„Reședința obișnuită” în contextul regimurilor matrimoniale europene. Regulamentul (UE) 2016/1103

În materia procesului civil internațional, există și puncte în care legiuitorul național nu s-a corelat suficient cu legiuitorul european. Este vorba, de pildă, despre punctul de legătură avut în vedere la determinarea competenței de drept comun a instanțelor române. Probabil în intenția de a reglementa competența internațională prin analogie cu competența teritorială internă, Codul de procedură civilă instituie, ca principal reper, domiciliul, respectiv, sediul pârâtului. Particularitățile elementului de extraneitate ar fi impus, credem, o anumită adaptare a reperelor teritoriale în litigiile transfrontaliere. Domiciliul este condiționat de elemente care pot crea dificultăți de determinare a acestuia, având în vedere că formalitățile impuse de lege sunt obligatorii pentru persoana care se identifică în spațiu prin domiciliu. O reală flexibilizare ar fi fost dată de utilizarea reședinței obișnuite ca punct de legătură principal în relația dintre litigiu și teritoriul unui anumit stat. Pe de o parte, este pozitiv faptul restrângerii aplicabilității cetățeniei, ca element de legătură într-o serie de domenii în care intervine elementul de extraneitate. În materia conflictelor de legi, cetățenia rămâne punct de legătură principal numai pentru statutul personal (domiciliul este element secundar). Pentru conflictele de jurisdicții, primează domiciliul, deși era preferabilă reședința obișnuită.

Determinarea instanței competente se efectuează prin aplicarea textului de principiu al art. 1066 alin. (1). Acesta enunță regula generală în materie de competență jurisdicțională internațională: „Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii”. Regula generală cunoaște și situații de excepție, de exemplu, dacă părțile litigiului procedează la alegerea unei alte instanțe care să judece litigiul în materie patrimonială. În temeiul convenției, competența de soluționare a procesului cu element de extraneitate poate reveni unei instanțe străine, în condițiile art. 1068 C. pr. civ.[19].

IV. Concluzii

Este salutară intenția legiuitorului european de a oferi flexibilitate raporturilor juridice de familie cu element de extraneitate. În ce privește conflictele de legi, se poate constata că reședința obișnuită devine o constantă a vocabularului regulamentelor europene. Este un concept autonom, care primește înțelesuri adaptate scopului și domeniului de aplicare al fiecărui regulament. „Reședința obișnuită” este o noțiune de fapt, a cărei destinație este să sprijine valorificarea eficientă a intereselor persoanelor particulare, dincolo de granițele naționale. Dreptul internațional privat român se situează, de asemenea, pe linia deschisă de actele normative europene, renunțând la domiciliu în materia efectelor căsătoriei. În ce privește conflictele de jurisdicții, viitorul legislativ european ar putea fi mai ferm trasat, în sensul amplificării rolului reședinței obișnuite. Cooperarea judiciară (mai ales regulile de competență) ar putea suporta simplificare, dacă punctul de legătură principal ar fi reședința obișnuită[20].

[19] Cu privire la aceste probleme, a se vedea I. Leș (coord.), C. Jugastru, V. Lozneanu, A. Circa, E. Hurubă, S. Spinei, Tratat de drept procesual civil, Volumul II. Căile de atac. Procedurile speciale. Executarea silită. Procesul civil international. Conform Codului de procedură civilă republicat, Ed. Universul Juridic, București, pp. 755-758.

[20] Regulamentul nr. 1215/2012 asociază, deocamdată, competența de drept comun, domiciliului pârâtului, în timp ce regulamentele sectoriale consacră reședința obișnuită.

„Reședința obișnuită” în contextul regimurilor matrimoniale europene. Regulamentul (UE) 2016/1103 was last modified: noiembrie 2nd, 2018 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista