Aspecte juridice ale hrănirii exemplarelor din speciile de faună sălbatică din habitatele naturale
Mihai-Bogdan Ionescu-Lupeanu - mai 8, 20223. Răspunderea juridică pentru nerespectarea reglementărilor privitoare la hrănirea exemplarelor de faună sălbatică din habitatele naturale
Nerespectarea reglementărilor privitoare la hrănirea exemplarelor de faună sălbatică din habitatele naturale atrage răspunderea contravențională și penală. În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, deși de jure nu este exclusă, existența sa de sine stătătoare, credem că va fi subsidiară uneia dintre celelalte forme de răspundere juridică.
Răspunderea civilă specifică domeniului cinegetic în ceea ce privește administrarea hranei vânatului este cea contractuală. Astfel, contractul de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic poate fi reziliat de drept[27] de către structura teritorială de specialitate a administratorului (Garda Forestieră), „cu acordul scris al administratorului, fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere”[28], pentru nerespectarea obligației de asigurare a hranei complementare prevăzută de art. 7 alin. (6). Potrivit prevederilor contractuale, în situația constatării nerespectării obligației de asigurare a hranei complementare, „se acordă un termen de 30 de zile pentru remedierea deficiențelor”[29]. Considerăm că acordarea termenului de remediere este posibilă doar în situația descoperii deficienței în termen util, adică pentru sezonul de vânătoare în curs, mai înainte de expirarea perioadei în care îi incumbă gestionarului fondului cinegetic administrarea de hrană complementară în scopul prevenirii producerii unor pierderi faunei de interes cinegetic (1 noiembrie-31 martie). În situația descoperii deficienței pentru sezonul de vânătoare în curs, după expirarea perioadei în care îi incumbă gestionarului fondului cinegetic administrarea de hrană complementară în scopul prevenirii producerii unor pierderi faunei de interes cinegetic, respectiv în cazul descoperirii deficienței după sfârșitul sezonului de vânătoare, credem că remedierea este imposibilă.
Apreciem că, în interesul superior al faunei cinegetice, s-ar impune rezilierea contractului de gestionare a faunei cinegetice fără acordarea vreunui termen pentru remedierea deficienței, precum și extinderea cauzelor de reziliere de drept pentru neîndeplinirea obligației de administrare a furajelor, cel puțin în ceea ce privește furajele necesare hrănirii faunei cinegetice în cazul producerii unor calamități naturale.
3.1. Răspunderea contravențională
Legea-cadru a vânătorii și protecției fondului cinegetic interzice și sancționează contravențional „hrănirea complementară a vânatului, cu încălcarea reglementărilor în vigoare”[30], „mutarea de către persoane neautorizate a hranei destinate vânatului”[31], „distrugerea sau sustragerea hranei destinate vânatului”[32], „distribuirea de hrană complementară sub formă de deșeuri de origine animală și produse zaharoase de sinteză, în perioada 1 martie-30 noiembrie, în fondurile cinegetice în care sunt prezenți urși”[33], „hrănirea sau nădirea exemplarelor din speciile de interes cinegetic la distanțe mai mici de 1 km de limita ariilor naturale protejate în care vânătoarea este interzisă sau în cele neincluse în fondurile cinegetice”[34], respectiv vânarea la hrănitori a exemplarelor anumitor specii de faună de interes cinegetic, limitativ prevăzute de lege[35].
Interdicția hrănirii animalelor sălbatice se regăsește și în alte două acte normative. Astfel, sunt sancționate contravențional potrivit prevederilor art. 53 alin. (2) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice[36], aprobată prin Legea nr. 49/2011[37], cu modificările și completările ulterioare, „hrănirea animalelor sălbatice de către orice persoană fizică sau juridică pe suprafața ariilor naturale protejate, cu excepția administratorilor fondurilor cinegetice și administratorilor (…) ariilor naturale protejate”, respectiv, potrivit art. 7 lit. k) raportat la art. 8 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic[38], hrănirea animalelor sălbatice de către persoanele fizice, cu ocazia desfășurării activităților de picnic.
Ambele acte normative au o aplicare limitată în spațiu, restrânsă la suprafața ariilor naturale protejate, respectiv la cea a zonelor special amenajate pentru activitățile de picnic[39], a zonelor indicate pentru activitățile de picnic[40], precum și la cea a altor zone, sub condiția organizării de evenimente ocazionale, autorizate potrivit legii[41].
Observăm, că pe teritoriul ariilor naturale protejate, sunt exceptate de la interdicția generală de hrănire a animalelor sălbatice, două categorii de persoane juridice: gestionarii fondurilor cinegetice și administratorii ariei naturale protejate. Dacă în ceea ce privește gestionarii fondului cinegetic suprapus, total sau parțial, ariei naturale protejate, dreptului lor îi corespunde obligația corelativă de administrare a hranei, al cărei conținut a fost stabilit de legislația cinegetică[42], și, în special, prin contractul de gestionare a faunei cinegetice, în ceea ce îi privește pe administratorii ariilor naturale protejate, modelul-cadru al contractului de administrare[43], nu face nici o referire la acest subiect.
În mod distinct, legea-cadru a protecției mediului interzice încălcarea de către persoanelor fizice și juridice a obligației de a nu folosi momeli periculoase în activitățile de pescuit și vânătoare, cu excepția cazurilor special autorizate[44], fapta constituind contravenție.
Categoriile de personal care au calitatea de agenți constatatori ai contravențiilor privitoare la hrănirea/nădirea exemplarelor din speciile de faună sălbatică sunt nominalizate în actele normative care stabilesc și sancționează respectivele fapte[45].
Sub aspectul sancțiunii principale a amenzii, legislația în materia ariilor protejate pedepsește cel mai aspru hrănirea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, stabilind un cuantum al acestora cuprins între 5.000 lei și 10.000 lei pentru contravenientul persoană fizică, respectiv între 30.000 lei și 60.000 lei pentru contravenientul persoană juridică; la antipozi, legea-cadru privind desfășurarea activităților de picnic, stabilește un cuantum al amenzii contravenționale cuprins între 200 lei și 400 lei.
Între cele două extreme, Legea nr. 407/2007, cu modificările și completările ulterioare, vădit mai bine adaptată realităților românești, propune patru paliere ale cuantumului amenzii: 250-750 lei[46] 500-1.500 lei[47], 1.000-3.000 lei[48] și 2.000-5.000 lei[49].
Legea-cadru a protecției mediului sancționează încălcarea de către persoanelor fizice și juridice a obligației de a nu folosi momeli periculoase în activitățile de pescuit și vânătoare, cu excepția cazurilor special autorizate, cu amenda contravențională între 5.000 lei și 10.000 lei, pentru contravenientul persoană fizică, respectiv între 30.000 lei și 60.000 lei, pentru contravenientul persoană juridică[50].
3.2. Răspunderea penală
Vânarea urșilor la nadă constituie infracțiunea de braconaj, prevăzută și sancționată potrivit art. 42 alin. (1) lit. p) raportat art. 39 lit. l) din Legea nr. 407/2006 cu pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Doctrina s-a exprimat în sensul că „acțiunea de vânătoare este particularizată prin tipologia vânatului. Situația premisă nu există, elementul material este reprezentat de activitatea de vânătoare, definită de art. 1 lit. ad) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare căruia îi este atașată cerința esențială a practicării vânătorii la nadă (…)”[51]. Dacă, în ceea ce privește aceste aspecte, achiesăm la opinia distinsului autor, înțelegem să ne delimităm de aserțiunile potrivit cărora „urmarea imediată constă în producerea unui rezultat, respectiv capturarea sau uciderea ursului”, respectiv că „legătura de cauzalitate trebuie să existe și să fie probată”[52]. Din punctul nostru de vedere, prin raportare la definiția legală a noțiunii de „vânătoare”[53], infracțiunile de braconaj constituie infracțiuni de pericol și nu de rezultat[54].
4. Aspecte procedurale
În materie penală, infracțiunile de braconaj, incriminate de art. 42 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare – prin urmare, și infracțiunea prevăzută și sancționată de art. 42 alin. (1) lit. p) raportat art. 39 lit. l) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, sunt, potrivit art. 431, cercetate, judecate și sancționate în regim de urgență[55]. În materie civilă și contravențională, legile speciale nu prevăd norme procedurale derogatorii de la dreptul comun în materie, recte de la Codul de procedură civilă.
5. Concluzii
Situația aparte privitoare la restrângerea obligațiilor gestionarului temporar de administrare de hrană exemplarelor de faună sălbatică de interes cinegetic din cuprinsul fondului cinegetic gestionat gestionarului, reglementată în Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008, cu modificările și completările ulterioare, aflate în vădită contradicție cu prevederile unui act normativ de rang superior, recte cu cele ale art. 12 alin. (9) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, considerăm că se impune corijată. Propunem de lege ferenda introducerea în anexa nr. 2 a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008, cu modificările și completările ulterioare, a obligații privitoare la cantitățile minime de hrană complementară cuprinse în art. 7 alin. (6) din Anexa nr. 1 a aceluiași act normativ.
În privința caracterului temporar al gestionării fondului cinegetic opinăm că ar fi suficient de bine reflectat prin neimpunerea obligației de asigurare a procentului de 50% din cantitățile necesare până la data de 31 octombrie, gestionarul având libertatea de a proceda la achiziționarea cantităților de hrană pe măsură ce le administrează.
În ceea ce privește prevederile art. 18 alin. (4) din Anexa nr. 1 a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia în situații neîndeplinirii obligațiilor contractuale prevăzute, printre altele, și de art. 7 alin. (6), se acordă un termen de remediere de 30 de zile, considerăm că acordarea termenului este posibilă doar în situația descoperii deficienței în termen util, adică pentru sezonul de vânătoare în curs, mai înainte de expirarea perioadei în care îi incumbă gestionarului fondului cinegetic administrarea de hrană complementară în scopul prevenirii producerii unor pierderi faunei de interes cinegetic (1 noiembrie-31 martie). În situația descoperii deficienței pentru sezonul de vânătoare în curs, după expirarea perioadei în care îi incumbă gestionarului fondului cinegetic obligația de administrare de hrană complementară în scopul prevenirii producerii unor pierderi faunei de interes cinegetic, respectiv în cazul descoperirii deficienței după sfârșitul sezonului de vânătoare, credem că remedierea este imposibilă.
Apreciem că, în interesul superior al faunei cinegetice, s-ar impune rezilierea contractului de gestionare a faunei cinegetice fără acordarea vreunui termen pentru remedierea deficienței indiferent de momentul descoperirii nerespectării obligațiilor contractuale, precum și extinderea rezilierii de drept pentru neîndeplinirea obligației de administrare a furajelor cel puțin în ceea ce privește furajele necesare hrănirii faunei cinegetice în cazul producerii unor calamități naturale.
Se impune înlăturarea contradicțiilor dintre prevederile H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, cu modificările și completările ulterioare și cele ale Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008 pentru stabilirea modelului-cadru al contractelor de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor cinegetice și al actelor adiționale, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la noțiunile „hrană de abatere” și „hrană complementară”, ideală fiind definirea tuturor categoriilor de hrană în legea-cadru a vânătorii și protecției fondului cinegetic. Pentru identitate de rațiune se cuvine corijată și inconsecvența terminologică manifestată în interiorul aceluiași act normativ – Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008, cu modificările și completările ulterioare – cele două anexe utilizând noțiunile de „hrană care trebuie administrată în teren (…) pentru hrănirea acestora în cazul producerii unor calamități naturale”, respectiv pe cea de „hrană (…) pentru hrănirea acesteia în perioadele critice”, deși, în context, sinonimia dintre acestea este evidentă.
În interesul superior al faunei sălbatice, considerăm necesară introducerea în legislație a interdicției de hrănire a faunei sălbatice pe plan național. Propunem de lege ferenda modificarea art. 53 alin. (2) lit. l) din O.U.G. nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice și de la 30.000 lei la 60.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte: (…) hrănirea animalelor sălbatice de către orice persoană fizică sau juridică pe teritoriul României, cu excepția administratorilor fondurilor cinegetice, administratorilor ariilor naturale protejate, precum și, limitat la acțiunile din intravilanul localităților, a organizațiilor de protecție a mediului, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului”. În scopul asanării legislației, consecința firească a introducerii interdicție de hrănire a animalelor sălbatice la nivel național, ar constitui-o abrogarea prevederilor art. 7 lit. k) din Legea nr. 54/2012.
Dat fiind faptul că potrivit legislației în vigoare – art. 53 alin. (2) lit. l) din O.U.G. nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare – pe teritoriul ariilor naturale protejate, sunt exceptate de la interdicția generală de hrănire a animalelor sălbatice, două categorii de persoane juridice: gestionarii fondurilor cinegetice și administratorii ariei naturale protejate, în condițiile în care, pe de-o parte, administratorilor ariilor naturale protejate nu le incumbă obligația de administrare a hranei, iar pe de alta, suprafețele din parcurile naționale și din Rezervația Biosferei „Delta Dunării” nu se includ în fondurile cinegetice[56], prin urmare se exclude ab initio posibilitatea hrănirii animalelor sălbatice de către gestionarii fondului cinegetic, considerăm că, în interesul superior al faunei sălbatice, pentru o egalitate de tratament a efectivelor aflate pe teritoriul României, la o viitoare modificare a legislației în materie, se impune stabilirea în sarcina administratorii ariilor naturale protejate a obligației de hrănire a animalelor sălbatice și reglementarea amănunțită a activității.
[27] Într-o speță, instanța de judecată, în mod corect, a respins ca neîntemeiată cererea introductivă de instanță formulată de gestionarul fondului cinegetic împotriva Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și Gărzii Forestiere (…) prin care se solicitau următoarele: „anularea adresei nr. (…) a Gărzii Forestiere (…) prin care a fost notificată reclamanta cu privire la rezilierea unilaterală a contractului nr. (…) de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. (…) din județul (…); anularea rezilierii unilaterale a contractului nr. (…) de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. (…), dispusă de Garda Forestieră (…), cu consecința repunerii părților în situația anterioară; și, respectiv, suspendarea măsurii rezilierii unilaterale a contractului nr. (…)”.Pentru a se pronunța cu privire la motivul de nulitate constând în inexistența cauzelor de reziliere reținute de pârâte, instanța a constatat printre alte că „dispozițiile contractuale de la art. 7 alin. (6) lit. c), referindu-se la hrana suculentă părțile au avut în vedere furnizarea ca hrană complementară de fructe proaspete sau conservate, sfeclă, napi, cartofi, gulii, morcovi etc. Așadar, această prevedere contractuală se referă la obligația de a asigura hrană în plus față de cea furnizată în mod direct de vegetația din fondul cinegetic, astfel încât nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că a asigurat hrana suculentă complementară și prin cantitatea de semințe de fag rezultată în mod direct de la arborii din fond. Pe de altă parte, «semințele de fag» (…) nu sunt nici fructe și nici rădăcini tuberculoase precum cele enumerate exemplificativ în contract. Totodată, conform raportului înregistrat sub nr. (…) la Ocolul Silvic (…), produsul denumit de reclamantă «borhot de prune și struguri» a fost depus pe terenurile din fondul cinegetic (…) în cursul lunilor august-septembrie 2017, contrar obligației contractuale ce stabilise administrarea hranei complementare în perioada 1 noiembrie-31 martie (… ). Nu în ultimul rând, instanța constată că pentru produsul «borhot de prune și struguri» reclamanta nu deține niciun document contabil doveditor al achiziționării sale, nefiind posibilă stabilire a trasabilității acestui produs, deși prin dispozițiile art. 7 alin. (6) din contract s-a prevăzut în mod expres că hrana complementară se asigură pe bază de documente înregistrate în contabilitate” (Tribunalul Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sentința nr. 57/2020. Document extras din serviciul de informare Indaco Lege5 Online – Indaco Systems – www.lege5.ro. Accesat la data de 9 mai 2022).[28] Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008, cu modificările și completările ulterioare: Anexa nr. 1: art. 18 alin. (1) lit. b).
[29] Idem: art. 18 alin. (4).
[30] Legea nr. 407/2007, cu modificările și completările ulterioare: art. 23 alin. (1) lit. l).
[31] Idem: art. 23 alin. (1) lit. m).
– Contravenția prevăzută și sancționată de art. 48 alin. (1) lit. a) raportat la art. 23 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, se regăsește la poziția 41 a Anexei nr. 1 a Hotărârii de Guvern nr. 33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 107 din 5 februarie 2018, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, agentul constatator, în cazul constatării faptei, dresează procesul-verbal de constatare și sancționare a faptei, procedând la aplicarea sancțiunii principale a avertismentului, cu anexarea planului de remediere și fără a mai aplica sancțiuni complementare [art. 4 alin. (1) din Legea prevenirii nr. 270/2017, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 1037 din 28 decembrie 2017]. Considerăm că dintre cele două situații în care agentului constatator nu-i incumbă obligația întocmirii planului de remediere, aplicabilă contravenției prevăzută și sancționată de art. 48 alin. (1) lit. a) raportat la art. 23 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, este cea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. b) („în cazul în care contravenția săvârșită nu este continuă”), teza prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a), fiind aplicabilă faptelor omisive.
[32] Idem: art. 23 alin. (1) lit. n).
– Într-o speță, instanța de judecată a respins plângerea contravențională a petentului persoană fizică formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor dresat de paznicul de vânătoare al fondului cinegetic pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 23 alin. (1) lit. b) și n) raportate la art. 48 alin. (1) lit. c) și respectiv a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare. În fapt, petentul a pătruns si a pășunat cu turma sa de ovine in fondul forestier, distrugând in această manieră hrana destinată și amplasată în acel loc pentru hrănirea complementară a vânatului”, fiind surprins de paznicul de vânătoare și de către un martor ocular (Judecătoria Chișineu Criș, sentința civilă nr. 243/2018. Document extras din serviciul de informare Indaco Lege5 Online – Indaco Systems – www.lege5.ro. Accesat la data de 4 mai 2022).
Într-o altă speță, instanța de control judiciar a respins recursul formulat de petenta persoană fizică, în contradictoriu cu gestionarul fondului cinegetic, reținând că „ judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă”. în fapt, „în sarcina petentei s-a reținut că, în data de 07.01.2016, în calitate de proprietar de ovine a pătruns cu turma de oi în fondul (…), administrat de (…), distrugând cu oile hrana destinată vânatului și totodată, aceasta a permis însoțirea turmei de către 2 câini care nu erau vaccinați și dehelmintizați pe fondul de vânătoare (…), întrucât la data respectivă câinii nu avea carnet de vaccin (carnet de sănătate), astfel cum prevede Ordinul 1/2014 al ANSVA, art. 2 lit. r)” (Tribunalul Arad, decizia civilă nr. 1265 A/ 2016. Document extras din serviciul de informare Indaco Lege5 Online – Indaco Systems – www.lege5.ro. Accesat la data de 4 mai 2022).
[33] Idem: art. 39 lit. m).
[34] Idem: art. 35 alin. (4). Într-o speță, în mod corect, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul gestionar al fondului cinegetic împotriva procesului-verbal dresat de reprezentanții Compartimentului controlul activității de vânătoare din cadrul Gărzii Forestiere Cluj, ca urmare a constatării unor nereguli în activitatea de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic, constând în nerespectarea distanței de un kilometru pentru distribuirea hranei (știuleți de porumb) față de limita Parcului Național Munții Rodnei. Pentru a se pronunța, în considerentele hotărârii se consemnează, printre altele, că „prin probele administrate în cauză, la solicitarea petentei, instanța reține că prezumția de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Mai mult, din înscrisurile de la dosar (…), rezultă că petenta a fost sancționată anterior, prin procesului-verbal de constatare contravențiilor și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic (…)/10.09.2019 pentru fapta de a distribui hrană, respectiv știuleți de porumb, la o distanță mai mică de 1 km de limita Parcului Național Munții Rodnei, în același punct de hrănire, din locul denumit popular (…), iar prin adresa nr. (…) /16.09.2019, intimata i-a comunicat obligația de a desființa acest punct de hrănire”. (Judecătoria Năsăud, sentința civilă nr. 1794/2021. Document extras din serviciul de informare Indaco Lege5 Online – Indaco Systems – www.lege5.ro. Accesat la data de 4 mai 2022).
[35] Idem: art. 39 lit. j) [iepuri, fazani, potârnichi] și k) [cerbi, căpriori, capre negre].
[36] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007.
[37] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 262 din 13 aprilie 2011.
[38] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 201 din 27 martie 2012.
[39] Legea nr. 54/2012: art. 3 lit. c): „zonele aparținând domeniului public ori privat al statului și/sau al unităților administrativ-teritoriale, dotate cu utilități și facilități pentru desfășurarea activităților de picnic și în care aprinderea focului este permisă”.
[40] Idem: art. 3 lit. d): „zonele indicate în planurile de zonificare ale parcurilor aflate în intravilanul localităților, precum și zonele limitrofe pădurilor situate în intravilanul localităților, în care sunt permise activități de picnic, cu excepția aprinderii focului”.
[41] Idem: art. 4 alin. (2).
[42] A se vedea Supra. 2.
[43] Anexa nr. 4 a Metodologiei de atribuire în administrare a ariilor naturale protejate, din 06.10.2020, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1822/2020, publicat în M. Of. nr. 962 din 20 octombrie 2020, cu modificările și completările ulterioare.
[44] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006, publicată în M. Of. nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 94 alin. (1) lit. p).
[45] Au calitatea de agenți constatatori ai contravențiilor prevăzute și sancționate de Legea nr. 407/2006 următoarele categorii de persoane: „personalul salariat cu atribuții în domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic național și al gestionarilor fondurilor cinegetice, de personalul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate, de ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției de Frontieră Române pentru faptele constatate în zona specifică de competență, de ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române, de ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române, precum și de alte persoane specializate în domeniul cinegetic împuternicite în acest scop de către conducătorul autorității publice centrale care răspunde de vânătoare” (art. 49).
– Potrivit prevederilor art. 50 alin. (1) lit. a)-e), h), i) și alin. (2) din OUG nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, au calitatea de agenți constatatori „personalul cu atribuții de control din cadrul structurilor proprii ale: Gărzii Naționale de Mediu; Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate; autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor și structurilor teritoriale ale acesteia cu responsabilități în domeniul protecției mediului și, respectiv, silviculturii; structurilor de administrare special constituite; gestionarilor fondurilor de vânătoare, pe domeniul lor de competență; Administrației Rezervației Biosferei «Delta Dunării», pentru Rezervația Biosferei «Delta Dunării»; altor autorități cu atribuții în domeniul protecției mediului”, respectiv personalul special împuternicit al ariilor naturale protejate, declarate prin hotărâri ale consiliilor județene sau locale.
(2) Controlul asupra respectării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență referitoare la ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale consiliilor județene sau locale, se exercită și de personalul special împuternicit al acestora.
– Competența de constatare și sancționare a contravențiilor la Legea nr. 54/2012 aparține, conform art. 8 alin. (2), reprezentanților Gărzii Naționale de Mediu, autorităților administrației publice locale și personalului împuternicit al acestora, ofițerilor și agenților de poliție din cadrul Poliției Române, ofițerilor și subofițerilor din cadrul Jandarmeriei Române, precum și agenților Poliției locale, potrivit competențelor stabilite prin lege.
– Potrivit prevederilor art. 97 alin. (1) și (2) din OUG nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare, constatarea contravențiilor prevăzute și sancționate de acest act normativ se efectuează de către „comisari și persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naționale de Mediu și Administrației Rezervației Biosferei «Delta Dunării»; autoritățile administrației publice locale și personalul împuternicit al acestora; Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuțiilor stabilite prin lege”, precum și de personalul structurilor de administrare și custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate”.
[46] Legea nr. 407/2006: art. 48 alin. (1) lit. a) raportat la art. 23 alin. (1) lit. m) și n).
[47] Idem: art. 48 alin. (1) lit. b) raportat la art. 23 alin. (1) lit. l), respectiv la art. 39 lit. k).
[48] Idem.: art. 48 alin. (1) lit. c) raportat la art. 39 lit. j).
[49] Idem: art. 48 alin. (1) lit. d) raportat la art. 35 alin. (4), respectiv la art. 39 lit. m).
[50] O.U.G. nr. 195/2005, cu modificările și completările ulterioare: art. 96 alin. (2) pct. 21.
[51] Sorin-Alexandru VERNEA, Particularitățile răspunderii penale în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva mediului, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 283.
[52] Idem.
[53] Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 1 lit. ad): „vânătoare – acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca scop capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate”.
[54] În același sens, Mirela GORUNESCU, Infracțiuni contra mediului înconjurător, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 187.
[55] Art. 431 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.
[56] Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 1 lit. n).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.