Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de menţiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă

Pe de altă parte, în temeiul art. 100 alin. (1) din Metodologie, ,,adopțiile încuviințate în străinătate privind persoane ale căror acte de naștere și, după caz, de căsătorie sunt înregistrate în România se înscriu numai prin mențiune, dacă la data încuviințării adopției acestea nu aveau cetățenie română, în conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 105/1992[22], cu completările ulterioare”. În context, facem precizarea că, după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013), trimiterea la art. 166 din Legea nr. 105/1992 trebuie considerată făcută la corespondentul acestuia din actualul Cod de procedură civilă, în concret la art. 1095 din acest Cod.

În cazul adopțiilor încuviințate în străinătate privind cetățenii români se înscriu prin întocmirea unui nou act de naștere la DPEPSC – Sector 1, în baza documentelor eliberate de autoritățile străine, cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 93 alin. (2) și (3) din Metodologie. Adopțiile înregistrate la alte oficii de stare civilă decât DPEPSC sunt și rămân valabile.

Mențiunea privind adopția se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, pe actul de căsătorie și pe actele de naștere ale copiilor săi minori, conform art. 101 din Metodologie. În cazul copiilor majori, mențiunea se înscrie numai la cererea acestora.

Potrivit art. 102 alin. (1) din Metodologie, ,,anularea sau desfacerea adopției, dispuse prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, se înscrie prin mențiune”.În aceste cazuri, pe actul de naștere întocmit în urma adopției, la rubrica ,,Certificate eliberate”, se înscrie textul ,,NU SE VA MAI ELIBERA NICIUN CERTIFICAT”.

După operarea acestor mențiuni, SPCLEP ori, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naștere în urma adopției comunică anularea sau desfacerea adopției la SPCLEP ori, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale unde a fost întocmit primul act de naștere, care, la rândul său, operează mențiunea pe marginea actului de naștere și anulează textul înscris la rubrica ,,Certificate eliberate” cu o linie orizontală trasată cu cerneală roșie. După efectuarea acestor operațiuni, actul de naștere întocmit anterior adopției rămâne valabil.

Dacă pe marginea actului de naștere întocmit în urma adopției există mențiune de căsătorie, se comunică la locul înregistrării actului inițial și mențiunea de căsătorie, pentru a fi operată pe marginea acelui act. La locul înregistrării căsătoriei se comunică mențiunea, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 39 din Metodologie.

2.3. Înscrierea mențiunii privind încetarea, nulitatea sau desfacerea căsătoriei. Această înscriere este reglementată de art. 48 din Legea nr. 119/1996 și de art. 103-105 din Metodologie.

Astfel, potrivit art. 48 din Legea nr. 119/1996, ,,încetarea căsătoriei prin decesul sau declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, constatarea nulității, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscrie prin mențiune pe actul de căsătorie și pe cele de naștere ale foștilor soți (teza I). Mențiunea se înscrie din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofițerul de stare civilă care a întocmit actul de deces, a hotărârii judecătorești definitive, a certificatului de divorț transmis de ofițerul de stare civilă sau de notarul public la cererea persoanei interesate” (teza a II-a).

În schimb, art. 103-105 din Metodologie instituie reguli tehnice pentru realizarea înscrierii acestei mențiuni în diverse ipoteze particulare, și anume:

– înscrierea divorțului se face din oficiu sau cererea oricăruia dintre foștii soți, care depune copie legalizată de pe hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă;

– înscrierea divorțului pronunțat în străinătate privind un cetățean român se face numai după ce hotărârea străină, definitivă și irevocabilă, a fost recunoscută de către tribunalul competent, conform art. 1095 C. pr. civ.;

– sentințele judecătorești de desfacere a căsătoriei rămase definitive din perioada 1 martie 1948 – 7 octombrie 1966 și neînscrise sau neînregistrate se înscriu, la cererea celor interesați, prin mențiune pe marginea actului de căsătorie;

– sentințele de divorț rămase definitive în perioada 8 octombrie 1966 – 31 iulie 1974, dacă nu au fost înscrise pe actele de căsătorie, la cererea soților care au obținut divorțul, în termen de două luni de la rămânerea lor definitivă, nu se vor lua în considerare, hotărârile rămânând fără efect;

– în cazul în care divorțul a fost pronunțat în străinătate, iar din sentința de divorț nu reiese numele pe care soții îl vor purta după divorț, se solicită declarații pe propria răspundere din partea acestora, autentificate, sau numai a soțului care solicită înscrierea mențiunii de divorț, după caz, din care să rezulte numele pe care aceștia/acesta doresc/dorește să îl poarte în urma divorțului;

– pentru înscrierea mențiunii privind divorțul, ofițerul de stare civilă, care primește hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, înscrie pe actul de căsătorie mențiunea corespunzătoare, precum și pe cele de naștere, pentru situația în care SPCLEP sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale are în păstrare ambele acte de naștere ale foștilor soți; în caz contrar, trimite comunicări de mențiuni către SPCLEP sau, după caz, primăriilor unităților administrativ-teritoriale care păstrează exemplarul I al actelor de naștere ale foștilor soți;

– declararea nulității ori anularea căsătoriei se înscrie prin mențiune pe actul de căsătorie și pe cele de naștere ale foștilor soți, exemplarul I și II, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile;

– comunicarea de modificare pe actul de căsătorie în care s-a înscris mențiunea de divorț, de declarare a nulității sau de anulare a căsătoriei se transmite, în termen de 10 zile la SPCLEP de la locul de domiciliu, în vederea actualizării componentei locale a RNEP. În adresa de înaintare se menționează, pe lângă datele de identificare a soților, domiciliul avut – atât la data încheierii căsătoriei, cât și la data pronunțării divorțului sau a anulării căsătoriei –, precum și numărul hotărârii judecătorești, data și instanța care a pronunțat-o;

– încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți se înscrie prin mențiune pe actul de căsătorie și pe cel de naștere al soțului supraviețuitor, pe baza comunicării primite de la ofițerul de stare civilă care a înscris mențiunea de deces pe actul de naștere al decedatului; în același mod se înscriu și mențiunile privind anularea unei hotărâri declarative de moarte ori de rectificare a datei morții; comunicările de mențiuni se transmit în termen de 10 zile SPCLEP de la locul de domiciliu, în vederea actualizării componentei locale a RNEP.

2.4. Înscrierea mențiunii privind schimbarea numelui. Potrivit art. 49 din Legea nr. 119/1996, ,,mențiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilă ale persoanei în cauză, potrivit legii”. Deci, se pune problema identificării ,,legii” care reglementează efectuarea mențiunii de schimbare a numelui.

Art. 85 C. civ., fiind plasat în contextul ,,identificării persoanei fizice” dispune că ,,cetățenii români pot obține, în condițiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea”.

,,Legea” la care face trimitere art. 85 C. civ. este, în realitate, ,,Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanei fizice”[23]. Astfel, art. 15-16 din Ordonanța Guvernului cuprinde norme referitoare la ,,înscrierea mențiunii de schimbare a numelui pe cale administrativă”.În concret, schimbarea numelui se înscrie, prin mențiune, pe marginea actului de naștere, precum și a celui de căsătorie, atunci când este cazul. În acest scop serviciul public la care s-a înregistrat cererea va trimite, din oficiu, serviciilor publice care au în evidență actele de stare civilă câte o copie de pe dispoziția de schimbare a numelui. Dispoziția de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii mențiunii corespunzătoare pe marginea actului de naștere. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziția de schimbare a numelui. După înscrierea mențiunii corespunzătoare în actul de naștere, serviciul public transmite o comunicare cu privire la schimbarea numelui Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, Direcției cazier judiciar, statistică și evidențe operative din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și direcției generale a finanțelor publice județene sau, după caz, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de la locul de domiciliu al solicitantului.

În schimb, Metodologia reglementează înscrierea mențiunii de schimbare a numelui pe cale administrativă în art. 106-114, stabilind, în aplicarea dispozițiilor art. 15-16 din O.G. nr. 41/2003, o serie de reguli tehnice. Fiindcă numele nu constituie un ,,element al stării civile”, găsim de cuviință să nu intrăm în detalii în legătură cu aceste reguli.

Cu toate acestea, observăm că Metodologia cuprinde reglementări cu privire și la alte aspecte privind ,,schimbări” intervenite în legătură cu numele persoanei fizice. În ordine cronologică, avem în vedere: ,,înscrierea mențiunilor privind înregistrarea numelui/prenumelui cu ortografierea limbii române” (art. 115); înscrierea mențiunilor de schimbare a numelui și/sau a prenumelui intervenite în străinătate (art. 117-118).

2.5. Înscrierea mențiunii privind acordarea sau pierderea cetățeniei române. Înscrierea mențiunii privind acordarea sau pierderea cetățeniei române este evocată de art. 43 lit. e) și reglementată de art. 50 din Legea nr. 119/1990, precum și de art. 119-120 din Metodologie.

În concret, potrivit art. 50 din Legea nr. 119/1990, ,,mențiunile privind acordarea sau pierderea cetățeniei române se înscriu pe actul de naștere și, dacă este cazul, pe cel de căsătorie, pe baza comunicării Ministerului Administrației și Internelor. Facem precizarea că art. 119 alin. (1) din Metodologie se referă și la ,,redobândirea” cetățeniei române.

Din aceleași motive ca în cazul precedent, nu intrăm în detalii privind operațiunile tehnice de înscriere a mențiunii de dobândire, redobândire sau pierderii cetățeniei române reglementată de Metodologie.

În context, facem precizarea că ,,legea-cadru”, Legea cetățeniei române nr. 21/1991, nu cuprinde dispoziții privind înscrierea mențiunilor privind dobândirea, redobândirea sau pierderea cetățeniei române[24].


[22] Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat a fost publicată în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992, fiind abrogată parțial de art. 230 lit. q) din Legea nr. 71/2011 (art. 1-33 și art. 36-147) și în întregime de 83 lit. e) din Legea nr. 76/2012.

[23] O.G. nr. 41/2003 a fost publicată în M. Of. nr. 68 din 2 februarie 2003, fiind ulterior modificată și completată.

[24] Legea nr. 21/1991 a fost publicată în M. Of. nr. 44 din 6 martie 1991 și, apoi, republicată în M. Of. nr. 576 din 13 august 2010, fiind ulterior modificată și completată.

Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de mențiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă was last modified: septembrie 29th, 2016 by Anett Csakany

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii