Detectarea timpurie a campaniilor teroriste. Cauze, factori de escaladare și indicii

- octombrie 20, 2023

Autori:

Alexandru Pareniuc
Vasili Beda

Introducere

În era contemporană, securitatea globală reprezintă una dintre cele mai presante preocupări ale societății umane. Interconexiunea și dependență crescută de tehnologie determină evoluția semnificativă a amenințărilor teroriste, care deveni mai sofisticate și dificil de anticipat. Detectarea timpurie a campaniilor teroriste este esențială pentru prevenirea actelor de violență și pentru protejarea vieții și securității.

Studiu se centrează asupra unui factor crucial în domeniul securității globale – detectarea timpurie a campaniilor teroriste. Vom explora cauzele care stau la baza acestor campanii, factorii care le pot amplifica și, în mod special, indicii și metode pentru depistarea acestor amenințări la stadiul incipient.

Pe măsură ce vom analiza această temă complexă, vom identifica factori critici, precum radicalizarea ideologică, instabilitatea geopolitică și utilizarea tehnologiei avansate, care pot contribui la escaladarea campaniilor teroriste. Propunem analiza perspectivei comprehensive asupra detectării timpurii a campaniilor teroriste, punând accent pe necesitatea cooperării internaționale, dezvoltarea tehnologiilor de top și dezvoltarea strategiilor eficiente de contracarare.

Legitimitatea internă a statelor în raport cu problematica terorismului

Împărtășim opinia precum că – „statele democratice sunt mult mai vulnerabile față de atacuri teroriste, decât cele cu regimuri autocratice sau dictatoriale”[1]. Posibilitatea unei difuzări media libere și a urmăririi penale echitabile, adesea îngăduitoare, în condițiile statului de drept creează condiții atât de favorabile în țările democratice pentru violența teroristă și ascensiunea impactului propagandistic al acesteia, care sunt absente în regimurile dictatoriale și alte regimuri represive[2].

În același timp, întrucât populația este implicată pe scară largă în procesul politic, iar nemulțumirea rar atinge cote amenințătoare, guvernarea democratică este de obicei percepută de propria populație ca fiind mai legitimă. Chiar și atunci când democrațiile trebuie să facă față atacurilor teroriste interne, rata victimelor (numărul mediu de decese pe act) este relativ scăzută.

Democrațiile, în special cele cu un sistem de reprezentare proporțională, oferă multe canale alternative non-violente pentru protestul politic și oportunități de schimbare a sistemului, astfel încât nemulțumirea să poată fi exprimată în cea mai mare măsură prin mijloace pașnice[3]. Acest lucru este confirmat de cercetările lui Jan Oskar Engene privind problema terorismului intern în Europa de Vest[4]. El ajunge la concluzia că apariția terorismului în general este asociată cu neglijarea unor valori precum libertatea și democrația. Astfel, regimurile nedemocratice oferă un teren mai fertil pentru motivarea teroriștilor, dar democrațiile extrem de vulnerabile sunt țintele cele mai accesibile.

Un alt scenariu periculos se referă la țările democratice percepute ca forțe externe puternice care ar sprijini guvernările ilegale în alte state, ceea ce face din aceste țări principalele ținte ale terorismului[5]. Potrivit lui Monty Marshall, riscul de a deveni o țintă a violenței teroriste este deosebit de mare pentru „vechile” democrații implicate în conflicte internaționale[6].

Destul de pronunțată este relația dintre legitimitatea internă a guvernării și tendințe cu caracter terorism într-un stat sau altul. Mai mulți cercetători indică la existența unei legături sistematice între campaniile teroriste și problemele interne de legitimitate a guvernului existent[7]. În spațiul european, tocmai țările în care problemele de legitimitate se manifestă mai acut (din cauza fragmentării etnice, continuității sau integrării migranților), sunt cele care se confruntă cu cea mai mare amenințare teroristă (cum ar fi Spania, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Italia etc.)[8].

Strâns legate de problema legitimității regimului sunt consecințele schimbărilor sociale sau economice accelerate. Analiza specialiștilor din domeniu arată că ascensiunea terorismului ideologic este vizibilă mai ales în țările cu rate de creștere ridicate[9]. Se conturează o tendință clară precum că nivelurile de manifestări teroriste sunt mai ridicate în țările cu inegalități distribuționale mai accentuate, în timp ce sărăcia în sine nu pare a fi o cauză directă a terorismului. Corelația dintre acțiunile asociate cu încălcările drepturilor omului și terorismul par a fi mult mai semnificative decât cea între terorism și sărăcie[10].

După cum arată rezultatele studiului lui Weinberg și Richardson asupra terorismului în Europa de Vest, primele focare în acest sens s-au demonstrat a fi democrațiile care au experimentat anterior dictatura sau ocupația nazistă. Grupările teroriste și-au explicat comportamentul ca o continuare a mișcării de rezistență formată în lupta împotriva fascismului[11].

La rândul său Marshall remarcă, de asemenea, un coeficient de corelație ridicat între terorism și un set de evenimente care au mărturisit eșecul statului în trecut, exprimat în războaie revoluționare, războaie interetnice, schimbări negative de regim și genocid sau „politicid”[12],[13].

Cauzele imediate a campaniilor teroriste

Cauzele imediate, spre deosebire de cele fundamentale, influențează direct asupra probabilității de desfășurare a unei campanii teroriste. Acestea includ un set specific de actori, o situație de conflict și dinamica de grup care duce la o campanie teroristă atunci când apare un grup motivat cu un anumit potențial.

După cum s-a menționat supra, strategia teroristă, spre deosebire de operațiunile militare sau războiul de gherilă, se concentrează în primul rând pe reacția publicului. Prin urmare, ar trebui să se țină cont de comportamentul și așteptările publicului-țintă în care se desfășoară acțiunile teroriste, după cum este arătat mai jos[14]:

 

Mediul-țintă, care include diverse grupuri
Publicul-țintă eventual Scopul
1. Cei care au deja o atitudine pozitivă față de un grup terorist (susținători) 1. De a câștigă simpatia și/sau de a convinge să-și sporească sprijinul
2. Oponenții lor deschiși / adversarii 2. De a demoraliza, intimida și/sau constrânge și a șantaja
3. Persoane neutre, aleatorii și observatori nevătămați 3. De a impresiona și/sau de a impune întrebarea „Ce se întâmplă?”
4. Membrii organizației teroriste propriu-zise 4. De a întări starea morală, de a încuraja susținătorii să se alăture organizației
5. Grupări rivale 5. De a demonstra cine este mai îndrăzneț și „de succes”
DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] Eubank Lee, Weinberg Leonard, „Does democracy encourage terrorism?”, in Terrorism and Political Violence, vol. 6, No. 4 (Winter 1994), pp. 417-443.

[2] Rummel Ronald J., „Power Kills” (New Jersey, Transaction Publishers, 1997), p.129.

[3] Rummel Ronald J., „Power Kills” (New Jersey, Transaction Publishers, 1997), p.130.

[4] Engene Jan Oskar, „Patterns of terrorism in Western Europe, 195011995”, dissertation, Department of Comparative Politics, University of Bergen, 1998, p. 290.

[5] Bjorgo Tore. Ed., Root Causes of Terrorism: Proceedings of an International Expert Meeting, Oslo, 9811 June 2003 (Norwegian Institute of International Affairs, 2003), p. 236.

[6] Marshall Monty, „Global terrorism: an overview and analysis”, University of Maryland, 2002.

[7] Engene Jan Oskar, „Patterns of terrorism in Western Europe, 195011995”, dissertation, Department of Comparative Politics, University of Bergen, 1998, p. 292.

[8] Engene Jan Oskar, „Patterns of terrorism in Western Europe, 195011995”, dissertation, Department of Comparative Politics, University of Bergen, 1998, p.210, 215.

[9] Brynjar Lia and Skjiulberg Katja, „Why terrorism occurs: a survey of theories and hypotheses on the causes of terrorism”. Oslo, FFI/RAPPORT12000/02769, 2000, p. 17.

[10] Schmid Alex P., „The nexus between terrorism, poverty, illicit drugs and organized crime”. Summary report of the United Nations Office on Drugs and Crime/Organization for Security and Cooperation in Europe International Conference on Enhancing Security and Stability in Central Asia: Strengthening Comprehensive Efforts to Counter Terrorism, Bishkek, 13 and 14 December 2001, pp. 122-125.

[11] Weinberg Leonard and Richardson Louise, „Conflict theory and the trajectory of terrorist campaigns in Western Europe”. 2002.

[12] „Politicidul” este o formă de crimă în masă țintită în care un grup de oameni este exterminat pentru convingerile sale politice sau ideologice. Acest concept este similar cu genocidul, dar diferența este că Politicidul nu este îndreptat către un anumit grup etnic, rasial sau cultural (Oxford English Dictionary. https://www.oed.com/dictionary/politicide_n).

[13] Marshall Monty, „Global terrorism: an overview and analysis”. University of Maryland, 2002.

[14] Gerrits Robin P.J.M., „Terrorists’ perspectives: memoirs”, Terrorism and the Media: How Researchers, Terrorists, Government, Press, Public, Victims View and Use the Media, p. 92.

Lasă un răspuns

1 2