Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2018 (M. Of. nr. 495/15.06.2018): Competenţa materială de soluţionare a acţiunilor în despăgubiri formulate de ANAF împotriva administratorului unei societăţi înregistrate în registrul comerţului
Redacția ProLege - iunie 5, 2018 As regards the activity conducted by the High Court of Cassation and Justice (Panel of the appeal
in the interest of the law), several decisions were published in June 2018 relating to: the Code of
criminal procedure and the Civil Code, the Code of civil procedure, the Code of fiscal procedure, the
Contentious Administrative Law no. 554/2004 and Law no. 241/2005 for the prevention and the
fight against tax evasion, as well as relating to the G.E.O. no. 195/2002 regarding the traffic
on public roads. Moreover, it was published another decision regarding: Law no. 550/2004 on
the organization and operation of the Romanian Gendarmerie, Law no. 121/1996 on the
organization and operation of the Military Fire Brigade Corps, G.O. no. 88/2001 on the
establishment, organization and operation of the community public services for emergency
situations, Law no. 188/1999 on the Civil Servants’ Statue, Law no. 80/1995 on the status of
military personnel.
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ
|
Articol
|
Sumar |
Decizia nr. 7/2018
(M. Of. nr. 495 din 15 iunie 2018) |
Complet RIL | Codul de procedură civilă | Art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1, art. 96 pct. 1 | Competența materială de soluționare a acțiunilor în despăgubiri formulate de ANAF, prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, împotriva administratorului unei societăți înregistrate în registrul comerțului, în situația în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanței civile |
Codul de procedură fiscală | Art. 281 | |||
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 | Art. 10 alin. (1) | |||
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale | Art. 6 |
În M. Of. nr. 495 din 15 iunie 2018, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 7/2018 cu privire la stabilirea competenței materiale procesuale de soluționare a acțiunilor în despăgubiri formulate de ANAF prin direcțiile regionale ale finanțelor publice împotriva administratorului societății comerciale, în situația în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în sensul de a se determina dacă acțiunile având acest obiect sunt în competența instanței de contencios fiscal, în temeiul art. 96 pct. 1 și art. 95 pct. 1, Cod procedură civilă, raportat la art. 281 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sau, în competența instanței civile, în condițiile art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, prin raportare la art. 1349, 1357, 1359 Cod civil.
Obiectul recursului în interesul legii
Art. 94 pct. 1 lit. k) Codul de procedură civilă
„Judecătoriile judecă:
(…)
k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;”.
Art. 95 pct. 1 Codul de procedură civilă
„Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
(…)”.
Art. 96 pct. 1 Codul de procedură civilă
„Curțile de apel judecă:
1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;
(…)”.
Art. 281 („Comunicarea deciziei și calea de atac”) Codul de procedură fiscală
„(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluționare a contestației, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
(3) În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face în termen de 60 de zile în cazul contribuabililor mari și mijlocii și în termen de 30 zile în cazul celorlalți contribuabili, de la data aducerii la cunoștința organului fiscal a deciziei de desființare.
(4) În situația în care instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) admite, în totalitate sau în parte, acțiunea prevăzută la alin. (3), organul fiscal emitent anulează în mod corespunzător noul act administrativ fiscal, precum și, după caz, actele administrative subsecvente, iar contestatorul este pus în situația anterioară emiterii deciziei de desființare.
(5) În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277.
(6) Procedura de soluționare a contestației încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoștință de acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.
(7) În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal”.
Art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
„Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”.
Orientările jurisprudenţiale divergente
Într-o primă orientare, minoritară, pornind de la Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, potrivit căreia „în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală”, s-a apreciat că sumele pe care ANAF le pretinde nu reprezintă altceva decât o creanţă fiscală pentru care legea prevede o cale specială de recuperare, organul fiscal neavând posibilitatea de a alege o altă cale. Prin urmare, fiind vorba de un litigiu referitor la valorificarea unei creanţe fiscale principale şi a accesoriilor, astfel cum aceasta este definită de Codul de procedură fiscală, competenţa revine instanţei de contencios administrativ.
Într-o altă orientare, majoritară, s-a apreciat, din perspectiva art. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004, că în cauzele de acest tip litigiul nu s-a născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ sau din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, chiar dacă una dintre părţi este o autoritate publică.
Opinia procurorului general
Procurorul general al PÎCCJ a arătat, cu titlu prealabil, că, deşi nu este menţionat în actul de sesizare cu recurs în interesul legii, se impune a face precizarea că soluţiile subsumate orientării jurisprudenţiale majoritare au fost, la rândul lor, divergente în ceea ce priveşte problema admisibilităţii acţiunilor de genul celor ce fac obiectul analizei de faţă, constatându-se astfel alte două curente jurisprudenţiale, după cum urmează:
Într-o primă opinie s-a apreciat că aceste acţiuni sunt inadmisibile, nefiind de competenţa instanţei de judecată statuarea asupra întinderii creanţei fiscale şi instituirea obligaţiei de plată în sarcina debitorului, întrucât, în materie fiscală, acestea se realizează de către însuşi organul fiscal care are abilitarea specială din partea legii de a emite titlul de creanţă fiscală prin decizia de impunere care apoi poate fi contestată şi verificată de către instanţa de contencios administrativ.
Într-o a doua opinie s-a apreciat că acţiunile sunt admisibile, între stat şi persoana chemată în judecată neexistând un raport juridic fiscal, neîndeplinirea culpabilă de către administratorul societăţii a obligaţiilor ce îi reveneau şi prejudicierea bugetului de stat reprezintă fapta ilicită în sensul prevăzut de art. 1.349 din Codul civil, astfel încât, considerându-se a fi întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale – existenţa prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate, a vinovăţiei – acţiunile au fost admise.
Procurorul general a opinat în sensul că acţiunile în răspundere civilă delictuală îndreptate împotriva administratorului unei societăţi, formulate de ANAF, prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, derivate din cauze penale în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, sunt inadmisibile, iar constatarea inadmisibilităţii acestor acţiuni revine instanţei civile – judecătoria sau tribunalul, după criteriul valoric.
Raportul asupra recursului în interesul legiiPunctele de vedere ale judecătorilor-raportori asupra problemei de drept au fost diferite, drept care în cauză au fost întocmite două rapoarte.
Soluţia propusă prin unul dintre rapoarte a fost de admitere a recursului în interesul legii şi pronunţării unei decizii în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială de soluţionare a acţiunilor în despăgubiri formulate de ANAF, prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, împotriva administratorului unei societăţi înregistrate în registrul comerţului, în situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanţei civile.
Prin celălalt raport întocmit în cauză s-a propus ca, în interpretarea şi aplicarea unitară a aceloraşi dispoziţii legale, soluţia asupra recursului în interesul legii să fie în sensul că aceste cereri sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 7/2018, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia.
Înalta Curte a stabilit faptul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială de soluţionare a acţiunilor în despăgubiri formulate de ANAF, prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, împotriva administratorului unei societăţi înregistrate în registrul comerţului, în situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanţei civile.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.