Derogarea de la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în contextul pandemiei de coronavirus
Ramona Duminică - mai 1, 20201. Aspecte introductive. Între fiat justitia ruat caelum, fiat justitia, ne pereat mundus și quid boni justitia, pereat mundus
Maxima propusă de filosoful german G.W. Hegel fiat justitia ne pereat mundus – „să se facă dreptate, ca să nu piară lumea!”, prin care dreptul depășea ipostaza lui fiat justitia ruat caelum – „să se facă dreptate, chiar de-ar fi să se prăbușească cerurile” din antichitatea romană, pare să dobândească noi valențe în contextul dezbaterilor lansate cu privire la impactul măsurilor luate de state pentru combaterea pandemiei generate de Covid-19 asupra drepturilor omului.
Raportându-ne la ceea ce trăim în prezent la nivel național, dar și la nivel de comunitate europeană și mondială, suntem tentați poate să reformulăm celebra maximă și să afirmăm quid boni justitia, pereat mundus – „la ce bună justiția, dacă lumea piere!” Categoric, modernitatea se confruntă cu o situație și timpuri de excepție care impun măsuri de excepție. Însă, spiritul preceptului filosofic propus de Hegel fiat justitia, ne pereat mundus este necesar a se menține viu. El privește cu necesitate nevoia tuturor de a fi guvernați de lege și de respectarea acesteia. Mai mult ca oricând, în contextul situației generate de răspândirea virusului SARS-CoV-2, este obligatorie respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor și libertăților fundamentale. În fața răspândirii virusului, statele au obligația pozitivă de a lua toate măsurile care se impun pentru a garanta dreptul la viață și la sănătate. Însă, prin legislația de criză pot fi luate măsuri uneori disproporționate, putându-se produce efecte de lungă durată asupra altor drepturi, asupra libertății și a societății, în general, greu de înlăturat sau remediat. De aceea, toate restricțiile și măsurile luate trebuie să aibă întotdeauna o bază legală care include respectarea garanțiilor și cerințelor constituționale relevante ale statului care ia măsurile respective, respectându-se totodată legislația europeană și internațională în domeniul drepturilor omului.
Constituția României prevede posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în art. 53: „Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății”. Aceste dispoziții de principiu din Constituția României reflectă reglementările din instrumentele juridice internaționale în materie și valorifică jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din prevederile constituționale menționate rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții pentru a fi posibilă restrângerea exercițiului unor drepturi[1]: restrângerea să se realizeze numai prin lege[2], motivat de existența unor situații determinate normativ, care vizează interesul public și ocrotirea drepturilor fundamentale; restrângerea să fie necesară într-o societate democratică; restrângerea să fie proporțională cu situația care a determinat‑o[3]; măsura de restrângere să nu fie aplicată în mod discriminatoriu; restrângerea să fie temporară și să nu aducă atingere substanței dreptului sau libertății fundamentale.
În lupta cu acest nou tip de virus, autoritățile naționale au considerat necesară declararea stării de urgență[4] și restrângerea exercițiului următoarelor drepturi și libertăți în scopul prevenirii răspândirii COVID-19 și realizării managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice: libera circulație; dreptul la viață intimă, familială și privată; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la învățătură; libertatea întrunirilor; dreptul de proprietate privată; dreptul la grevă; libertatea economică.
S-a decis, de asemenea, și activarea art. 15 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (Convenția) prin care se acordă statelor contractante, în circumstanțe excepționale, posibilitatea de a deroga, în mod limitat și supravegheat, de la obligațiile lor de asigurare a anumitor drepturi și libertăți conform Convenției.
Precizăm încă de la început că o asemenea derogare nu trebuie înțeleasă ca o înlăturare totală a garanțiilor Convenției și a oricărui control cu privire la respectarea drepturilor fundamentale și nici nu poate fi considerată o sustragere de la dispozițiile acesteia.
2. Obligația statelor de a trata drepturile omului ca elemente centrale ale oricărei construcții juridice
Dreptul se desfășoară integral într-un cadru social – uman. Ca atare, nimic din ceea ce este social nu poate scăpa dreptului, acesta privind acțiunea omului într-un sistem de relații dat[5]. Reglementarea conduitei umane implică analiza factorului uman în dinamismul și complexitatea însușirilor și a relațiilor la care participă, cunoașterea nevoilor, a intereselor și a scopurilor acțiunilor oamenilor priviți în diverse ipostaze: cetățean, vânzător, muncitor, proprietar, profesor ș.a. În același timp, reglementarea conduitei umane implică evident și adoptarea unor norme juridice care să descurajeze și să sancționeze faptele antisociale și să diminueze fenomenele infracționale. Aceasta presupune ca legiuitorul să aibă în vedere faptul că acela care încalcă normele legale este tot omul și din acest motiv există instituția răspunderii juridice, pentru restabilirea ordinii de drept, pe de o parte și, pe de altă parte, pentru resocializarea celui care încalcă aceste norme.
Dimensiunea umană a dreptului privește, înainte de orice, drepturile fundamentale ale persoanei, drepturi care garantează egalitatea deplină a tuturor oamenilor, manifestarea lor nestingherită în temeiul demnității și libertății, pentru că omul, prin natura sa, este o ființă demnă și liberă și tocmai aceste drepturi trebuie să constituie scopul final al oricărei reglementări[6].
Incontestabil, factorul uman este cel care a determinat elaborarea și adoptarea unora din cele mai importante documente internaționale pentru promovarea, apărarea și garantarea drepturilor și libertăților omului: Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ș.a.
Totodată, apariția și evoluția drepturilor omului au generat și necesitatea stabilirii raportului dintre autoritatea statală și individ, arătându-se în acest sens că „persoana umană trebuie impusă ca un centru al edificiului statal și juridic, o persoană care este înțeleasă ca universală (…) și care este liberă să-și dezvolte personalitatea fără intervenția abuzivă a autorității”[7]. Drepturile omului vizează relația ce se instituie între individ și autoritatea politică sau, cu alte cuvinte, drepturile nu sunt altceva decât prerogativele de care dispune individul în raport cu autoritatea statală[8].
Chiar și înainte de intervenirea acestei situații generate de virusul SARS-CoV-2, dreptul modern național și internațional era influențat, în ceea ce privește arhitectura sa de ansamblu, de problematica respectării de către autoritățile statelor a drepturilor fundamentale ale omului, însă, apreciem că în contextul actual problema capătă deja o altă anvergură și noi valențe.
Legiuitorul, prin reglementarea anumitor tipuri de conduită, chiar și în situații de urgență, nu trebuie să ignore faptul că acestea sunt destinate oamenilor care ar urma să și le însușească și să le respecte în baza unor valori, năzuințe, idealuri de conviețuire, speranțe, credințe. Omul va accepta să-i fie limitată libertatea doar în favoarea unei ordini necesare pentru sine și pentru ceilalți și sub condiția ca legea să nu-i deformeze interesele și valorile, el se va supune numai legii pe care o conștientizează ca fiind dreaptă.
S-a arătat în acest sens că subiecții participă în mod real la crearea ordinii care îi constrânge doar dacă sunt întrunite două condiții minimale: subiecții să dorească să participe și să fie capabili să participe, ceea ce presupune ca aceștia să fie informați și să aibă capacitatea intelectuală de a selecta informațiile[9]. În realizarea acestor condiții un rol esențial revine tot statului.
Apare astfel ca fiind extrem de importantă în perioada pe care o traversăm îndeplinirea de către stat a obligației pozitive de a realiza o informare corectă a destinatarilor normei pentru ca aceștia să conștientizeze și să respecte măsurile luate în considerarea necesității lor, și nu doar de teama sancțiunii.
Guvernele au obligația de a proteja dreptul la libertatea de exprimare, precum și dreptul la informare. Restricțiile admise asupra libertății de exprimare din motive de garantare a sănătății publice nu pot pune în pericol dreptul în sine, guvernele fiind responsabile să furnizeze informațiile necesare pentru protecția și promovarea drepturilor. Acestea au obligația de bază să ofere acces la informațiile privind principalele probleme de sănătate din comunitate, inclusiv cu privire la metodele de prevenire și control al acestora, să asigure o informare corectă și actualizată despre evoluția virusului, accesul la servicii, întreruperile serviciilor, precum și orice alte informații cu privire la măsurile luate ca răspuns la situația actuală trebuie să ușor disponibile și accesibile tuturor.
3. Derogarea de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Era necesară în cazul României?
3.1. Despre raportul dintre dreptul intern și dreptul european în materia drepturilor omului
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Prin elaborarea acesteia s-a urmărit implementarea colectivă a unor drepturi prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 adoptată de Organizația Națiunilor Unite.
Pe lângă consacrarea unei serii de drepturi și libertăți civile și politice, prin Convenție s-a dat naștere practic unui mecanism de control internațional care se adaugă mecanismelor naționale, toate statele membre, acceptând competența organismului principal al acestei Convenții: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este considerat fi cel mai important tratat consacrat exclusiv drepturilor omului, dezvoltând, de-a lungul timpului cel mai eficient sistem de protecție al acestora.
România a devenit membră cu drepturi depline a Consiliului Europei din 1993, iar în anul următor a ratificat Convenția și protocoalele adiționale. Potrivit art. 11 din Constituția României „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispozițiile contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției”.
Constituția impune astfel o prioritate de principiu a tuturor tratatelor internaționale față de legile interne, care au o poziție supralegislativă în ierarhia internă a normelor juridice în sistemul nostru constituțional. Dacă tratatul a fost ratificat, nici dispozițiile Constituției nu vor mai putea fi invocate pentru a justifica o neexecutare a tratatului, ceea ce înseamnă că excepția de neconstituționalitate a unui tratat nu poate fi ridicată[10].
În ceea ce privește drepturile și libertățile cetățenilor, art. 20 alin.1 din Constituția României prevede că drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Aceste dispoziții constituționale sunt expresia concretă a corelației dintre reglementările interne și cele internaționale, în sensul că atât consacrarea, cât și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale reprezintă o manifestare a suveranității naționale, o realitate a dreptului intern, dar aplicarea concretă și interpretarea lor trebuie să fie făcută în raport cu Declarația universală, cu pactele și tratatele internaționale ratificate de România, care fac parte din dreptul intern. Statul român se obligă să‑și respecte întocmai angajamentele internaționale pe care și le‑a asumat în virtutea propriei sale suveranități, cu respectarea intereselor generale ale națiunii[11].
Alin. 2 al art. 20 din Constituția României prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Se afirmă astfel clar primatul dreptului internațional asupra legii interne atunci când obiectul eventualului „conflict de legi” se referă la drepturile omului.
Așa cum rezultă din aceste dispoziții, precum și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția are efect direct în sensul că ea oferă justițiabilului dreptul de a invoca și de a acționa, în temeiul normei internaționale, în fața instanțelor naționale, iar pe de altă parte conferă judecătorului național dreptul de a „soluționa” cauza și de a statua în baza Convenției europene a drepturilor omului[12] și a jurisprudenței acesteia.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Pentru o analiză în detaliu a acestor condiții, a se vedea: D. C. Dănișor, Considerații privind reglementarea constituțională a restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Noua Revista de Drepturile Omului nr. 2/2008, pp. 3-22.
[2] Cu privire la noțiunea de „lege” din textul art. 53 din Constituție, a se vedea: D.C. Dănișor, Considerații privind reglementarea constituțională a restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în Noua Revista de Drepturile Omului nr. 2/2008, pp. 6-7.
[3] Pentru dezvoltări, a se vedea M. Andreescu, Principiul proporționalității în dreptul constituțional, Ed. C.H. Beck, București, 2007, pp. 311-312.
[4] A se vedea Decretul Președintelui României nr. 195/16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020).
[5] N. Popa, Considerații privind dimensiunea socială a dreptului și factorii de configurare a acestuia, în Revista de Științe Juridice nr. 2/2007, p. 13.
[6] În același sens, a se vedea: D.C. Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2007, pp. 540-620; I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ed. a XIV-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, pp. 135-143.
[7] D.C. Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, op. cit., p. 551.
[8] Pentru dezvoltări, a se vedea: Gh. Dănișor, Circumscrierea conceptului de „drepturi ale omului”, în Revista de Științe Juridice nr. 4/2009, p. 21.
[9] D.C. Dănișor, Considerații privind reglementarea constituțională a restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în Noua Revista de Drepturile Omului nr. 2/2008, p. 15.
[10] D.C. Dănișor, I. Dogaru, Gh. Dănișor, Teoria generală a dreptului, Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 201.
[11] M. Andreescu, A. N. Puran, Drept Constituțional. Teoria generală și instituții constituționale, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 198.
[12] M. Andreescu, A. N. Puran, op. cit., p. 253.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.