Referatul de evaluare a minorului – studiu privind corelarea prevederilor teoretice cu practica națională
Andreea-Lucia Rus - ianuarie 6, 2023În plin proces de aliniere a legislaţiei naţionale la cea europeană, sistemul juridic românesc a cunoscut o serie de schimbări care vizează aspectele criminologice privind evoluţia infracţională a minorilor, un aspect relevant atunci când vine vorba despre eficientizarea educaţiei lor, în speranţa unei mai mari conformări la reguli. Unul dintre elementele de noutate în deceniul trecut, dar care evoluează şi se îmbunătăţeşte continuu, este cel referitor la modul de abordare al minorului – ca cetăţean şi subiect de drept. Utilizarea metodelor coercitive orientate în special pe identificarea erorilor şi corectarea lor, eficientizarea reintegrării sociale ulterior comiterii unei fapte antisociale, de orice gravitate, precum şi stabilirea unor măsuri educative în locul pedepselor din Codul penal anterior, nu ar fi viabile în lipsa unor elemente de suport în timpul procesului penal. Astfel, implementarea referatului de evaluare a minorului, ca un real sprijin dat procurorului în timpul urmării penale, respectiv judecătorului în timpul judecăţii, este unul din elementele care vizează apropierea justiţiei noastre continentale de ideologia de echitate specifică sistemului de Common-Law. Se consideră astfel că analiza etiologică a comportamentului delicvenților juvenili ar aduce beneficii sporite tuturor părţilor implicate în procesul de conştientizare şi îndreptare a minorilor infractori, respectiv prin identificarea măsurii educative potrivite care să determine o „resetare” socială a acestor subiecți de drept.
Pornind de la o privire de ansamblu a legislaţiei incidente în materie, din perspectivă istorică şi apoi de actualitate, apare ca fiind importantă descrierea întregii proceduri prin identificarea elementelor teoretice într-un context practic, respectiv într-un studiu de caz ce vizează procesul efectiv prin care persoana competentă elaborează referatul şi prezintă, în complexitatea lor, cauzele şi consecinţele comportamentului antisocial analizat, cu stabilirea metodelor optime de coerciţie şi reintegrare a subiectului. Preponderentul caracter practic al referatului de evaluare este deosebit de important din perspectiva posibilităţii extrapolării în vederea identificării unor soluţii legislative mai performante, dezideratul fiind acela de a susţine în mod eficient pătura socială vulnerabilă şi care necesită o protecţie sporită crescută, şi anume minorii.
Cercetările criminologice în materia delicvenței juvenile au statuat necesitatea reglementării unui regim juridic specific acestei categorii de subiecți ai infracțiunii, având în vedere insuficienta formare și dezvoltare bio-psiho-fizică, a predispoziției minorilor la săvârșirea de acțiuni ilicite lato sensu, precum și a impactului psihologic pe care îl poate avea aplicarea unei sancțiuni penale asupra unei persoane. Lipsa maturității depline a acestor subiecți ai infracțiunii a determinat înfăptuirea unui sistem sancționator, care să îmbine latura represivă cu latura educativă a procesului penal[1].
Codul de procedură penală reglementează o procedură specială aplicabilă minorilor chemați să răspundă penal pentru acțiunile sau inacțiunile lor ce constituie infracțiuni, norme cu caracter special (lex specialia), care derogă sau care se aplică în completarea procedurilor de drept comun (lex generalia)[2]. În acest sens, art. 504 alin. (1) Cod procedură penală prevede, cu caracter de regulă generală, că fazele procesului penal privind minorii se desfășoară potrivit procedurii obișnuite, aplicându-se în completare sau prin derogare procedura specială. Sedes materiae este reprezentat de Titlul IV – „Proceduri speciale”, Capitolul III – „Procedura în cauzele cu infractori minori”, art. 504-520 Cod procedură penală.
Totuși, nu se poate concepe un regim derogatoriu al desfășurării procesului penal, în cauzele în care sunt implicați minori, fără a exista și un regim special al răspunderii penale. Dreptul substanțial reglementează în Partea generală a Codului penal, Titlul V – „Minoritatea”, regimul răspunderii penale a minorului, a sancțiunilor ce pot fi aplicate, precum și anumite norme cu caracter special, derogatorii de la principalele instituții de drept penal, precum pluralitatea de infracțiuni sau prescripția răspunderii penale.
Amintim că sistemul represiv adoptat de legislația română, în materia răspunderii penale a minorilor, are un caracter relativ, iar nu absolut, nu orice minor putând fi subiect pasiv al raportului juridic penal de conflict. Din acest punct de vedere, răspunderea penală a minorilor trebuie să respecte drepturile și libertățile acestora, astfel încât să fie trași la răspundere penală potrivit vinovăției lor și ținându-se seama de capacitatea și dezvoltarea intelectuală a acestora. Politica penală românească urmărește reabilitarea minorilor mai mult decât angajarea răspunderii lor penale. Fazele procesului penal trebuie să respecte rigorile impuse de calitatea specială a infractorilor, completul de judecată fiind specializat în cauze cu infractori minori[3], potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Așadar, regulile principale care guvernează procedura în cauzele cu minori sunt regăsite pentru faza de judecată, în art. 504-520 din Codul de procedură penală, dar și în Legea nr. 284/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, lege care are rolul de a transpune prevederile Directivei (UE) 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale[4]. Aceste articole trebuie să fie completate cu regulile generale din dreptul penal material, în privința răspunderii penale a minorilor, și anume: art. 113-134 Cod penal. Deși prevederi referitoare la minori se regăsesc în tot cuprinsul Titlului V din Codul penal, doar cele de mai sus prezintă relevanță pentru prezenta lucrare.
Alte cadre normative de o importanță covârșitoare în privința acestui subiect sunt reprezentate de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, iar la nivel unional trebuie avute în vedere: Convenția Europeană a Drepturilor Omului[5], Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene[6], Directiva 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale”, Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale[7], Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale[8]. Astfel, este imperios necesar ca prevederile naționale să fie în perfectă concordanță cu cele unionale și completate unde este necesar cu acestea, deoarece numai în acest mod se poate realiza o uniformizare a respectării drepturilor procesuale în cauzele în care persoanele supuse procedurilor penale nu au atins vârsta majoratului.
În problematica de față, legiuitorul român a decis să transpună Directiva (UE) 2016/800 prin adoptarea Legii nr. 284/2020. Nu se poate să nu remarcăm termenul îndelungat de care legiuitorul are nevoie pentru a uniformiza, cel puțin parțial legislația națională cu cea unională, având în vedere durata de 4 ani care a curs între apariția Directivei și adoptarea Legii nr. 284/2020, dar orice pas înainte în acest demers este binevenit, chiar mai anevoios fiind, din cauza lacunelor legislative de care sistemul nostru suferă[9].
În considerarea necesității de dezvoltare normală a copiilor, cât și pentru asigurarea unor garanții procedurale pentru minorii care au statutul de suspect sau inculpat, respectiv pentru copiii cărora li se aplică un mandat european de arestare[10], conform Directivei (UE) 2016/800, dacă persoanele căutate erau copii în momentul când au început să facă obiectul procedurilor, dar între timp au împlinit vârsta de 18 ani, ar trebui să se țină cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv de gradul de maturitate și de vulnerabilitate al persoanei în cauză, respectiv putându-se aplica procedura specială până când tânărul împlinește vârsta de 21 ani. Mai mult, un minor care a avut calitatea de martor iar ulterior a dobândit-o pe cea de suspect sau inculpat, are dreptul de a nu se auto incrimina și dreptul de a păstra tăcerea, iar pentru exercitarea efectivă a dreptului său la apărare, respectiv a dreptului la un proces echitabil, fiind esențială confidențialitatea comunicării dintre copil și avocatul său, sau dreptul de a fi evaluat în mod individual și cât mai eficient, pentru a se identifica nevoie sale specifice de protecție, educație formare și integrare socială.
Un aspect sensibil privește ipoteza privării de libertate, optica legislativă fiind în sensul evitării sale, iar dacă totuși se recurge la acest tip de măsuri, înainte de a se stabili în mod definitiv dacă copilul a comis sau nu o infracțiune, trebuie avute în vedere riscurile posibile pentru dezvoltarea sa fizică, mentală și socială, precum și dificultățile în ceea ce privește reintegrarea sa în societate. La fel ca și în cazul celorlalte acte normative europene, se impulsionează respectarea optimă a dreptului la viață privată, iar ședințele de judecată ce privesc minori sunt doar în mod excepțional publice. Mai mult, pe lângă dreptul la informare, Directiva impune și dreptul minorului ca titularul răspunderii părintești să fie informat, dreptul la examinare medicală, dreptul la înregistrarea audio-video a interogatoriilor ori necesitatea specializării exprese a judecătorilor și procurorilor în acest domeniu.
În ceea ce privește urmărirea penală în cazul infractorilor minori, comparativ cu reglementare anterioară, nu au intervenit modificări sau completări semnificative. Astfel, conform prevederilor art. 504 Cod procedură penală: urmărirea şi judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu completările şi derogările prevăzute în prezentul capitol şi în secţiunea a 8-a a cap. I din titlul V al părţii generale. În cursul urmăririi penale, procedura în cauzele cu infractori minori se aplică și persoanelor care au împlinit 18 ani, până la împlinirea vârstei de 21 de ani, dacă la data dobândirii calității de suspect erau minore, atunci când organul judiciar consideră necesar, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, inclusiv gradul de maturitate și gradul de vulnerabilitate ale persoanei vizate. Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta suspectului sau a inculpatului și există motive pentru a se considera că acesta este minor, persoana respectivă va fi prezumată a fi minor. Rezultatele examinării medicale a minorului suspect sau inculpat asupra căruia s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, efectuate în locul de deținere, potrivit legii privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului, sunt avute în vedere pentru a aprecia capacitatea acestuia de a fi supus actelor sau măsurilor dispuse în cursul procesului penal.
Referitor la persoanele chemate la efectuarea anumitor acte de urmărire penală, în condițiile interpretării date prin Decizia nr. 102/2018 de Curtea Constituțională[11], când suspectul ori inculpatul este un minor, la orice ascultare sau confruntare a minorului, precum și la efectuarea oricărui alt act de urmărire penală – dacă consideră că prezența acestora este în interesul superior al minorului și nu este de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, organul de urmărire penală citează părinții acestuia ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum și direcția generală de asistență socială și protecție a copilului din localitatea unde se desfășoară audierea. Neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte.
În transpunerea Directivei (UE) 2016/800 a fost amplificată în mod semnificativ și informarea minorului, atât cu privire la drepturile și obligațiile procesuale, cât și în ceea ce privește organizarea și desfășurarea activității procesuale, astfel cum se detaliază în cuprinsul art. 505 ind. 1 Cod procedură penală. În concret: în cauzele cu suspecți sau inculpați minori, înainte de prima audiere, acestora li se aduc la cunoștință, pe lângă cele prevăzute la art. 108, și următoarele: a) informații cu privire la principalele etape ale procesului penal; b) dreptul ca părinții sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul sau un alt adult care este desemnat de minor și acceptat în această calitate de organul judiciar să primească aceleași informații comunicate minorului; c) dreptul la protecția vieții private, în condițiile legii; d) dreptul de a fi însoțiți de părinți sau, după caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul sau de un alt adult care este desemnat de minor și acceptat în această calitate de organul judiciar, în timpul diferitelor etape ale procedurii conform prezentei legi; e) dreptul de a fi evaluați prin intermediul referatului de evaluare; f) dreptul la evaluare medicală și asistență medicală în cazul în care vor fi supuși unei măsuri preventive privative de libertate; g) măsurile preventive ce li se pot aplica, precum și dreptul ca măsura preventivă privativă de libertate să fie aplicată cu caracter excepțional, potrivit art. 243, perioada pentru care poate fi dispusă și durata maximă a măsurii preventive privative de libertate, condițiile pentru prelungirea și menținerea acesteia, precum și dreptul la verificarea periodică a măsurii, în condițiile legii; h) dreptul de a fi prezenți la judecarea cauzei; i) dreptul la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii. Toate comunicările către suspectul sau inculpatul minor se fac într-un limbaj simplu și accesibil, adaptat vârstei acestuia, precum și părinților sau, după caz, tutorelui, curatorului ori persoanei în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul – dacă acestea pot fi identificate, comunicarea nefiind contrară interesului superior al minorului.
Ca și noutate față de vechea reglementare, în cazul audierii suspecților sau inculpaților minori se înregistrează cu mijloace tehnice audio și audio-video, atunci când acest lucru este posibil, aceleași dispoziții privind audierea aplicându-se și în faza de judecată. Legiuitorul a avut o grijă deosebită ca în cazul audierii, atunci când este vorba despre o persoană vătămată care este minor, victimă a unei infracțiuni de violență în familie, viol, agresiune sexuală, rele tratamente aplicate minorului, etc., după ce acestuia i se aduc la cunoștință drepturile, audierea să se facă de persoane de același sex cu minorul, prevăzând totodată și obligativitatea înregistrării prin mijloace audio/video a audierii.
Potrivit prevederilor art. 506-510 Cod procedură penală, judecarea infractorilor minori se face de către instanțele judecătorești cu aplicarea procedurii obișnuite, care se completează cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești. Derogările existente în cazul judecării minorilor vizează compunerea instanței, referatul de evaluare, persoanele chemate la judecarea minorilor, desfășurarea propriu-zisă a judecății și apărarea exercitată în cazul inculpatului minor.
Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competență obișnuite de către judecători anume desemnați potrivit legii, instanța rămânând competentă să judece potrivit dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă la data sesizării instanței inculpatul împlinise vârsta de 18 ani, dar la data dobândirii calității de suspect era minor, instanța învestită, reținând cauza, poate decide aplicarea procedurii pentru cauzele cu infractori minori, atunci când consideră necesar, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv gradul de maturitate și gradul de vulnerabilitate ale persoanei vizate. La judecarea cauzei se citează serviciul de probațiune, părinții minorului sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul, care au dreptul și îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri și să prezinte propuneri în privința măsurilor ce ar urma să fie luate. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
Cauzele cu inculpați minori se judecă de urgență și cu precădere, ședința de judecată fiind nepublică, iar cu încuviințarea instanței, la desfășurarea judecății pot asista, în afară de persoanele arătate la art. 508, și alte persoane. Când inculpatul este minor cu vârsta mai mică de 16 ani, instanța, dacă apreciază că administrarea anumitor probe poate avea o influență negativă asupra sa, poate dispune îndepărtarea lui din ședință. În aceleași condiții pot fi îndepărtați temporar din sala de judecată și părinții ori tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul. La rechemarea în sală a persoanelor prevăzute la alin. (3) președintele completului le aduce la cunoștință actele esențiale efectuate în lipsa lor. Ascultarea minorului va avea loc o singură dată, iar reascultarea sa va fi admisă de judecător doar în cazuri temeinic justificate. Legea reglementează expres situația în care în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, dintre care unii minori și alții majori, nefiind posibilă disjungerea, judecata având loc potrivit dispozițiilor art. 507 alin. (1) și după procedura obișnuită. Cu privire la inculpații minori din aceste cauze se aplică dispozițiile referitoare la procedura în cauzele cu infractori minori.
Referitor la completul de judecată care judecă cauzele cu minori, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, completurile și secțiile specializate pentru minori și familie, precum și tribunalele specializate pentru minori și familie judecă atât infracțiunile săvârșite de minori, cât și infracțiunile săvârșite asupra minorilor. Singurul tribunal specializat din țară pentru minori și familie este cel de la Brașov, înființat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 3142/C/2004, care a început să funcționeze efectiv începând cu data de 22 noiembrie 2004[12]. Din păcate, Legea nr. 207/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 a organizării judiciare nu a prevăzut în mod obligatoriu înființarea tribunalelor specializate pentru minori și familie în fiecare județ, iar pentru curțile de apel, se prevede același lucru ca și în cazul tribunalelor, respectiv înființarea de secții sau completuri specializate pentru minori, în funcție de necesități[13].
În ceea ce privește punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia, în condițiile specifice fiecărui tip de măsură educativă dispuse, fiind posibil și schimbarea regimului de executare, în condițiile art. 518 Cod procedură penală.
• Condiții particulare privind utilizarea referatului de evaluare a minorului
O altă dispoziție specială în ceea ce privește urmărirea și judecarea infractorilor minori o reprezintă întocmirea de către serviciile de probațiune a referatului de evaluare a minorului, înscris care are drept finalitate asigurarea unui cadru propice pentru tragerea la răspundere penală a minorului, ținând cont de specificul vârstei acestuia[14].
Referatul de evaluare a fost introdus în legislația procesual penală din România prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi[15], substituind un document prin care se realiza o activitate similară, și anume ancheta socială. Trebuie precizat că în vechiul Cod penal, anterior anului 2008, efectuarea referatului de evaluare era obligatorie atât pentru faza urmăririi penale, cât și pentru judecată, însă, din cauza faptului că activitatea serviciului de probațiune a fost efectiv deturnată în această direcție, a urmat o evidentă reconfigurare legislativă, urmărindu-se astfel și minimalizarea tergiversărilor cauzate de imposibilitatea continuării procedurii și, în consecință, a creării de situații conflictuale între organele de urmărire penală și ofițerii de probațiune. De asemenea, această orientare a activității de probațiune a condus și la neglijarea celorlalte îndatoriri de serviciu ale acestora din urmă, în detrimentul respectării scopului pentru care a fost concepută probațiunea – și anume reintegrarea socială a infractorilor. Aceste argumente au condus la concluzia că opțiunea cea mai bună este caracterul facultativ al referatului în faza de urmărire penală, respectiv obligativitatea întocmirii sale în timpul judecății în considerarea faptului că această sursă de informații furnizează judecătorului importante date privind persoana inculpatului, care să-i permită o mai bună individualizare a pedepsei[16].
Reglementarea a fost menținută, în parte, și în actualul Cod de procedură penală, sens în care, conform prevederilor art. 506 alin. (1), în cauzele cu inculpaţi minori, organele de urmărire penală pot să solicite, atunci când consideră necesar, efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială îşi are locuinţa minorul, potrivit legii, iar potrivit art. 506 alin. (1) ind. 1, solicitarea referatului de evaluare este obligatorie în cazul în care minorul este trimis în judecată, în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 7 alin. (5) din Directiva (UE) 2016/800, cu un amendament: dacă acest demers ar fi contrar interesului superior al minorului, situație ce excepție ce justifică chiar și lipsa efectuării referatului.
Întrebarea legitimă subsecventă este dacă prin activitatea de evaluare a minorului în cursul urmăririi penale ar fi afectat interesul superior a minorului? Și dacă da, atunci care ar fi ipotezele în care s-ar putea reține această împrejurare? Doctrina[17] relevă faptul că evaluarea suspectului sau inculpatului minor reprezintă o activitate benefică pentru acesta, punând la dispoziția organelor judiciare un instrument util pentru justa soluționare a cauzei, prin satisfacerea celor două interese majore ale acestui tip de dosare penale, și anume interesul societății în tragerea la răspundere penală adecvată a acestei categorii de persoane, respectiv interesul superior al minorului. În acest context, ar putea fi caracterizată ca fiind vătămătoare pentru minor nu atât activitatea de evaluare, cât mai ales modalitatea de desfășurare a acesteia, sub aspectul întinderii în timp. De exemplu, în cauzele în care, deși nu a fost încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției pe parcursul urmăririi penale, inculpatul minor intenționează să recunoască învinuirea în fața instanței, dosarul nu poate fi trimis în judecată din cauza întârzierii în efectuarea evaluării inculpatului. Această împrejurare, în ipoteza descrisă, putem considera că afectează în mod cert interesul superior al minorului, motiv pentru care soluția reglementată de lege constă în posibilitatea procurorului de a dispune trimiterea în judecată în absența referatului de evaluare, acesta urmând a fi solicitat de instanță.
O soluție la îndemână, pentru judicioasa respectare a exigențelor directivei ante-menționate, în conformitate cu care, pentru situația de excepție în care trimiterea în judecată se face în lipsa referatului de evaluare, documentul în discuție trebuie să fie disponibil „la începutul ședințelor de judecată în fața instanței”, ar fi extinderea competenței judecătorului de cameră preliminară, în sensul de a putea solicita efectuarea evaluării încă din această etapă, situație în care referatul ar fi înaintat la dosarul cauzei cel mai târziu la începutul cercetării judecătorești, creând premisele unei soluționări rapide a cauzei.
Un aspect pozitiv este introducerea sintagmei „interesul superior al minorului”; este practic o reiterare a principiului care trebuie să ghideze întreaga procedură în care în prim-plan se află un copil. În interpretarea Comitetului pentru Drepturile Copilului[18], această sintagmă are o triplă valență: trebuie înțeleasă ca drept material, ca principiu fundamental și ca o regulă de procedură. Ca drept material, „interesul primordial al copilului se aplică direct și poate fi invocat în fața instanțelor; privitor la valența de principiu fundamental conceptul impune interpretarea în sensul în care servește cel mai eficient protecției copilului, iar ca regulă de procedură, interesul superior reprezintă o garanție în luarea deciziilor”. Analiza care trebuie făcută este „dictată de complexitatea conceptului, și impune determinarea conținutului său concret de la caz la caz, astfel, nu poate fi aplicată o formulă generală. Se vor avea în vedere elemente precum: opiniile copilului, identitatea sa (origine, credințe, nivelul de educație, orientarea sexuală și religioasă etc.), păstrarea mediului familial, accesul la educație”. De aceea, încă o dată se dovedește cât de important este referatul de evaluare în luarea unei decizii juste de către instanță[19].
[1] A se vedea Vintilă Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea specială, vol. II, Editura Academiei, 1976, București, p. 375.
[2] A se vedea Andrei Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială, Ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2015, București, p. 515.
[3] Anastasiu Crișu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediția a 2-a, Editura Hamangiu, 2020, București, p. 448.
[4] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L132/1, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016L0800&from=IT.
[5] https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf.
[6] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX%3A12012P%2FTXT.
[7] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L280/1, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32010L0064&from=NL.
[8] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L142/1, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32012L0013.
[9] Pentru opinia prezentată in extenso, a se vedea Andreea Varodi, Procedurile în cauzele cu minori. Faza de judecată, articol publicat pe site-ul juridice.ro, accesat la data de 13.04.2022: https://www.juridice.ro/716664/procedurile-in-cauzele-cu-minori-faza-de-judecata.html.
[10] Și nu numai, Uniunea Europeană dezvoltând o politică în sensul respectării drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor unionali, cu precădere a minorilor. Pentru detalii, a se vedea Indexul oficial al U.E. privind drepturile minorilor în procedurile judiciare, particularizat pentru fiecare stat membru în parte, accesat la adresa: https://e-justice.europa.eu/printContentPdf.do?printPdfAll=1&plang=ro&idTaxonomy=35998&action=printContentPdf&initExpCourtRes=1&useContId=188209, la data de 13.04.2022.
[11] Publicată în Monitorul Oficial nr. 400 din 10 mai 2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că sintagma „care nu a împlinit 16 ani” din cuprinsul art. 505 alin. (1) din Codul de procedură este neconstituțională.
[12] A. Andone-Bontaș și alții, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2015, p. 513.
[13] Bogdan Buneci, Minorul. Subiect de drept din perspectiva interferenței criminalisticii cu normele procesual-penale, Ed. Universul juridic, București, 2019, pp. 127-128.
[14] Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ediția a III-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2021, p. 581.
[15] Publicată în Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006.
[16] Impunerea caracterului obligatoriu al referatului de evaluare a minorului numai pentru judecarea cauzei penale se reflectă sugestiv și în datele statistice ale serviciilor de probațiune (disponibile pe site-ul Ministerului Justiției). Astfel, în anul 2013, din numărul total de 7700 de referate, 6470 au fost întocmite la solicitarea instanțelor de judecată pentru persoane inculpate, 82 au fost întocmite la solicitarea instanțelor de judecată pentru copii care nu răspund penal și numai 1078 la solicitarea parchetelor. De asemenea, din numărul total de 770 de referate de evaluare întocmite, 5015 au vizat stabilirea situației minorilor și doar 2685 au vizat persoane majore – a se vedea nota de subsol nr. 1 de la pag. 582, ibidem.
[17] Ion Neagu, Mircea Damaschin, op. cit., pp. 582-583.
[18] Conform Manualului de drept european privind drepturile copilului, accesat online la adresa https://www.echr.coe.int/Documents/Handbook_rights_child_RON.pdf la data de 14.04.2022;
[19] A se vedea Aurora Ciucă, Interesul superior al copilului. Noi sensuri ale unei „formule magice”, articol publicat pe site-ul Universul Juridic Mag, accesat online la adresa: https://www.universuljuridic.ro/interesul-superior-al-copilului-noi-sensuri-ale-unei-formule-magice/ la data de 14.04.2022.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.