Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de menţiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă

  1. 3. Cazurile în care se fac mențiuni în actele de stare civilă

  2. A. Precizări prealabile. Art. 43 din Legea nr. 119/1996 evocă următoarele cazuri în care se fac mențiuni în actele de stare civilă: stabilirea filiației prin recunoaștere sau hotărâre definitivă și irevocabilă și încuviințarea purtării numelui [lit. a)]; contestarea recunoașterii sau tăgăduirea paternității [lit. b)]; căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei [lit. c)]; adopție, desfacerea, încetarea sau anularea adopției [lit. d)]; pierderea sau dobândirea cetățeniei române [lit. e)]; schimbarea numelui [lit. f)]; deces [lit. g)]; rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a mențiunilor înscrise în ele [lit. h)]; schimbarea sexului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești [lit. i)].

Facem precizarea că, pentru cazurile prevăzute la lit. a), c), d), f) și e), Legea nr. 119/1996 cuprinde unele ,,dispoziții speciale”.

Anexa nr. 38 din Metodologie stabilește cazurile în care se fac mențiuni în actele de stare civilă, iar art. 85-120 detaliază regulile ce trebuie respectate pentru efectuarea acestora.

Analiza Anexei nr. 38 din Metodologie denotă că aceasta cuprinde cazuri în care se fac mențiuni în actele de stare civilă care nu sunt enumerate de art. 43 din Legea nr. 119/1996. Se află în această situație, spre exemplu, următoarele cazuri: înregistrarea nașterii în cazuri speciale (pct. a); înregistrarea căsătoriei în cazuri speciale (pct. 2); înregistrarea actului de deces în cazuri speciale (pct. 3); mențiuni primite din străinătate (pct. 16). Singura explicație la această situație este că enumerarea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 119/1996 este incompletă în raport cu conținutul normativ al acestei legi.

  1. B. Înscrierea mențiunii privind recunoașterea sau stabilirea filiației. Potrivit art. 46 din Legea nr. 119/1996, ,,înscrierea mențiunii de stabilire a filiației pe actul de naștere și, după caz, de căsătorie și deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaștere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile (teza I). În situația în care, ulterior, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a încuviințat purtarea numelui de familie al părintelui față de care s-a stabilit filiația, mențiunea se înscrie și pe actele de naștere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.

Metodologia consacră ,,înscrierii recunoașterii sau stabilirii filiației” dispozițiile art. 95-97.

Revenind la dispozițiile art. 46 teza I din Legea nr. 119/1996, în legătură cu conținutul acestora, facem precizările care urmează.

În primul rând, înscrierile mențiunii privind stabilirea filiației se face pe actul de naștere și, după caz, de căsătorie și de deces.

În al doilea rând, înscrierea se face, de regulă, din ,,oficiu” și, prin excepție, la ,,cererea” persoanei interesate.

În al treilea rând, mențiunea se face pe baza ,,actului de recunoaștere” sau a ,,hotărârii judecătorești” definitive. În context, facem precizarea că, potrivit art. 416 alin. (1) C. civ., recunoașterea poate fi făcută prin ,,declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor”[11], prin ,,înscris autentic” și prin ,,testament”. De asemenea, Codul civil reglementează următoarele acțiuni în justiție prin care se stabilește filiația copilului (reclamație de filiație): acțiunea în stabilirea filiației față de mamă (art. 422-423); acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei (art. 424-428); acțiunea privind filiația față de tatăl din căsătorie (art. 429-440)[12].

În al patrulea rând, reiterăm că referirea art. 46 la hotărârea judecătorească ,,definitivă și irevocabilă” este depășită, întrucât actualul Cod de procedură civilă nu mai reglementează categoria ,,hotărârilor irevocabile”.

Referitor la Metodologie, observăm că art. 95 reproduce ad litteram dispozițiile art. 46 teza I din Legea nr. 119/1996. În concret, în temeiul acestui text, ,,înscrierea mențiunii de stabilire a filiației pe actul de naștere și, după caz, de căsătorie și de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, în baza actului de recunoaștere sau a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile”. În legătură cu această situație, facem precizarea că reproducerea într-un act normativ de nivel inferior a unui text din act normativ de nivel superior contravine normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru adoptarea actelor normative[13], ,,într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referință. În asemenea cazuri, preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de bază” (s.n.).

Potrivit art. 96 alin. (1) din Metodologie, ,,recunoașterea făcută la înregistrarea nașterii sau ulterior de tatăl copilului născut în afara căsătoriei se face după cum urmează: prin declarația scrisă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 41, dată în fața ofițerului de stare civilă [lit. a)]; prin înscris autentic, în fața notarului public sau a instanței judecătorești [lit. b)]; prin testament [lit. c)]. Principala problemă juridică generată de această normă este că se referă exclusiv la ,,recunoașterea de paternitate”, în condițiile în care, atât sub imperiul Codului familiei[14], cât și al Codului civil[15] este reglementată și recunoașterea de maternitate.

În continuare, art. 96 din Metodologie stabilește reguli speciale pentru efectuarea mențiunilor pentru fiecare ,,formă” în care poate avea loc recunoașterea de filiație.

Recunoaștere unui copil din afara căsătoriei prin ,,declarație autentificată” se poate depune, după înregistrarea nașterii, la SPCLEP sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale de domiciliu, care o va trimite la SPCLEP sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de naștere al celui recunoscut, pentru a se face mențiunea de recunoaștere pe marginea actului respectiv. În schimb, ,,declarația de recunoaștere autentificată” făcută de un cetățean străin se depune, personal sau prin împuternicit cu procură specială, la SPCLEP sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de naștere al celui recunoscut.

În cazul ,,recunoașterii prin testament”, persoana interesată depune la SPCLEP sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale de domiciliu o copie legalizată, în extras, a testamentului, cuprinzând textul prin care se face recunoașterea.

Mențiunea de recunoaștere poate fi înscrisă și din oficiu, în baza comunicării biroului notarial care a efectuat autentificarea declarației sau a testamentului.

Art. 97 din Metodologie stabilește reguli privind înscrierea hotărârilor judecătorești definitive de stabilirea paternității, contestarea recunoașterii, încuviințarea purtării numelui sau de tăgăduire a paternității ori contestarea filiației față de mamă. Astfel, această ,,categorie de înscrieri” se fac, la cererea persoanelor interesate, prin mențiune pe marginea actului de naștere al titularului acestuia. În situația în care ulterior, prin hotărâre definitivă s-a încuviințat purtarea numelui de familie al părintelui față de care s-a stabilit filiația, mențiunea se înscrie și pe actele de naștere ale copiilor minori ai acestuia, iar în cazul copiilor majori numai la cererea acestora.

După operarea mențiunii de recunoaștere, de contestare a recunoașterii, de stabilire a filiației sau de tăgăduire a paternității ori de contestare a filiației față de mamă, se retrage certificatul de naștere și se eliberează alt certificat, cu noile date de stare civilă.

  1. C. Înscrierea mențiunii privind desfacerea, anularea sau constatarea nulității adopției. Potrivit art. 47 din Legea nr. 119/1996, ,,desfacerea, anularea sau constatarea nulității adopției, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se înscrie prin mențiune, pe actul de naștere inițial și, după caz, pe cel întocmit în urma adopției, pe actul de căsătorie și pe actele de naștere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora (teza I). Mențiunea se înscrie din oficiu sau la cererea persoanei interesate, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile” (teza a II-a).

Chiar dacă textul reprodus folosește o exprimare specifică doar ,,nulității absolute” (,,constatarea nulității adopției”), Codul civil[16] și Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției[17] reglementează atât nulitatea absolută, cât și nulitatea relativă a adopției.

Metodologia reglementează ,,înscrierea, anularea sau desfacerea adopției” prin art. 98-102.

În concret, potrivit art. 98 din Metodologie, ,,în cazul adopției, de către cetățeni români cu domiciliul în țară, se întocmește un nou act de naștere, de către SPCLEP sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia se află domiciliul adoptatului ori sediul instituției de ocrotire în îngrijirea căreia se găsește adoptatul” (s.n.). În schimb, ,,în situația în care adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate, noul act de naștere se întocmește de către SPCLEP sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale de la domiciliul celui adoptat sau pe raza căreia se află sediul instituției de ocrotire, în cazul copiilor aflați în îngrijirea acesteia” (s.n.). Dacă adoptatul este cetățean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naștere se întocmește de către D.S.C. – Sector 1[18].

În toate cazurile, certificatul de naștere inițial se retrage și se expediază, spre anulare, emitentului.

După întocmirea noului act de naștere, se trimite comunicarea de mențiune SPCLEP sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale unde a fost înregistrat primul act de naștere al celui adoptat, care, după operarea mențiunii, la rubrica ,,Certificate eliberate”, înscrie următorul text: ,,NU SE VA MAI ELIBERA NICIUN CERTIFICAT”.

În cazul adopțiilor cu efecte restrânse, aprobate anterior adoptării O.U.G. nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopției[19], se înscriu în baza deciziilor fostelor comitete executive ale consiliilor populare și a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, din oficiu sau la cererea persoanelor interesate, prin mențiune pe marginea actului de naștere al celui adoptat și, după caz, pe actul de căsătorie.

Art. 99 din Metodologie, în detalierea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 119/1996[20], stabilește unele reguli detaliate ce trebuie respectate la întocmirea actului de naștere ca urmare a adopției[21]. În ceea ce ne privește, considerăm că, sub aspectul ,,topografiei normative, plasarea dispozițiilor art. 99 în contextul normelor consacrate ,,înscrierii mențiunilor în registrele de stare civilă” este greșită. În mod normal, aceste dispoziții ar trebui plasate în contextul reglementărilor consacrate ,,întocmirii actelor de stare civilă”.


[11] Observăm că art. 416 alin. (1) C. civ. se referă exclusiv la ,,Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor”, cu toate că aceste servicii nu au fost înființate și în comune, unde atribuțiile de stare civilă sunt îndeplinite, în continuare, de către primari [în acest sens, a se vedea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/1996].

[12] Pentru detalii privind recunoașterea de filiație, a se vedea T. Bodoașcă, Dreptul familiei, ed. a III-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 396 și urm.

[13] Legea nr. 24/2000 a fost publicată în M. Of. nr. 139 din 31 martie 2000 și, apoi, republicată în M. Of. nr. 260 din 21 aprilie 2010, fiind ulterior modificată și completată.

[14] A se vedea art. 48 și urm. din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei (publicată în B. Of. nr. 13 din 18 aprilie 1953 și abrogat expres de art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).

[15] A se vedea art. 415 și urm. C. civ.

[16] A se vedea art. 479 (nulitatea relativă), respectiv art. 480 (nulitatea absolută) C. civ.

[17] A se vedea art. 71 din Legea nr. 273/2004 (publicată în M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004 și, apoi, republicată în M. Of. nr. 259 din 19 aprilie 2012, fiind ulterior modificată și completată).

[18] Abrevierea ,,D.S.C.” are semnificația de ,,Direcția Stare Civilă”. În realitate, potrivit Legii nr. 119/1996, este vorba despre ,,Direcția Publică de Evidența Persoanelor și Stare Civilă” (DPEPSC) [în acest sens, a se vedea, spre exemplu, art. 41 alin. (51) lit. a) din Legea nr. 119/1996]. Neîndoielnic, fiind în prezența unei hotărâri a Guvernului, subordonată Legii nr. 119/1996, dar și pentru acuratețea normării, se impune respectarea denumirii legale.

[19] O.U.G. nr. 25/1997 a fost publicată în M. Of. nr. 120 din 12 iunie 1997 și abrogată expres de art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004.

[20] Art. 23 din Legea nr. 119/1996 reglementează ,,întocmirea actului de naștere în cazul adopției”.

[21] În concret, aceste reguli sunt următoarele: pentru întocmirea actului de naștere ca urmare a adopției sunt necesare următoarele documente: hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a încuviințat adopția, actele de identitate sau pașapoartele părinților adoptatori, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, după caz [lit. a)]; dacă persoana care adoptă este căsătorită cu mama firească a adoptatului, respectiv cu tatăl firesc, rubrica din actul de naștere privind ,,Numele de familie al mamei”, respectiv ,,Numele de familie al tatălui, se completează cu numele de familie obținut prin căsătorie [lit. b)]; dacă persoana care dorește să adopte este căsătorită, în noul act de naștere se completează numai rubricile privind pe tată/mamă, iar rubricile referitoare la celălalt părinte nu se completează; dacă ulterior celălalt soț adoptă, se întocmește un nou act de naștere [lit. c)]; în cazul în care adopția este făcută de o persoană necăsătorită, rubrica privind tatăl/mama copilului se completează cu numele și prenumele celui/celei care a adoptat [lit. d]; dacă cei care adoptă sunt căsătoriți și poartă nume diferite în căsătorie, numele de familie al copilului va fi cel stabilit prin sentința judecătorească de încuviințare a adopției [lit. e)].

Unele aspecte juridice privitoare la înscrierea de mențiuni, anularea, modificarea, rectificarea și completarea actelor de stare civilă was last modified: September 29th, 2016 by Anett Csakany

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Anett Csakany

Anett Csakany

Este doctorandă în cadrul Şcolii doctorale a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, domeniul de cercetare fiind dreptul familiei.
A mai scris: