Actul de adjudecare. Buna-credință a adjudecatarului stinge evicțiunile?! (Partea a II-a)
Răzvan Nicolae Popescu - ianuarie 7, 20223. Acțiunea având ca obiect întoarcerea executării silite
Noțiunea de întoarcere a executării silite este reglementată, în principiu, de prevederile art. 723 din noul C. proc. civ.:
„În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când se aplică art. 777”.
Din interpretarea acestei norme juridice rezultă că întoarcerea executării silite este o procedură care se poate realiza numai în două situații: (i) se desființează titlul executoriu și/sau (ii) se desființează întreaga executare silită.
În cazurile care justifică întoarcerea executării silite se impune repunerea părților în situația anterioară executării, iar în privința bunurilor care deja au fost vândute acestea sunt supuse restituirii, dar fără a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință.
În lumina acestei norme juridice ar părea că, în ceea ce privește terțul adjudecatar, condiția bunei-credințe, condiție reliefată de practica judiciară anterior citată, este o condiție esențială pentru ca adjudecatarul să păstreze dreptul de proprietate asupra bunului achiziționat în cadrul licitației publice.
Cu alte cuvinte, chiar dacă textul art. 860 alin. (1) din noul C. proc. civ. stabilește că orice acțiune în evicțiune se consideră stinsă, dacă acțiunea în evicțiune îmbracă forma unei cereri de întoarcere a executării silite, pentru ca aceasta să fie respinsă trebuie ca terțul adjudecatar să fie de bună-credință.
În ceea ce privește modul de apreciere al bunei-credințe, mai concret, prin raportare la ce poate fi definită, acesta este stabilit de dispozițiile dreptului pozitiv în materia cărții funciare.
Prevederile art. 724 alin. (1) teza finală din noul C. proc. civ. vorbesc de imposibilitatea de a aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință potrivit regulilor de carte funciară.
Se observă că, în timp ce art. 723 alin. (2) din noul C. proc. civ. vorbește doar de bună-credință (fără raportare la regulile de carte funciară), dispozițiile specifice în materia întoarcerii executării silite privind un imobil executat silit în cadrul unei licitații publice fac trimitere expresă la buna-credință din materia cărții funciare.
În materia cărții funciare buna credință se raportează la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 901 alin. (2) din noul C. civ.:
„Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare; b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; şi c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare”.
În măsura în care aceste condiții sunt îndeplinite, în persoana adjudecatarului, acesta este considerat ca fiind de bună-credință, caz în care, acțiunea de întoarcere a executării silite îndreptate împotriva sa urmează a fi respinsă, acesta păstrând bunul achiziționat.
În ceea ce privește noțiunea de bună-credință, deși normele din C. proc. civ. fac trimitere expresă la aplicarea bunei-credințe din materia cărții funciare, în cadrul instanțelor nu există încă un consens.
O parte a instanțelor raportează buna-credință la normele de drept comun, iar nu la normele din materia cărții funciare:
„Având în vedere aceste prevederi legale, faptul că imobilul menționat mai sus a fost adjudecat de intimatul A., acesta înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară, ținând cont că potrivit art. 14 alin. (2) Cod civil, buna credință se prezumă până la proba contrară, întrucât reclamantul nu a făcut dovada relei credințe a intimatului A., instanța reține că, restabilirea situației anterioare executării silite nu se poate face prin restituirea imobilului în patrimoniul reclamantului, ci doar prin obligarea intimatei O. F. Z.R.T. să restituie reclamantului S. P. P. valoarea bunului imobil – teren intravilan înscris în CF nr. x. Moșnița Nouă[12];
Adjudecatarul unui imobil nu mai poate fi evins, dacă imobilul nu este înscris pentru prima oară în cartea funciară. Astfel, potrivit art. 860 NCPC «orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă». Concluzionând, riscul adjudecatarului unui imobil de a pierde dreptul de proprietate asupra bunului subzistă doar dacă se demonstrează că acesta a fost de rea-credinţă la momentul adjudecării. În speță, buna-credință a adjudecatarului este prezumată conform art. 14 alin. (2) Cod civil, nu s-a administrat nicio dovadă din care să rezulte reaua-credință, adjudecatarul a plătit prețul și s-a realizat înscrierea în cartea funciară[13].”
O altă parte a instanțelor raportează buna-credință la normele specifice din materia cărții funciare:
„Teza finală a art. 724 alin. (1) C. proc. civ. prevede că exigenţele bunei-credinţe se analizează potrivit regulilor de Carte funciară. Astfel, cu privire la condiţia bunei-credinţe în materie de Carte funciară, instanţa reţine aplicabile dispoziţiile art. 901 alin. (2) C. civ. care postulează: «terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; şi c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare». Cele trei condiţii sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind necesar să fie întrunite în mod cumulativ pentru a se putea conchide că terţul dobânditor a fost de bună-credinţă[14];
Cu toate acestea în lipsa notării în cartea funciară nr. x./L. a informaţiilor cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei de către oficiul de cadastru, nici executorul J., nici adjudecatarul nu aveau cunoştinţă de suspendarea impusă de art. 75 din Legea nr. 85/2014. În situaţia în care aceste informaţii ar fi fost menţionate în cartea funciară, iar adjudecatarul, cu rea-credinţă, ar fi adjudecat imobilul, având în vedere interdicţia de continuare a actelor de executare silită instituită de art. 75 din Legea nr. 85/2014, ar fi operat sancţiunea nulităţi. Dobândind cu bună credinţă imobilul, adjudecatarul a obţinut un titlu care face dovada dreptului său de proprietate împotriva tuturor, actul de adjudecare constituind titlu executoriu, conform art. 854 alin. (1) lit. i) din noul Cod de procedură civilă[15]”.
Față de trimiterea expresă a art. 724 alin. (1) teza finală din noul C. proc. civ. la buna-credință, potrivit materiei cărții funciare, apreciem că a doua orientare jurisprudențială este în acord cu litera și spiritul reglementării.
Mai trebuie remarcat și faptul că o altă parte a practicii judiciare consideră că adjudecatarul nu este un terț dobânditor în sensul materiei cărții funciare:
„Translatând în planul executării silite imobiliare noţiunea de terţ dobânditor specifică publicităţii imobiliare prin cărţile funciare, rezultă că adjudecatarul nu poate fi considerat terţ dobânditor, pentru că el, a devenit parte în vânzarea silită imobiliară lovită de nulitate, adică este dobânditor nemijlocit care dobândeşte imobilul direct de la debitorul care are calitatea de vânzător. Aceasta înseamnă că, în condiţiile în care actul de adjudecare este lovit de nulitate, pe calea nulităţii derivate, cum e cazul în speţă, întoarcerea executării silite trebuie să se realizeze prin restabilirea situaţiei anterioare în natură, în sensul că adjudecatarul nu se poate prevala de partea finală a art. 723 alin. (2) C. proc. civ., pentru a păstra proprietatea asupra imobilului, ca drept definitiv dobândit de un terţ de bună-credinţă. Prin urmare, buna sau reaua-credinţă prezintă relevanţă nu în persoana adjudecatarului, ci în persoana terţului căruia adjudecatarul i-ar înstrăina imobilul pe care el l-a dobândit în procedura execuţională ce se anulează[16]”.
Tot în același sens este și o parte a doctrinei:
„Translatând în planul executării silite imobiliare noțiunea de terț dobânditor specifică publicității imobiliare prin cărțile funciare, rezultă că adjudecatarul nu poate fi considerat terț dobânditor, pentru că el, astfel cum am arătat, a devenit parte în vânzarea silită imobiliară lovită de nulitate, adică este dobânditor nemijlocit care dobândește imobilul direct de la debitorul care are calitatea de vânzător”[17].
Aceste din urmă teorii prezintă o serie de argumente.
În primul rând, din moment ce executarea silită este anulată (premisă necesară pentru a putea opera întoarcerea executării silite) s-ar părea că și actul de adjudecare ar fi anulat, ca act procedural subsecvent, în baza dispozițiilor art. 179 alin. (3) din noul C. proc. civ., normă juridică pe deplin aplicabilă în materia executării silite prin trimiterea realizată în mod expres de dispozițiile art. 704 din noul C. proc. civ.
În al doilea rând, din moment ce adjudecatarul dobândește dreptul de proprietate de la debitorul executat silit adjudecatarul este privit ca o veritabilă parte a actului de dobândire, caz în care acesta nu ar avea cum să aibă calitatea de terț în materie de carte funciară față de dispozițiile art. 901 alin. (4) din noul C. civ.:
„Dispoziţiile prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte şi nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz”.
În al treilea rând, din moment ce actul de adjudecare se anulează, cu efect retroactiv, adjudecatarul nu are cum să fie privit ca un terț dobânditor în materie de carte funciară.
Nu putem fi de acord cu o astfel de teză față de faptul că, în opinia noastră, noțiunea de „terț dobânditor”, în sensul materiei cărții funciare, include și terțul adjudecatar al bunului, față de specificitatea executării silite, precum și față de o serie de norme juridice incidente.
În primul rând, în discuție nu este vorba de act juridic, motiv pentru care nici nu există noțiunea de „părți contractante”.
La nivel principial, dacă în speță ar fi în discuție un act juridic translativ al dreptului de proprietate, act încheiat de debitorul executat silit și de adjudecatar, tezele expuse mai sus ar fi pe deplin aplicabile, adjudecatarul neputând fi catalogat ca fiind un terț, ci parte, caz în care acesta nu s-ar putea apăra invocând buna sa credință.
Cu toate acestea, în discuție nu este un act juridic translativ al dreptului de proprietate, act încheiat de debitor și adjudecatar.
După cum am arătat în materialul precedent (Actul de adjudecare, Buna-credință a adjudecatarului stinge evicțiunile?! – Partea I) adjudecatarul dobândește dreptul de proprietate de la debitor nu prin intermediul unui act juridic (ex. un contract de vânzare), ci prin intermediul unui mod expres prevăzut de lege (executarea silită), mod finalizat prin emiterea unui act procesual și de autoritate publică (actul de adjudecare).
Or, față de faptul că, în speță, nu se pune problema unui act juridic nu sunt aplicabile dispozițiile art. 901 alin. (4) din noul C. civ. pentru că acestea vorbesc de „părțile contractante”, deci de părți ale unui act juridic, ceea ce în cazul nostru nu există.
În al doilea rând, în materia executării silite noul C. proc. civ. tratează adjudecatarul ca fiind un terț.
În acest sens, art. 715 alin. (5) teza finală prevede:
„… sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite…”.
Tot în sensul că adjudecatarul este un terț dobânditor sunt și prevederile art. 847 alin. (3) din noul C. proc. civ.:
„Procesul-verbal va fi semnat de executor, de creditor, de debitor şi de terţul dobânditor, dacă sunt prezenţi, precum şi de adjudecatar şi de alţi participanţi la licitaţie, dacă este cazul”.
Terminologia folosită de noul C. proc. civ. nu este întâmplătoare pentru că părți în raportul juridic obligațional execuțional sunt creditorul și debitorul, iar față de acestea adjudecatarul este un veritabil terț.
Faptul că adjudecatarul intervine într-o procedură de executare nu trebuie să ducă la concluzia că acesta devine „parte” în executarea silită, acesta putând fi catalogat cel mult un „participant” la executarea silită.
În al treilea rând, în anumite situații, acțiunea în evicțiune ar putea fi promovată de adevăratul proprietar al bunului (de ex., cel care a obținut anularea actului de proprietate al debitorului și anularea tuturor actelor de executare).
În acest caz particular, terțul adjudecatar al bunului nu are cum să poată fi catalogat dobânditor nemijlocit al bunului, în nicio situație.
Noțiunea de dobânditor nemijlocit al bunului se referă la subiectul de drept care figurează ca fiind titularul dreptului de proprietate ce succede pentru prima oară adevăratului proprietar.
De exemplu: în măsura în care X ar fi proprietarul unui bun, iar ulterior Y dobândește bunul de la X în baza unui act lovit de nulitate absolută, Y este catalogat ca fiind dobânditor nemijlocit al bunului, fiind primul subiect de drept ce figurează ca proprietar imediat după adevăratul proprietar. Dacă bunul este ulterior înstrăinat către Z, care la rândul său îl înstrăinează către Q, care la rândul său îl înstrăinează către W ș.a.m.d., toți succesorii începând cu Z – până la zi – sunt terți dobânditori, neputând fi considerați dobânditori nemijlociți.
Dobânditorul se numește „nemijlocit” tocmai pentru că este primul după adevăratul proprietar (adică fără mijlocirea unui alt subiect de drept).
În discuțiile purtate pe marginea acestui material ni s-a atras atenția cu privire la justificarea teoriei referitoare la catalogarea ca fiind „dobânditor nemijlocit” a unui subiect de drept care dobândește un bun în baza unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv.
Problema care se pune, în esență, este dacă o persoană care dobândește un drept în baza unui act (de ex. debitorul executat silit care este proprietar asupra bunului în baza unui contract de vânzare), iar ulterior actul este desființat cu efect retroactiv, mai poate fi considerată „dobânditor nemijlocit”.
În opinia noastră o persoană care dobândește dreptul de proprietate asupra unui bun, de la proprietarul inițial, chiar dacă ulterior actul este desființat, rămâne „dobânditor nemijlocit”.
Teoria noastră are la bază dispozițiile art. 909 alin. (3) coroborate cu art. 908 alin. (1) pct. 1 din noul C. civ.
Din interpretarea acestor norme juridice rezultă că, în viziunea legiuitorului român, o persoană care dobândește un drept tabular de la adevăratul proprietar, în baza unui act juridic desființat cu efect retroactiv, are calitatea de „dobânditor nemijlocit”.
Exemplul este următorul: A este proprietar, A vinde lui B, iar B vinde lui C. Ulterior actul dintre A si B este desființat cu efect retroactiv.
În aceste cazuri, dispozițiile din materie de carte funciară (cele expuse mai sus) consideră că B este dobânditor nemijlocit (chiar dacă actul acestuia a dispărut din circuitul civil), iar C este un terț.
Dacă s-ar considera că noțiunea de dobânditor nemijlocit nu implică și persoanele ale căror acte de dobândire s-au desființat (ex. nulitate, rezoluțiune etc.) ar însemna că protecția instituită de cartea funciară ar fi aproape golită de conținut, pentru că ar fi suficient să se obțină desființarea actului primar, ca pe urmă toate celelalte acte subsecvente să fie desființate în baza principiului desființării actului subsecvent ca urmare a desființării actului primar, principiu impus de dispozițiile art. 1648 din noul C. civ.
Or, legea stabilește în mod expres că actele subsecvente pot fi desființate numai dacă regulile în materie de carte funciară nu impun altă soluție, aspect care rezultă din chiar citirea art. 1648 alin. (1) din noul C. civ.:
„Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară…”.
Față de cele expuse mai sus (mai precis dacă adjudecatarul este de bună-credință) dispozițiile art. 860 din noul C. proc. civ. referitoare la stingerea acțiunilor de evicțiune își produc pe deplin efectele, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 723 alin. (2) și 724 alin. (1) din noul C. proc. civ.
Și optica instanțelor judecătorești naționale este în sensul că actul de adjudecare rămâne în ființă, iar terțul adjudecatar păstrează bunul achiziționat, afară de cazul în care probele reliefează reaua-credință:
„Având în vedere aceste aspecte, analizând actele depuse la dosarul de executare silită, instanţa apreciază că adjudecatarul D.D.D. SRL a dobândit bunul imobil ca un terţ de bună credinţă, nemaiputând fi evins de dreptul său de proprietate. În orice caz, instanţa apreciază că a intervenit şi prescripţia acţiunii în evicţiune, întrucât s-au scurs cei 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, conform art. 860 C. proc. civ.[18];
De asemenea, instanţa a reţinut că, în materie de adjudecare, nici instituţia bunei credinţe nu trebuie interpretată în înţelesul din dreptul material, actul de adjudecare reprezentând un act de autoritate publică, care are forţa probantă specifică unui asemenea act, emanând de la executorul judecătoresc, ca organ de executare, învestit de lege în îndeplinirea unui serviciu public, astfel că buna credinţă nu se referă la convingerile părţilor ci se referă la legalitatea actelor de executare. De asemenea, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte bunul imobil adjudecat, cartea funciară nu a fost deschisă pentru prima dată în cadrul executării silite, în care a fost emis actul de adjudecare, astfel încât orice acţiune viitoare de evicţiune a adjudecatarului ar fi fost definitiv stinsă, nefiind incidente astfel prevederile art. 859 alin. (2) Cod de procedură civilă[19];
Având în vedere aceste prevederi legale, faptul că imobilul menționat mai sus a fost adjudecat de intimatul A., acesta înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară, ținând cont că potrivit art. 14 alin. (2) Cod civil, buna credință se prezumă până la proba contrară, întrucât reclamantul nu a făcut dovada relei credințe a intimatului A., instanța reține că, restabilirea situației anterioare executării silite nu se poate face prin restituirea imobilului în patrimoniul reclamantului, ci doar prin obligarea intimatei O. F. Z.R.T. să restituie reclamantului S. P. P. valoarea bunului imobil – teren intravilan înscris în CF nr. x. Moșnița Nouă[20];
Legiuitorul a reglementat două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru protejarea dreptului de proprietate al adjudecatarului unui imobil: buna-credinţă a adjudecatarului şi dobândirea definitivă a dreptului de proprietate. În acest sens, nu se va putea reţine reaua-credinţă a adjudecatarului pentru considerentul că acesta ar fi putut prevedea riscul pierderii dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat în funcţie de înscrierile existente în cartea funciară. Adjudecatarul unui imobil nu mai poate fi evins, dacă imobilul nu este înscris pentru prima oară în cartea funciară[21];
Cererea privind întoarcerea executării silite, restabilirea situaţiei anterioare a executării (prin anularea actului de adjudecare) este o acţiune în evingerea adjudecatarului, întrucât adjudecatarul este obligat să predea imobilul adjudecat, în ipoteza admiterii unei asemenea acţiuni, fără să se poată opune în vreun fel. În lumina noului Cod de Procedură Civilă adjudecatarul va pierde dreptul de proprietate asupra imobilului doar dacă se va constata de către instanţa de judecată învestită că acesta a fost de rea-credinţă (ca fapt direct şi personal al adjudecatarului, care atrage pierderea dreptul de proprietate asupra imobilul adjudecat). Or în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-a dovedit reaua-credinţă a adjudecatarului. Prin urmare nu se poate dispune anularea şi a actului de adjudecare întocmit la 22.11.2018 în dosarul execuţional nr. 721/C/2016 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti F. & B.[22];
Buna-credinţă la obţinerea actului de adjudecare nu se referă la convingerea intimă a părţilor unui act juridic civil, ci se referă la însăşi legalitatea formelor de executare, aşa cum se arată în doctrina de specialitate, deoarece, tocmai adjudecatarul îşi exprimă, până la proba contrară desigur, buna-credinţă prin participarea la o licitaţie organizată, cât timp nu rezultă încălcări ale exigenţelor impuse în această procedură a executării silite[23];
Condiţia bunei-credinţe în materie de Carte funciară se bucură de o reglementare distinctă, proprie, faţă de buna-credinţă menţionată cu titlu general de art. 14 din Codul civil. Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa apreciază că cererea supusă analizei în cauza de faţă nu îndeplineşte condiţiile speciale prevăzute de art. 723 alin. (2) şi 724 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite s-ar aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă, potrivit regulilor de carte funciară, în speţă drepturilor definitiv dobândite de pârâţii N. cu privire la imobilul înscris în Cartea funciară nr. x-C1-U54 Bistriţa (nr. C.F. vechi 5730/12), nr. top. 8296/a/12. În consecinţă, instanţa va respinge cererea formulată ca neîntemeiată[24];
În situaţia în care aceste informaţii ar fi fost menţionate în cartea funciară, iar adjudecatarul, cu rea-credinţă, ar fi adjudecat imobilul, având în vedere interdicţia de continuare a actelor de executare silită instituită de art. 75 din Legea nr. 85/2014, ar fi operat sancţiunea nulităţi. Dobândind cu bună credinţă imobilul, adjudecatarul a obţinut un titlu care face dovada dreptului său de proprietate împotriva tuturor, actul de adjudecare constituind titlu executoriu, conform art. 854 alin. (1) lit. i) din noul Cod de procedură civilă[25]”.
În concluzie, în privința acțiunii în evicțiune constând în întoarcerea executării silite, condiția bunei-credințe reținută de instanțele judecătorești, ca și condiție pentru operarea stingerii oricăror evicțiuni, se verifică.
4. Concluzii
Chiar dacă dispozițiile art. 850 C. proc. civ. vorbesc despre stingerea oricăror evicțiuni, fără nicio trimitere la buna-credință a adjudecatarului, în cazul anumitor cereri în evicțiune, buna-credință devine o condiție necesară pentru ca adjudecatarul să păstreze bunul.
În acest sens este vorba de acțiunea în evicțiune având ca obiect întoarcerea executării silite.
În materia întoarcerii executării silite, dispozițiile art. 723 alin. (2) și 724 alin. (1) din noul C. proc. civ., impun buna-credință în sarcina adjudecatarului pentru ca acesta să poată păstra bunul dobândit.
Nici în practica judiciară și nici în literatura de specialitate nu există încă un consens dacă adjudecatarul poate fi catalogat ca fiind un terț dobânditor (caz în care, fiind de bună-credință, poate să păstreze bunul) sau un dobânditor nemijlocit (caz în care, chiar și de bună-credință, acesta este oricum obligat să restituie bunul – deci să fie evins).
Va urma…
[12] Sentința civilă nr. 5650/20.05.2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara (www.rolii.ro).
[13] Sentința civilă nr. 1362/04.04.2019, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (www.rolii.ro).
[14] Sentința civilă nr. 577/13.03.2019, pronunțată de Judecătoria Bistrița (www.rolii.ro).
[15] Sentința nr. 213/11.05.2018, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș (www.rolii.ro).
[16] Decizia civilă nr. 1714/08.10.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj (www.rolii.ro).
[17] Marieta Avram, Cristian Daniel David Samoilă, Contestația la executare, Efecte controversate cu privire la soarta dreptului de proprietate asupra imobilului urmărit (www.juridice.ro).
[18] Sentința civilă nr. 12015/19.07.2021, pronunțată de Judecătoria Bufea (www.rolii.ro).
[19] Decizia civilă nr. 256/27.02.2018, pronunțată de Tribunalul Suceava (www.rolii.ro).
[20] Sentința civilă nr. 5650/20.05.2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara (www.rolii.ro).
[21] Sentința civilă nr. 1362/04.04.2019, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (www.rolii.ro).
[22] Decizia civilă nr. 178/26.05.2020, pronunțată de Tribunalul Covasna (www.rolii.ro).
[23] Decizia civilă nr. 591/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (www.rolii.ro).
[24] Sentința civilă nr. 577/13.03.2019, pronunțată de Judecătoria Bistrița (www.rolii.ro).
[25] Sentința nr. 213/11.05.2018, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș (www.rolii.ro).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.