Revizuirea în noul Cod de procedură civilă

Abstract

The revision in The Civil Procedure Code of Romania

In this article the author presents, from a procedural aspect, the institution of revision, as it is regulated in the Civil Procedure Code of Romania, with the opening remark that the current Code has not kept the regulation of art. 322 point 1 from the 1865 Code, concerning the existence of a reason for revision „if the operative part of the judgement contains averse dispositions that are impossible to carry out”.

The article’s structure and content reveal commentaries on the procedure of the request to revise, the request’s content, and especially on the intrinsic requests (parties, subject, matters of fact and matters of law) and extrinsic (jurisdiction, filling fee, statutory period etc.) of the request for revision, considering the doctrine elaborated by important names in the field of law (V.M. Ciobanu, Tr.C. Briciu, M. Nicolae, O. Spineanu-Matei, G. Boroi).

In closing, the author makes short considerations regarding the representation by a lawyer, in the event of disputing the court of appeal’s decision.

Keywords: revision, apeal, subject, partys, competence, lawyer.

1. Privire de ansamblu asupra revizuirii în reglementarea Codului de procedură civilă din 1865 și a noului Cod de procedură civilă

Calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, pentru motivele limitativ prevăzute de lege. Noul Cod de procedură civilă nu a păstrat reglementarea art. 322 pct. 1 C. pr. civ. 1865 privind existența unui motiv de revizuire „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”.

Revizuirea nu poate fi exercitată atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului [art. 459 alin. (1) NCPC]. Regula este de aplicare generală în materia căilor de atac. Este asigurată core­larea cu art. 509 alin. (1) NCPC prin aceea că permite instanței superioare ca prin soluționarea apelului, care, de regulă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, să fie îndreptate greșelile privind stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță[1].

Revizuirea poate fi exercitată concomitent cu recursul și contestația în anulare, în condițiile legii. Recursul se judecă cu prioritate [art. 459 alin. (2) NCPC].

În cazurile în care hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță de recurs, redactarea, exercitarea și susținerea revizuirii trebuie făcute cu asistarea și, după caz, reprezentarea revizuen­tului de către un avocat, sub sancțiunea nulității cererii, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 83 alin. (3) și ale art. 84 alin. (2) NCPC.

2. Procedura în noul Cod de procedură civilă

2.1. Cerințe intrinseci cererii de revizuire

Cuprinsul cererii de revizuire este cel prevăzut prin art. 194 NCPC, text cu aplicabilitate generală în materia sesizării instanței de judecată.

A. Părțile în cererea de revizuire. Pe calea revizuirii nu se poate schimba cadrul juridic dedus judecății în fața instanței a cărei hotărâre este atacată.

De principiu, pot avea calitate procesuală activă în procedura revizuirii doar părțile din litigiul finalizat cu hotărârea care se atacă, nu și terțe persoane cărora hotărârea nu le este opozabilă.

În mod excepțional, revizuirea poate fi cerută de procuror, de creditorii chirografari sau de succesorii în drepturi, dacă transmisiunea a avut loc după pronunțarea hotărârii[2].

Art. 63 alin. (2) NCPC permite formularea cererii de inter­venție accesorie în etapa revizuirii.

În ceea ce privește cererile de intervenție principală în cazurile în care, ca urmare a admiterii cererii de revizuire, are loc o rejudecare a fondului, art. 513 alin. (1) coroborat cu art. 62 NCPC impun distincții, după cum se rejudecă o hotărâre pronunțată de prima instanță sau de o instanță de apel[3].

B. Obiectul cererii de revizuire. Obiectul cererii constă în schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate sau în anularea hotărârii potrivnice, ulterior pronunțate [art. 513 alin. (4) NCPC].

Revizuentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Hotărârile împotriva cărora se poate formula calea de atac a revizuirii pot fi:

‑ hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, pentru toate motivele reglementate la art. 509 alin. (1) NCPC sau

‑ hotărâri care nu evocă fondul, pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7‑10.

Sunt hotărâri care „evocă fondul” cele prin care cauza dedusă judecății este soluționată în fond, prin stabilirea situației de fapt și prin aplicarea normelor de drept substanțial raportului juridic dedus judecății, nu și cele care sunt pronunțate în soluționarea unei excepții procesuale, nici cele prin care se dispun măsuri de administrare judiciară (art. 465 NCPC).

Nu poate fi atacată cu revizuire hotărârea definitivă prin care s‑a desfăcut căsătoria în partea ce privește divorțul, dacă unul dintre soți s‑a recăsătorit [art. 927 alin. (3) NCPC].

C. Motivele de fapt și de drept ale cererii de revizuire

a) Aspecte generale. Motivele trebuie indicate în cuprinsul cererii de revizuire sau pe cale separată, în termenul pentru formularea căii de atac [art. 511 alin. (4) NCPC].

Toate motivele care există la data exercitării cererii de revi­zuire și pentru care legea prevede același termen de exercitare trebuie invocate printr‑o unică cerere de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (1) NCPC.

Motivele ivite ulterior exercitării unei prime revizuiri pot fi invocate printr‑o cerere de revizuire distinctă.

Neindicarea motivelor potrivit art. 511 alin. (4) NCPC se sancționează cu nulitatea cererii de revizuire.

Textul asigură corelarea cu prevederile art. 185 alin. (1) teza a II‑a NCPC, nulitatea fiind sancțiunea aplicabilă tuturor actelor de procedură făcute cu nerespectarea termenelor procedurale.

b) Sancțiuni. Cererea de revizuire care nu cuprinde ele­mentele enumerate la art. 196 alin. (1) NCPC este nulă. Sancțiunea poate fi înlăturată în procedura prevăzută la art. 200 NCPC, dacă revizuirea este formulată împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, respectiv de art. 471 alin. (3) NCPC, dacă revizuirea este formulată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de apel sau de recurs.

Procedura de filtrare a recursului nu este aplicabilă în cazul hotărârii pronunțate de instanța de recurs, întrucât, prin ipoteză, hotărârea a fost pronunțată prin soluționarea fondului cererii de recurs, astfel că etapa filtrării recursului a fost depășită[4].

2.2. Cerințe extrinseci cererii de revizuire

A. Competența de soluționare a cererii de revizuire. Cererea de revizuire se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă [art. 510 alin. (1) NCPC] și va fi soluționată de aceeași instanță.

În cazul în care se invocă motive de revizuire care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței [art. 510 alin. (3) NCPC].

Pentru motivul reglementat la art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC (contrarietate de hotărâri definitive), cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță [art. 510 alin. (2) NCPC].

B. Timbrarea cererii de revizuire. Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat [art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013].

C. Termenul de formulare a cererii de revizuire. Noul Cod de procedură civilă reglementează termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire [art. 511 alin. (1) NCPC], dacă motivul de revizuire invocat este unul dintre cele cuprinse la pct. 1‑9 ale art. 509 alin. (1) NCPC.

Începutul cursului termenului de o lună diferă în funcție de motivul invocat:

‑ de la data comunicării hotărârii în caz de extra petita, minus petita sau plus petita;

‑ de la cel din urmă act de executare, dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;

‑ din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale, în cazul în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s‑a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;

‑ din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea prin care a fost sancționat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancționare disciplinară, în cazul în care un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea‑credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;

‑ din ziua în care s‑au descoperit înscrisurile ce se invocă, în cazul motivului întemeiat pe descoperirea înscrisurilor dove­ditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr‑o împrejurare mai presus de voința părților;

‑ din ziua în care partea a luat cunoștință de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s‑a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;

‑ din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, în cazul în care aceștia nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de către cei însărcinați să îi apere;

‑ de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unei hotărâri definitive contrare.

Dacă motivul de revizuire este cel de la art. 509 alin. (1) pct. 7, în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicție judecăto­rească sau sub curatelă, termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacității depline de exercițiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicție, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului.

Dacă motivul de revizuire este cel reglementat prin pct. 9 al aceluiași articol, termenul de revizuire este de 15 zile și începe să curgă de la încetarea împiedicării [art. 511 alin. (2) NCPC].

Dacă motivul de revizuire este cel prevăzut la pct. 10 și 11 al aceluiași articol, termenul de revizuire este de 3 luni și curge de la data publicării hotărârii CEDO respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial [art. 511 alin. (3) NCPC].

Neexercitarea căii de atac în termenul legal stabilit este sancționată cu decăderea părții din dreptul procesual. Cererea de revizuire formulată peste termen este nulă, potrivit art. 185
alin. (1) teza a II‑a NCPC.

D. Reprezentarea prin avocat. Dacă hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță de recurs, redactarea, exercitarea și susținerea cererii de revizuire trebuie făcute cu asistarea și, după caz, reprezentarea revizuentului de către un avocat, sub sancțiunea nulității cererii, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 83 alin. (3) și ale art. 84 alin. (2) NCPC.

În doctrină s‑a susținut și interpretarea potrivit căreia reprezentarea prin avocat este obligatorie indiferent dacă obiectul revizuirii este sau nu o hotărâre a instanței de recurs[5].

 

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1]V.M. Ciobanu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), NCPC, 2013, p. 1042; pentru opinia în sensul că revizuirea poate fi exercitată chiar dacă partea nu a exercitat calea de atac a apelului, a se vedea Tr.C. Briciu, în V.M. Ciobanu,
M. Nicolae (coord.), NCPC, 2013, p. 1165.
[2] O. Spineanu‑Matei, în G. Boroi (coord.), NCPC, 2013, p. 994.
[3] Tr.C. Briciu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), NCPC, 2013, p. 1195.
[4] Ibidem, p. 1194.
[5] Tr.C. Briciu, Aspecte ale revizuirii în procesul civil, determinate de Noul Cod de procedură civilă, în RRDP nr. 1/2013, p. 77.
Revizuirea în noul Cod de procedură civilă was last modified: mai 18th, 2015 by Sonia Florea

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Căutare