiholog român Constantin Cucoș care, raliindu-se teoriei lui Rene Hurbert, susține[25] că unul dintre principiile care guvernează structurarea psihopedagogică a valorilor în procesul educațional este acela al raportării valorilor la particularitățile și vârsta educabililor, astfel:
– La vârsta de 0-1 ani interesele sunt de natură biologică și sunt centrate pe valori vitale;
– La vârsta de 1-3 ani (prima copilărie) există interese cărora le corespund valorile senzuale (de plăcere);
– La vârsta de 3-7 ani (a doua copilărie) interesele sunt ludico-practice care își au corespondentul în valori de apropriere sau de achiziție;
– La vârsta de 7-12 ani (a treia copilărie) – interesele sunt constructive iar valorile corespondente sunt tehnice sau de producție;
– La vârsta de 12-14 ani (preadolescență) sunt dominante interesele ludico-afective anunțându-și prezența valorile de organizare sau politice;
– Adolescența este marcată de dezvoltarea intereselor socio-abstracte și intelectuale în jurul valorilor culturale (sau de înțelegere);
– La maturitate, ale cărei interese dominante sunt nevoi trans-sociale, raționale, are loc o centrare a valorilor spirituale înalte, precum adevărul, frumusețea, dragostea, pietatea.
Toate acestea se leagă într-o arhitectură armonioasă și logică cu ceea ce Edouard Pamfil, creatorul psihiatriei antropologice din România, semnalase în anii ’70. Și anume faptul că, în paralel cu maturizarea individului, persoana se construiește caracterial „…în timp, ontogenetic, pornind de la un determinism strict până la obținerea unei cote optime de libertate”[26]. Astfel, funcția de libertate joacă în opinia reputatului psihiatru un rol determinant în procesul de autoconstruire și autoperfecționare a personalității[27].
De aceea, considerăm că progresele psihologiei, sub influențele filosofiei și mult mai târziu a psihologiei umaniste și chiar a psihiatriei, ar putea sprijini cu succes dezideratul kantian atât de îndrăgit pedagogiei moderne, acela de „a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil”[28]. Însă, doar în măsura în care omul contemporan poate înțelege că nimic (nici măcar „competențele”), nu poate substitui valorile fundamentale contemplate de omul vechi de-a lungul mileniilor. O concluzie în sprijinul căreia converg și rezultatele cercetărilor antropologiei pedagogice. Respectivele studii ne spun că optimul axiologic poate fi obținut prin combinarea și implementarea valorilor umane generale (bine, adevăr, frumos, drept și sacru) cu valorile ideologiei moderne (libertate, democrație, egalitate, solidaritate), ale ideologiei postmoderne (deschidere, creativitate inovatoare, competitivitate, toleranță, autoeducație, educație permanentă), precum și cu valorile naționale[29]. Iar educația morală reprezintă chiar fundamentul pe care se clădesc asemenea valori[30].
Așadar, noțiunea de valoare, sub influențele științelor a ajutat la cristalizarea în cadrul științelor pedagogice a unei orientări relativ noi – axiologia pedagogică – alături de normativitatea educației, de dialectica educației ș.a. O axiologie care astăzi, din păcate, este reproiectată de factorii politici pe așa-zisele „competențe”, riscând aducerea la stâlpul infamiei a relației străvechi dintre educație și valorile ei fundamentale.
3. Valoarea în științele juridice
Aici, spre deosebire de majoritatea științelor socio-umane, noțiunea de valoare s-a ales, cel puțin în aparență, cu un conținut mai sărăcăcios, dar mai bine structurat sau, mai bine zis, mai ordonat. Semnificația cea mai frecvent întâlnită a noțiunii fiind aceea de principiu sau de finalitate etatică și privește modalitatea în care omul (subiectul de drept) trebuie să-și ajusteze conduita în raport cu anumite etaloane – licit/ilicit, just/injust etc. – fără a se remarca preocupări deosebite în ceea ce privește distincția impusă de vârsta (dintre tineri și adolescenți sau adulți)[31].
Spunem că, în drept, noțiunea este mai sărăcăcioasă „în aparență” deoarece în realitate dreptul nu se mărginește la o simplă aliniere normativă a comportamentului uman, așa cum se tinde uneori în jurisprudența și în teoria contemporană. Dimpotrivă, forjat de propria filosofie, dreptul își postulează elementele ca valori recunoscând-le esența culturală și civilizațională, fie la nivel de unități teritorial-administrative, fie sub aspect plenar (dreptul la învățătură, pluralismul, democrația, societatea civilă etc.). Astfel, valorile au ajuns să dobândească, în special sub influența școlii dreptului natural, semnificații deosebit de nuanțate, de ample și de profunde, iar pe anumite secvențe istorice să exprime particularitățile și stadiul evolutiv al unei societăți[32]. Sigur că asemenea abordări nu se situează dincolo de hotarelor dreptului, fiindcă valoarea vizează chiar conținutul realităților juridice, iar cele mai prețioase achiziții valorice ale dreptului modern sunt de departe drepturile și libertățile omului. În plus, așa cum constată și Ion Craiovan, valoarea în drept mai pune în discuție și opțiunea de alegere, situație în care „lumea valorilor este chiar lumea sa”[33].
Tot din perspectiva dreptului, valoarea nu se rezumă nici la o simpla prețuire a obiectului de către om și nici nu se identifică cu suportul valorii (obiectul)[34]. Ea oglindește mai degrabă relația ce survine între subiect (persoana care prețuiește) și suportul valorii[35].
Cu toate acestea, în drept, valorile comportă unele valențe specifice, ceea ce înseamnă că ele se deosebesc de celelalte prin unele trăsături distincte[36]. Numite și valori juridice, precum justiția, norma juridică, statul etc., ele au devenit parte ale unui proces specific de elaborare și de implementare (aplicare), astfel că sunt catalogate de doctrină ca fiind valori-mijloc (nu valori-scop), cu caracter normativ și obligatoriu, adică garantate prin forța de constrângere a statului.
Cum însă ordinea publică reprezintă, după cei mai mulți autori, o trăsătură esențială a dreptului, a devenit imperioasă și necesitatea ierarhizării valorilor juridice. Ce s-ar face dreptul fără ierarhizări, nu-i așa?! Însă și aici, asemenea celorlalte preocupări umane în general, opiniile sunt destul de scindate. Și totuși, în lumea dreptului remarcăm existența unei tendințe doctrinare de înălțare a justiției la rangul de cea mai înaltă valoare (valoare-scop)[37]. Superlativizare care se poate traduce prin aceea că toate celelalte valori/mijloace i se subordonează. Pe de altă parte, există și o tendință de interferare terminologică a justiției cu echitatea, precum și între lege (ca act normativ legislat) și drept, confuziuni care adesea sunt alimentate de autoritățile publice și chiar de juriști, cu consecințe indezirabile pentru societate și individ.
Așadar, în loc de concluzii, putem spune că valorile esențiale și inerente ființei umane nu au reușit nici la începutul acestui mileniu să-și redobândească locul și rolul în societate. Mai ales în condițiile în care școala tradițională nu s-a ocupat defel de predarea și cultivarea valorilor juridice. Ori consecințele acestor neajunsuri se reflectă în primul rând în planul dreptului fundamental la libera dezvoltare a personalității și, evident, la nivel social, reținând în acest sens:
a) Tinerii sunt complet străini de reprezentarea drepturilor și valorilor juridice sau, în cel mai fericit caz, le confundă cu reglementările normative (legea), fiindcă din nefericire aceeași cartografiere greșită o au și furnizorii de educație;
b) Școala este o colosală industrie creatoare de experimente a tiparelor de personalități și acționează la comenzile instituțiilor etatice. Așa se face că ambientul psiho-social al individului, reperele sale valorice și scopul pentru care trăiește, continuă să fie confecționate din materiale ideologice patetice furnizate de cei ce controlează statul. Sigur, de liderii politici și economici, obsedați de controlul speciei umane, de eficiență (competențe) și mai ales de maximizarea profiturilor;
c) Normele legislate au ocupat întru totul locul dreptului. Astfel că justiția se rezumă astăzi la punerea în practică a procedurilor normativiste. Mai exact, la citirea și aplicarea actelor normative (interpretarea judicioasă devenind deja un lux[38]), astfel încât noțiunile de echitate și mai ales de drept s-au transformat în simple vocabule;
d) Legislație, care se dorește a reprezenta un îndrumător educațional pentru orice tânăr și adult, este supradimensionată cantitativ și, deci, necunoscută în cea mai mare parte, dar, paradoxal, „obligatorie” și uneori afectată de inechități sociale;
e) Societatea civilă însăși comportă puternice diferențieri economice și este lipsită de referințe civice, democratice și juridice, devenind astfel inadecvată pentru dezvoltarea biopsihosocială a tinerilor.
BIBLIOGRAFIE:
- Biriş I., Valorile dreptului şi logica intenţională. Arad: Ed. Servo-Sat, 1996.
- Comenius J. A., Didactica Magna. Traducere de Iosif Antohi. București, 1970. [vizitat la 20.11.2021]. Disponibil online: https://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/08/jan-amos-comenius-didactica-magna-public-pdf.pdf
- Craiovan I., Finalitățile dreptului. București: Ed. Continent XXI, 1995.
- Cristescu S., Valorile pedagogice. În: Didactica Pro… nr.4/2000. [vizitat la 20.11.2021]. Disponibil online: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Valorile%20pedagogice.pdf
- Cucoș C., Pedagogie și axiologie. București: Editura Didacticã și Pedagogicã, R.A., 1995.
- Cuznețov L., Educația prin optim axiologic. Teorie și practică. Chișinău, UPS „Ion Creangă” din Chişinău, 2010.
- Dewey J., Democratie et education. Paris: Armand Colin, 1990.
- DEX 2010. [vizitat la 20.11.2021]. Disponibil online: https://dexonline.ro/definitie/valoare
- Dicţionar de filosofie. Bucureşti: Ed. Politică, 1978.
- Giorgio del Vecchio, Lecții de filosofie juridică. Bucureşti: Ed. Europa Nova, 1993.
- Gordon W. Allport, Structura și dezvoltarea personalității. Traducere de Herseni I. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1991.
- Gustave Le Bon, Psihologia mulțimilor. Traducere de Potcoavă I. București: Ed. Librex, 2022.
- Hotca M.A., Moralitatea și legalitatea. Publicat la data de 19.11. 2017 [vizitat la 20.11.2021]. Disponibil online: https://www.juridice. ro/essentials/1842/moralitatea-si-legalitatea
- Hurbert R., Traité de pédagogie générale. Paris, PUF, 1965.
- Kant I., Tratat de pedagogie; Religia în limitele raţiunii. Traducere de Butureanu C.V. și Rădulescu-Motru C. Iaşi: Ed. Agora, 1992.
- Larousse, Marele dicţionar al psihologiei. Traducere de Ardeleanu A., Dorneanu S. ş.a. Bucureşti: Ed. Trei, 2006.
- Leisner W., L’État de droit–une contradiction? În: Recueil D’ études en hommage à Charles Eisenmann, Paris, Cujas, 1975.
- Manolescu N., Contradicția lui Maiorescu. București: Cartea Românească, 1970.
- Mânzat I., Istoria psihologiei universale. Curs compendium. București: Ed. Psyche, 2003.
- Nicola I.,Pedagogie şi antropologie filosofică. Revista de Pedagogie. nr.1967.
- Pamfil Ed., Ogodescu D., Persoană și devenire. Eseu de antropologie. București: Editura științifică și enciclopedică, 1976.
- Pascal Blaise, Cugetări. Traducere de Maria şi Cezar Ivănescu, Oradea: Ed. Aion, 1998.
- Petcu M., Puterea și cultura. O istorie a cenzurii. București: Polirom, 1999. Enciclopedia dello spettacolo, Unedi-Unione Editoriale, Roma, 1975.
- Petre A., Filosofia valorilor. Iași: Polirom, 1997.
- Rădulescu-Motru C., Puterea sufletească, Iaşi, Moldova, 1995.
- Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, publicată în Jurnalul oficial al Uniunii Europene L 394/10 din 30.12.2006.
- Sida A., Introducere în Teoria Generală a Dreptului. Timișoara: Ed. „Augusta” 1998.
- Vianu E., Moraliștii francezi. București: Editura pentru literatură universală, 1966.
[19] Competențele sunt cele care stau la baza idealului educațional, așa cum un asemenea ideal a fost creionat de legislație.
[20] Teoria normativistă a dreptului (a lui Keslen), care domină jurisprudența postmodernă, restrânge dreptul la nivelul actului normativ în vigoare, golindu-l de valorile sale filosofice și morale.
[21] „Valorile pedagogice angajate la nivelul finalităților exprimă capacitatea de anticipare a rezultatelor educației la diferite grade de generalizare și abstractizare”. În acest sens, Cristescu S. Valorile pedagogice. În: Didactica Pro… nr. 4/2000, p. 80. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Valorile%20pedagogice.pdf
[22] C. Cucoș, Pedagogie și axiologie. București: Editura Didacticã și Pedagogicã, R.A., 1995, p. 74. Apud J. Dewey, Democratie et education, Paris: Armand Colin,1990, p.160.
[23] Pionerii acestui curent sunt A. Maslow și Carl R. Rogers.
[24] I. Mânzat, Istoria psihologiei universale. Curs compendium. București: Ed. Psyche, 2003, p. 127.
[25] C. Cucoș, Pedagogie și axiologie. București: Editura Didacticã și Pedagogicã, R.A., 1995, p. 74. Apud Rene Hurbert, Traité de pédagogie générale. Paris, PUF, 1965.
[26] Pamfil, Ed., Ogodescu, D. Persoană și devenire. Eseu de antropologie. București: Editura științifică și enciclopedică, 1976, p. 18.
[27] Ibidem, pp. 18-19.
[28] I. Kant, Tratat de pedagogie; Religia în limitele raţiunii, Traducere de Butureanu C.V. și Rădulescu-Motru C. Iaşi: Ed. Agora, 1992, p. 6.
[29] L. Cuznețov, Educația prin optim axiologic. Teorie și practică. Chișinău, UPS „Ion Creangă” din Chişinău, 2010, pp. 37-38. Apud Nicola I. Pedagogie şi antropologie filosofică // Revista de Pedagogie. nr.1967 ș.a.
[30] L. Cuznețov, p. 38.
[31] Distincția operează doar din perspectiva răspunderii, respectiv a capacității juridice, unde legea atribuie unele semnificații juridice în raport cu anumite cerințe (vârsta persoanei, calitatea, sănătatea mintală etc.).
[32] Sida A., Introducere în Teoria Generală a Dreptului. Timișoara: Ed. „Augusta” 1998, p. 39.
[33] Craiovan. I. Finalitățile dreptului. București: Ed. Continent XXI, 1995, p. 46.
[34] Suportul valorii sau, altfel spus, materialul valorilor juridice, constituie în opinia lui Petre Andrei fapte de drept, iar studiul lor reprezintă chiar obiectul ştiinţei dreptului: „dreptul ca ştiinţă se ocupă cu fapte de drept, cu fapte ca obiecte ale valorii”. În acest sens, Petre A. Filosofia valorilor. Iași: Polirom, 1997, p. 147.
[35] Biriş I. Valorile dreptului şi logica intenţională. Arad: Ed. Servo-Sat, 1996, p. 115.
[36] Sida A., op.cit., pp. 48-49.
[37] Scopul este privit ca o realizare socială.
[38] Chiar și în facultățile de drept, interpretarea normei juridice ocupă un spațiu curricular redus, fiind predată la nivel de lecție sau de unitate de învățare în cadrul Teoriei Generale a Dreptului.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.