Aspecte controversate privind plângerea prealabilă ca mod de sesizare a organului de urmărire penală
Ioana Păcurariu - iulie 9, 2023I. Aspecte introductive
Sesizarea poate fi definită ca un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoştinţă de comiterea unei infracţiuni, şi totodată, dacă este realizată în modurile prevăzute de lege, reprezintă şi un act procesual care are ca efect juridic obligaţia organului de urmărire penală de a dispune cu privire la declanşarea sau nu a procesului penal pentru infracţiunea cu care a fost sesizat[1].
Existenţa sesizării este vitală, după cum s-a constatat în doctrină[2], principiul legalităţii procesului penal impune ca orice organ judiciar să nu poată începe şi desfăşura activitatea procedurală proprie fără o sesizare. Organele de urmărire penală pot acţiona şi desfăşura activităţile necesare pentru soluţionarea cauzei doar în baza unui act de sesizare, astfel putându-se elimina şi controla eventualele abuzuri ce ar putea fi comise.
Sesizarea organelor de urmărire penală este reglementată în Capitolul II al Părții speciale a Codului de procedură penală în articolele 288-298.
Articolul 288 C. proc. pen. expune care sunt modurile de sesizare ale organelor de urmărire penală, respectiv: plângerea, denunţul, actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege, sesizarea din oficiu, plângerea prealabilă, sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege, autorizarea organului prevăzut de lege şi sesizarea comandantului doar în cazurile expres prevăzute de lege.
Plângerea prealabilă este reglementată de art. 295-298 C. proc.pen. și poate fi definită ca acea încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat printr-o infracţiune pentru care legea prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
În acest sens, Codul Penal indică în mod exhaustiv care sunt infracțiunile pentru care persoana vătămată poate să formuleze plângere prealabilă, respectiv:
1. lovirea sau alte violenţe;
2. vătămarea corporală din culpă;
3. ameninţarea;
4. hărţuirea;
5. violul în formă simplă;
6. agresiunea sexuală în formă simplă;
7. hărţuirea sexuală;
8. violarea de domiciliu;
9. violarea sediului profesional;
10. violarea vieţii private;
11. divulgarea secretului profesional;
12. furtul săvârşit între membrii de familie sau de către un minor în paguba tutorelui său, ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta;
13. abuzul de încredere;
14. abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor;
15. bancruta simplă;
16. bancruta frauduloasă;
17. gestiunea frauduloasă;
18. distrugerea simplă;
19. tulburarea de posesie;
20. asistenţa şi reprezentarea neloială;
21. violarea secretului corespondenţei;
22. abandonul de familie;
23. nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.
Conform doctrinei[3], acest act de sesizare este o instituţie juridică cu caracter mixt:
− din punct de vedere al dreptului penal, reprezintă o condiţie de pedepsibilitate. Prin urmare, lipsa plângerii prealabile, constituie o cauză care înlătură răspunderea penală.
− din punct de vedere al dreptului procesual penal, reprezintă o condiţie de procedibilitate, lipsa plângerii prealabile constituie o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.
Nu trebuie pus semnul egalităţii între plângerea penală ca mod de sesizare a organului de urmărire penală şi plângerea prealabilă care este, în acelaşi timp, o condiţie de pedepsibilitate şi de procedibilitate. Totodată, cele două se deosebesc şi prin faptul că în timp ce plângerea poate fi suplinită printr-un denunţ sau o sesizare din oficiu, plângerea prealabilă nu poate fi înlocuită cu nici un alt mod de sesizare.
În cazul acestui mod de sesizare, oficialitatea este înlocuită cu aspecte proprii disponibilităţii, dar această caracteristică nu se confundă total cu cea specifică procesului civil. Una dintre cele mai importante diferenţe este aceea că, spre deosebire de procesul civil, în care persoana interesată are dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată, în procesul penal, persoana vătămată nu poate determina limitele acţiunii penale declanşate[4].
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii şi trebuie să cuprindă următoarele elemente:
− numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar;
− indicarea reprezentantului legal ori convenţional;
− descrierea faptei care formează obiectul plângerii;
− indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
II. Aspecte controversate
II.1. Care este natura plângerii prealabile? Este un mijloc de probă?
Plângerea prealabilă nu constituie un mijloc de probă, alături de plângerea penală denunț și procesul-verbal de sesizare din oficiu[5], ci o sesizare adresată organului de urmărire penală (organ de cercetare penală sau procuror).
Potrivit doctrinei[6], această trăsătură privește exclusiv sesizarea, înțeleasă ca o modalitate de învestire a organului judiciar cu privire la o faptă prevăzută de legea penală, nu și constatările personale ale organului de constatare sau de urmărire penală, cuprinse într-un act complex care îndeplinește în același timp funcția de sesizare și pe cea de constatare conform art. 61 C. proc. pen.
Înscrisurile atașate plângerii prealabile constituie mijloace de probă.
II.2. Cerințe privind conținutul plângerii prealabile
Din conţinutul plângerii prealabile trebuie să reiasă clar dorinţa persoanei vătămate ca făptuitorul, cunoscut de acesta şi indicat, să fie tras la răspundere penală[7].
Nu este necesară o descriere amănunţită a faptei în cuprinsul plângerii prealabile, fiind suficientă şi o descriere sumară a acesteia, cu condiţia să se poată deduce din această infracţiunea pentru care se solicită tragerea la răspundere penală[8].
Cu toate acestea este necesar ca fapta reclamată să fie una dintre infracțiunile pentru care este necesară plângerea prealabilă și nu un litigiu civil. Astfel, de exemplu, prin plângere prealabilă adresată organului de urmărire penală, persoana vătămată, în loc să ceară tragerea la răspundere penală a făptuitorului, solicită demolarea lucrărilor executate în spațiile comune, anularea contractului de închiriere încheiat între făptuitor și firma privată, precum și obligarea făptuitorului la plata cheltuielilor necesare reparațiilor, aspecte care se pot solicita doar pe calea unei acțiuni civile separate.
II.3. Titularul plângerii prealabile
Plângerea prealabilă se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Dacă este formulată în scris, plângerea prealabilă trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.
Plângerea prealabilă în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
Plângerea prealabilă formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.
Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
Pot avea calitatea de reprezentant legal următoarele persoane sau instituţii: părinţii, tutorele, curatorul, instanţa de tutelă sau de familie.
Pot fi reprezentate legal persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sunt: minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, precum și persoanele care beneficiază de măsura tutelei speciale, conform art. 43 alin. (1) C. civ. Iar cele cu capacitate de exerciţiu restrânsă sunt minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, după cum dispune art. 41 alin. (1) C. civ., iar potrivit alin. (1¹) al aceluiași articol, precum și persoanele care beneficiază de consiliere judiciară.
În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate fizice sau juridice, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
Acest act de sesizare nu poate fi formulat prin intermediul substituiţilor procesuali.
Cu toate acestea, dacă plângerea prealabilă este formulată de o altă persoană, ea va produce efecte dacă este însuşită de persoana vătămată în termenul prevăzut de lege[9].
II.4. Termenul în care plângerea prealabilă trebuie introdusă
Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
Prin cunoaşterea faptei se înţelege cunoaşterea completă, directă, precisă şi certă a acesteia. Nu este suficientă cunoaşterea incompletă, simpla bănuială sau înştiinţarea primită de la un terţ, într-un mod care nu impune încrederea prin sine însuşi (de exemplu, printr-o scrisoare anonimă) ori prin lipsa de probe[10].
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al minorului sau al incapabilului, termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. În cazul în care împrejurarea intervine după introducerea plângerii prealabile, procesul va continua, deoarece nu există posibilitatea legală ca o altă persoană să retragă această plângere[11].
Termenul de trei luni are un caracter imperativ şi peremptoriu, iar nerespectarea sa atrage decăderea.
Plângerea prealabilă formulată tardiv echivalează cu lipsa acesteia, putând conduce la dispunerea soluţiei clasării sau chiar la pronunţarea soluţiei încetării procesului penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice iniţiale).
Este valabilă plângerea prealabilă introdusă iniţial, în termen legal, chiar dacă a fost completată după epuizarea acestui termen[12].
În cazul în care persoana vătămată decide să parcurgă procedura medierii, termenul pentru introducerea plângerii prealabile este suspendat pe durata parcurgerii acestei proceduri.
La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege.
În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.
Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare.
Ca regulă generală, un act este considerat ca fiind făcut în termen, dacă este înregistrat înăuntrul termenului prevăzut de lege.
De la această regulă, art. 270 alin. (1) prevede trei excepții referitoare la actele depuse la administrația locului de deținere ori la unitatea militară sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată, care vor fi considerate ca făcute în termen dacă au fost depuse înăuntrul termenului. Aceste prevederi conduc, de exemplu, la concluzia că
plângerea prealabilă a fost legal introdusă, prin scrisoare recomandată în ultima zi a termenului legal, chiar dacă înregistrarea la parchet a avut loc după expirarea termenului.
Pentru ipoteza formulării plângerii prealabile prin scrisoare recomandată, procedura atestării termenului se raportează la recipisa eliberată de oficiul poștal, și nu la data înregistrării la organul judiciar.
În cazul plângerii prealabile formulate prin scrisoare simplă, pentru a se stabili dacă a fost introdusă în termen se va verifica data de pe ștampila aplicată pe plic de către funcționarul poștal.
II.5. Schimbarea încadrării juridice
În situaţia în care instanţa de judecată, schimbă încadrarea juridică într-o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă, va dispune citarea persoanei vătămate pentru a o întreba dacă doreşte să formuleze plângere prealabilă. În caz afirmativ, judecata va continua, iar în caz contrar, instanţa va dispune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.
În situaţia schimbării încadrării juridice, momentul care curge termenul de trei luni în care persoana vătămată poate formula plângerea prealabilă nu este data luării la cunoştinţă de săvârşirea faptei, ci acela al schimbării încadrării juridice de către organul judiciar, de exemplu, în practică s-a constatat că în mod nelegal a procedat organul judiciar care, după schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, într-o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, a dispus încetarea procesului penal, constatând că nu există plângere prealabilă, în loc să cheme persoana vătămată şi să o întrebe dacă face plângere şi, în funcţie de răspuns, să continue sau să înceteze procesul penal[13].
În cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă, iar ulterior fapta a primit o încadrare juridică pentru care nu era necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală va continua cercetarea, plângerea prealabilă, fiind considerată o simplă plângere[14].
II.6. Infracțiunea flagrantă pentru care este necesară plângerea prealabilă
În caz de infracţiune flagrantă[15], organul de cercetare penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
După constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, începe urmărirea penală. În caz contrar, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare.
II.7. Caracterul indivizibil al plângerii prealabile
Acest mod de sesizare special are un caracter indivizibil, care produce o extindere a plângerii prealabile peste voinţa persoanei vătămate, sub două aspecte:
1. în cazul în care o faptă a produs o vătămare mai multor persoane, răspunderea penală a făptuitorului este antrenată, chiar dacă plângerea prealabilă provine numai de la una dintre persoanele vătămate, aceasta reprezentând indivizibilitatea activă a plângerii prealabile;
2. dacă la săvârşirea infracţiunii au participat mai mulţi făptuitori, plângerea prealabilă introdusă împotriva unuia dintre ei atrage răspunderea penală pentru toţi participanţii la acea infracţiune, potrivit indivizibilităţii pasive a plângerii prealabile[16].
II.8. Retragerea plângerii prealabile
Dacă persoana vătămată renunţă la dreptul său de a solicita exercitarea acţiunii penale, instituţia aplicabilă este retragerea plângerii prealabile.
Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.
Retragerea plângerii prealabile trebuie să aibă un caracter explicit, total şi necondiţionat.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea plângerii prealabile se poate face numai de către reprezentanţii lor legali, iar pentru persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă este necesar ca retragerea să se facă cu încuviinţarea reprezentantului lor legal.
În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror.
În situaţia concursului de infracţiuni, toate urmăribile la plângerea prealabilă, dacă plângerea este făcută numai pentru una sau unele dintre ele, numai acestea pot fi urmărite, iar dacă unele dintre faptele concurente sunt urmăribile din oficiu, acestea se vor urmări, indiferent dacă pentru celelalte s-a formulat sau nu plângere prealabilă[17].
II.9. Este necesară îndeplinirea unui formalism excesiv pentru ca o sesizare să fie considerată plângere prealabilă?
Înscrisul intitulat „declaraţie” scris de organul de poliţie şi semnat de persoana vătămată are valoarea unei plângeri prealabile, atâta vreme cât în cuprinsul său se descrie modul în care s-a săvârşit fapta, se face referire la inculpat şi se solicită tragerea la răspundere penală a acestuia[18].
Legea procesual penală nu cere ca o condiție a validității plângerii existența unui înscris separat, voința persoanei vătămate de a pune în mișcare acțiunea penală în cazul infracțiunilor care se urmăresc la plângerea prealabilă, putând să se manifeste și în cuprinsul declarației date la organul de urmărire penală. Este esențial ca persoana vătămată să fi menționat în declarație toate datele necesare și să fi declarat că dorește ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală.
Totodată, și înscrisul intitulat sesizare, memoriu, reclamație sau plângere este considerat plângere prealabilă, atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile care vizează conținutul său și este înregistrată în termenul prevăzut de lege.
III. Considerații finale
Plângerea prealabilă nu constituie un mijloc de probă, alături de plângerea penală denunț și procesul-verbal de sesizare din oficiu, ci o sesizare adresată organului de urmărire penală. Această sesizare trebuie înțeleasă ca o modalitate de învestire a organului judiciar cu privire la o faptă prevăzută de legea penală, nu și constatările personale ale organului de constatare sau de urmărire penală, cuprinse într-un act complex care îndeplinește în același timp funcția de sesizare și pe cea de constatare conform art. 61 C. proc. pen. În schimb, înscrisurile atașate acestei sesizări constituie mijloace de probă.
Din conţinutul plângerii prealabile trebuie să reiasă clar dorinţa persoanei vătămate ca făptuitorul, cunoscut de acesta şi indicat, să fie tras la răspundere penală.
Nu este necesară o descriere amănunţită a faptei în cuprinsul plângerii prealabile, fiind suficientă şi o descriere sumară a acesteia, cu condiţia să se poată deduce din această infracţiunea pentru care se solicită tragerea la răspundere penală.
Cu toate acestea este necesar ca fapta reclamată să fie una dintre infracțiunile pentru care este necesară plângerea prealabilă și nu doar o faptă care să dea naștere unui litigiu civil.
Plângerea prealabilă se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii. În schimb, acest act de sesizare nu poate fi formulat prin intermediul substituiţilor procesuali.
Cu toate acestea, dacă plângerea prealabilă este formulată de o altă persoană, ea va produce efecte dacă este însuşită de persoana vătămată în termenul prevăzut de lege.
Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
Prin cunoaşterea faptei se înţelege cunoaşterea completă, directă, precisă şi certă a acesteia. Nu este suficientă cunoaşterea incompletă, simpla bănuială sau înştiinţarea primită de la un terţ, într-un mod care nu impune încrederea prin sine însuşi (de exemplu, printr-o scrisoare anonimă) ori prin lipsa de probe.
Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu. În cazul în care împrejurarea intervine după introducerea plângerii prealabile, procesul va continua, deoarece nu există posibilitatea legală ca o altă persoană să retragă această plângere.
Termenul de trei luni are un caracter imperativ și peremptoriu, iar nerespectarea sa atrage decăderea.
Plângerea prealabilă formulată tardiv echivalează cu lipsa acesteia, putând conduce la dispunerea soluției clasării sau chiar la pronunțarea soluției încetării procesului penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice iniţiale).
Este valabilă plângerea prealabilă introdusă inițial, în termen legal, chiar dacă a fost completată după epuizarea acestui termen.
Pentru ipoteza formulării plângerii prealabile prin scrisoare recomandată, procedura atestării termenului se raportează la recipisa eliberată de oficiul poștal, și nu la data înregistrării la organul judiciar.
În situația în care instanța de judecată, schimbă încadrarea juridică într-o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă, va dispune citarea persoanei vătămate pentru a o întreba dacă dorește să formuleze plângere prealabilă. În caz afirmativ, judecata va continua, iar în caz contrar, instanța va dispune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.
În cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă, iar ulterior fapta a primit o încadrare juridică pentru care nu era necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală va continua cercetarea, plângerea prealabilă, fiind considerată o simplă plângere.
În caz de infracțiune flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să constate săvârșirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
După constatarea infracțiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată și, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, începe urmărirea penală. În caz contrar, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate și propunerea de clasare.
Acest mod de sesizare special are un caracter indivizibil, care produce o extindere a plângerii prealabile peste voința persoanei vătămate, sub două aspecte: activ și pasiv.
Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.
Retragerea plângerii prealabile trebuie să aibă un caracter explicit, total și necondiționat.
Nu este necesară îndeplinirea unui formalism excesiv pentru ca o sesizare să fie considerată plângere prealabilă.
Totodată, și înscrisul intitulat declarație, sesizare, memoriu, reclamație sau plângere este considerat plângere prealabilă, atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile care vizează conținutul său și este înregistrată în termenul prevăzut de lege.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] N. Volonciu, A.S. Uzlău(coord.), V. Văduva, Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 719.[2] Ibidem, p. 720; M.C. Bogea, Sesizarea organelor de urmărire penală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 200.[3] I. Neagu (coord.), M. Damaschin, A.V. Iugan, Drept procesual penal. Partea specială. Mapă de seminar, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p 35.
[4] N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), V. Văduva, op. cit., p. 736.
[5] I. Păcurariu, Autosesizarea organului de urmărire penală. Lămurirea problemelor controversate care vizează procesul-verbal de sesizare din oficiu, în Revista Acta Universitatis Lucian Blaga, nr. 2/2022, edit. Universul Juridic, București, p. 110.
[6] M. Udroiu (coord.), M. Bulancea, Codul de procedură penală, Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 833.
[7] A. Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 342.
[8] V. Puşcaşu, C. Ghigheci, Proceduri penale. Urmărirea penală. Judecătorul de drepturi şi libertăţi. Judecătorul de cameră preliminară, Vol. I, Edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2017, p. 51.
[9] I. Neagu (coord.), M. Damaschin, A.V. Iugan, op. cit., p 36.
[10] Ibidem.
[11] C. Voicu, A.S. Uzlău, G. Tudor, V.Văduva, Noul Cod de procedură penală, Ghid de aplicare pentru practicieni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 335.
[12] Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 1408/1981, în R.R.D., nr. 1/ 1982, p. 65; Trib. Suprem, s. pen., dec. pen., nr. 1572/1979, în R.R.D. nr. 3/1980, p. 73 apud. V. Puşcaşu, C. Ghigheci, op. cit., p. 53.
[13] N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), V. Văduva, op. cit., p. 747
[14] Ibidem, p. 747.
[15] Din punct de vedere etimologic, termenul de „flagrant” derivă din verbul latin flagro-are (a arde); în acest sens noţiunea de flagranţă semnifică prinderea făptuitorului în „focul” acţiunii sale sau imediat după săvârşirea infracţiunii.
Pentru ca o infracţiune să poată fi considerată flagrantă este necesară prezenţa făptuitorului; în absenţa acestuia indiferent când a fost descoperită, infracţiunea nu poate fi considerată flagrantă.
Există două forme ale stării de flagranţă:
– Flagranţa propriu-zisă constând în descoperirea faptei în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.
– Flagranţa prin asimilare sau cvasiflagranta, constând în considerarea flagrantă şi a infracţiunii al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.
[16] N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), V. Văduva, op. cit., p. 737.
[17] Ibidem, p. 738.
[18] C. A. Bucureşti, s. a II-a penală, dec. pen. nr. 81/1999. în C XIV, pp. 134-135, în A. Chirilă, Relevanţa penală a plângerii prealabile, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2010, p. 142.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.