Calificarea penală greșită a unor fapte imputate notarilor publici
Gheorghe Dobrican - iulie 1, 2015Faţă de prevederile enunţate mai sus rezultă că preţul, ca element al contractului de vânzare-cumpărare, este stabilit de părţi sau de mandatarii lor şi nicidecum de către notarul public care autentifică actul juridic în cadrul unei proceduri jurisdicţionale necontencioase, denumită graţioasă sau voluntară, deoarece se caracterizează prin lipsa unui litigiu dintre părţi, spre deosebire de procedura contencioasă unde există un litigiu[18].
Din cele arătate rezultă cu certitudine că fapta reţinută în sarcina notarului public G.M.M. nu a fost incriminată de către legiuitor, care a stabilit o sancţiune reparatorie în sarcina mandatarului, dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii contractuale ale acesteia.
Pentru motivele arătate recursul inculpatei G.M.M. se impunea să fie admis, iar în urma judecării acestuia achitarea inculpatei, în baza art. 396 alin. (5) din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Subliniem că, de la data organizării notariatului de stat prin Decretul nr. 79/1950[19], când activitatea notarială a fost dată în competenţa notarilor de stat, ale căror atribuţii au fost extinse ulterior prin Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea notariatului de stat[20], menţinute şi prin Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale[21]când această activitate a fost dată în competenţa notarilor publici, nici un notar de stat nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciu, respectiv de abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246, abuzul în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248, abuzul în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 2481 şi neglijenţa în serviciu prevăzute de art. 249 din Codul penal anterior, aceştia putând fi subiecţi activi ai infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 289 din Codul penal anterior, dacă aceasta a fost săvârşită cu intenţie[22].
Infracţiunea de fals intelectual era prevăzută de art. 289 din Codul penal anterior, avea următorul conţinut „(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte”.
Precizez că în Noul Cod penal, infracţiunea de fals intelectual incriminată prin art. 321 are un conţinut asemănător cu cel din Codul penal anterior, cu singura deosebire, în sensul că subiectul activ este un „funcţionar public”.
La cererea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România s-a întocmit un studiu„… în legătură cu aplicarea legii penale unor fapte săvârşite de notarii publici în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu” în care s-a exprimat opinia în sensul că dacă un notar public este cercetat pentru infracţiunea de fals intelectual, la care nu este în deplină cerinţa vinovăţiei sub forma intenţiei, notarul public va răspunde, după caz, pentru o infracţiune de serviciu, respectiv abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu[23].
Opinia exprimată mai sus nu poate fi acceptată[24], deoarece autorul ei ignoră faptul că infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu au caracter subsidiar în raport cu alte infracţiuni al cărui subiect activ este tot un funcţionar public, situaţie în care încadrarea juridică în aceste infracţiuni se va putea face numai atunci când faptele nu sunt prevăzute prin alte dispoziţii ale legii. În acest sens s-a statuat că „Infracţiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar. Ca atare, dacă faptele săvârşite de inculpat în exerciţiul funcţiei prezintă trăsăturile unei alte infracţiuni dispoziţiile art. 245 Cod penal (anterior) nu sunt aplicabile”[25]. Deci, fapta notarului public de a atesta în actul pe care-l autentifică că o anumită parte din act a fost prezentă, deşi în realitate nu a fost prezentă şi nici nu a semnat actul ori alte fapte, date, împrejurări sau situaţii nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 289 din Codul penal anterior (art. 321 din Codul penal în vigoare), dacă se dovedeşte, sub aspectul laturii subiective, că a fost săvârşită cu intenţie şi nicidecum elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu.
În doctrină s-a mai exprimat o opinie, neştiinţifică şi neargumentată juridic prin care se susţine că infracţiunea de neglijenţă în serviciu, în cazul notarilor publici, „… rămânând la înţelepciunea şi lumina magistratului”[26]?! Deci, potrivit acestei opinii, soarta unor oameni este lăsată la liberul arbitru al magistratului?! Or, pentru dreptul penal este valabil ceea ce a spus pentru dreptul civil, cel care a fost numit, pe bună dreptate, părintele dreptului civil Dimitrie Alexandresco, cu privire la lege, care „…trebuie să lase loc cât de puţin la aprecierea judecătorului, pentru că nu există o presiune mai mare decât arbitrarul judecătorului”[27], în aplicarea legii.
În sensul celor arătate mai sus, profesorul Vintilă Dongoroz subliniază că „Limitele legii penale nu pot fi depăşite nici prin extinderea legii penale pe cale de analogie şi nici prin procedeul interpretării libere a normelor de drept penal”[28].
Într-o altă decizie[29], pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a reţinut că „Fapta notarului public, săvârşită din culpă, de a autentifica un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil cuprins în lista monumentelor istorice, fără a-şi îndeplini în mod corespunzător îndatorirea de serviciu de a verifica dacă statul şi-a exercitat dreptul de preemţiune – condiţie prevăzută, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării, în art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu”.
Prin decizia arătată mai sus, judecătorii au incriminat fapta de înstrăinare a unui imobil cuprins în lista monumentelor istorice, fără să se verifice dacă statul şi-a exercitat dreptul de preemţiune, deşi legiuitorul nu a incriminat această faptă, pentru care a stabilit sancţiunea nulităţii absolute a vânzării prin art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Dacă legiuitorul ar fi dorit să incrimineze această faptă ar fi prevăzut pedeapsa penală ce urmează să i se aplice făptuitorului şi nicidecum sancţiunea civilă a nulităţii absolute a vânzării cu consecinţele ce decurg din aceasta, respectiv restituirea prestaţiilor între părţile contractante.
Pentru motivele arătate nu poate fi primită opinia, în sensul că notarul public, având calitatea de funcţionar public, răspunde penal şi pentru faptele extra-penale, care nu sunt incriminate de către legiuitor[30].
Prin incriminarea unor fapte de către judecători, neincriminate de legiuitor, aceştia au făcut o imixtiune inadmisibilă în activitatea puterii legiuitoare, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” (sublinierea noastră Gh. D.).
[19] Publicat în „Buletinul oficial” nr. 31 din 31 martie 1950.
[20] Publicat în „Monitorul Oficial” nr. 22 din 22 octombrie 1960.
[21] Publicată în „Monitorul Oficial” nr. 92 din 16 mai 1995. Legea a fost republicată cu modificările şi completările ce i-au fost aduse, în „Monitorul Oficial al României”, Partea I nr. 515 din 14 august 2013.
[22] Gh. Dobrican, Răspunderea penală a notarului public, în „Dreptul” nr. 8/2000, p. 109 şi următoarele, precum şi autorii şi jurisprudenţa acolo citată; M. Ionescu, Notă la articolul autorului G. Paşcu „Cauze şi condiţii care au generat sau favorizat încălcarea legislaţiei notariale”, în Buletinul Notarilor Publici nr. 3/1998, p. 22.
[23] G. Antoniu, Răspunderea penală a notarilor publici pentru unele fapte în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestora, în Buletinul Notarilor Publici, Supliment, 2001, p. 5 şi următoarele.
[24] Studiul autorului G.Antoniu a fost publicat de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România în Buletinul Notarilor Publici – supliment – 2001, fără nicio observaţie.
[25] Tribunalul Suprem, Colegiul penal, dec. nr. 112/1962 „Justiţia Nouă” nr. 1/1963, p. 169. În acelaşi sens, Tribunalul Suprem, secţia penală, dec. nr. 3384/1971, publicată în „Revista Română de Drept” nr. 10/1972, p. 177; Tribunalul Suprem, Colegiul penal, dec. nr. 1073/1961, „Justiţia Nouă” nr. 8/1962, p. 134; S. Kahane, în Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, conducătorul şi coordonatorul volumului V. Dongoroz, Editura Academiei, Bucureşti, 1972, p. 84; Gh. Dărânga, D. Lucinescu în Codul penal comentat şi adnotat, Partea specială, vol. II, conducătorul şi coordonatorul volumului T. Vasiliu,, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 56.
[26] I. Popa, A.A. Moise, Drept notarial. Organizarea activităţii. Statutul notarului. Proceduri notariale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 138.
[27] D. Alexandresco, Principiile dreptului civil, vol. I, Bucureşti, 1926, p. 37.
[28] V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea Generală, vol. I, conducătorul şi coordonatorul întregului volum, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 9.
[29] Decizia nr. 1423/2009, citată de M. Udroiu, în Drept penal, Partea specială. Noul Cod penal, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugată, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 415.
[30] M. Sandu, Discuţii referitoare la cauza în care un notar public a fost condamnat definitiv pentru abuz în serviciu contra intereselor personale şi fals intelectual, fapte comise prin autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, în „Dreptul” nr. 10/2013, pp. 193 și 194.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.