Protecția corpului uman prin intermediul drepturilor personalității
Nasty Vlădoiu - noiembrie 1, 2020Baza reglementărilor drepturilor personalităţii este cuprinsă, în prezent, în Noul Cod Civil, Cartea I, Despre persoane, Titlul II, Persoana fizică, Capitolul II, Respectul datorat ființei umane și drepturile ei inerente, Secțiunea 1, Dispoziții comune.
Sediul materiei privind dreptul la viață, dreptul la sănătate și dreptul la integritate fizică și psihică este reprezentat în cadrul mai multor instrumente juridice naționale și internaționale. Dintre cele mai relevante instrumente juridice naționale, amintim:
– Constituţia României;
– Legea nr. 9/2016 pentru ratificarea Protocolului adițional la Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, referitor la transplantul de organe și țesuturi de origine umană, semnat la Strasbourg la 20 februarie 2015;
– Decretul nr. 31/1954; Codul familiei;
– Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 04 noiembrie 1950 (publicată în M. Of. nr. 135 din 31 martie 1994);
– Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, titlul VI – Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic;
– Legea nr. 17/2001 privind ratificarea Convenţiei europene privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997 (publicată în M. Of. nr. 103 din 28 februarie 2001).
– Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului (publicată în M. Of. nr. 51 din 29 ianuarie 2003).
– Legea nr. 18/1990 privind ratificarea Convenției privind drepturile copilului (republicată în M. Of. nr. 314 din 13 iunie 2001).
Ca reglementări de interes primordial in acest domeniu, în cadrul unor instrumente juridice internaţionale, prezentăm următoarele:
– Declarația universală a drepturilor omului (Adoptată de Adunarea generală a Națiunilor Unite, la data de 10 decembrie 1948);
– Declarații regionale ale drepturilor omului (Declarația Americană a Drepturilor și Îndatoririlor oamenilor, Carta africană a drepturilor omului și popoarelor).
– Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, ratificat de România prin decretul nr. 212/1974;
– Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale;
– Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950;
– Convenţia europeană privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997;
– Declarația U.N.E.S.C.O privind genomul uman și drepturile omului – adoptată în anul 1998;
– Convenţia privind drepturile copilului.
Drepturile personalității se evidențiază ca o sursă juridică care face obiectul unei cercetări științifice aprofundate dar care totodată poate evidenția și o dimensiune comparativă interdisciplinară, deoarece protecția drepturilor inerente ființei umane se regăsește în mai multe discipline de drept, cum ar fi: dreptul constituțional, penal, civil sau cu ajutorul bioeticii, perspectiva asupra acestora având la bază, fie instrumente specifice dreptului public fie celui privat.
O clasificare majoră a drepturilor personalității poate fi materializată în două mari categorii, și anume:
– categoria drepturilor care privesc protecția corpului fizic uman (dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică)
– categoria drepturilor care privesc protecția valorilor morale (dreptul la demnitate, dreptul la imagine, la onoare etc.)
Atenția noastră s-a oprit asupra studierii dimensiunii civile a drepturilor personalității din perspectiva garantării drepturilor inerente ființei umane, întrucât este o instituție relativ nou introdusă prin Capitolul II, „Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente”, din Titlul II, „Persoana fizică”, al Cărţii I, „Despre persoane”, din Codul Civil (articolele 58-81).
Spre deosebire de concepția clasică a Codului Civil de la 1864, în care omul a fost privit doar ca „titular de drepturi şi obligaţii civile”, fără a se fi avut în vedere dimensiunea biologică, viziunea Noului Cod Civil se inspiră din acte normative mai vechi, dar aduce şi elemente de noutate în peisajul drepturilor personalităţii, consacrate în reglementări la nivel internațional. Această noțiune concept, de drepturi ale personalității, a apărut în sistemul juridic german, sistem în care există reglementări privitoare la drepturi specifice personalității și, totodată, chiar și „un drept general al personalității”, care a primit consacrare jurisprudențială. Din perspectiva doctrinară germană, sfârșitul secolului al XIX-lea a fost cel care a primit și materializarea unei teorii a drepturilor personalității. Această teorie a avut meritul de a înlătura neajunsul utilizării mecanismului răspunderii civile delictuale cu scopul de a sancționa atingerile aduse persoanei[1]. Astfel, inspirându-se din legislația internațională aflată deja în vigoare, legiuitorul român acordă, în Noul Cod Civil, o atenție deosebită inclusiv asupra corpului uman, organelor și țesuturilor detașate de el și chiar durerii fizice și psihice, subliniind că natura juridică a acestor drepturi inerente fiinţei umane este, în principiu, aceea de drepturi personale nepatrimoniale. Aici au fost avute în vedere probleme de actualitate, cum ar fi: selecția genetică; clonarea umană; examenul caracterelor genetice; identificarea pe baza amprentei genetice; prelevarea și transplantul de țesuturi, celule și organe; reproducerea umană asistată medical etc. Viziunea protecționistă a corpului uman din perspectiva noii legi civile evidențiază două principii de bază, și anume: principiul inviolabilității și principiul nepatrimonialității.
Categoria drepturilor personale nepatrimoniale și sub-categoria drepturilor care privesc existența și integritatea persoanei sunt cele care conțin drepturile personalității. Pe cale de consecință, drepturile personalității vor reprezenta caracterele și trăsăturile juridice generale ale drepturilor personale nepatrimoniale, desigur, ținându-se cont de existența unor particularități.
În aceste condiţii, caracterele juridice ale drepturilor personalităţii, comune tuturor drepturilor personale nepatrimoniale, sunt considerate drepturi absolute, opozabile erga omnes, întrucât au ca obligaţie civilă corelativă obligaţia generală şi negativă de a nu le fi adusă nicio atingere (obligația de a nu face), obligaţie generală ce incumbă in corpore subiectelor de drept. Mai mult decât atât, drepturile personalității având o existență intrinsecă și inseparabil legată de persoana fizică titulară, sunt considerate drepturi netransmisibile și ca o consecință directă, nu pot face, de principiu, obiectul unei tranzacții juridice ce are la bază transmiterea acestora. Suntem de părere că această viziune juridică, desigur, care corespunde momentului și reglementărilor actuale în vigoare va suporta metamorfoze în viitor din cauza cuceririlor biotehnologiilor, biomedicinei și inteligenței artificiale.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că persoana fizică care deține calitatea imprescriptibilă de subiect de drept imprimă caracterul de imprescriptibilitate extinctivă și achizitivă drepturilor personale nepatrimoniale care se regăsesc în mod permanent și intrinsec alături de calitatea de subiect de drept a persoanei fizice. Într-o altă ordine de idei, trebuie menționat faptul că drepturile personalității fac parte din categoria drepturilor insesizabile, iar acest fapt produce anumite efecte juridice interesante. Demn de evidențiat este și aspectul dimensiunii acestor drepturi ca drepturi subiective intrinsec configurate de persoana titularului. Acest fapt imprimă caracterul strict personal și determină totodată imposibilitatea exercitării prin reprezentare.
Drepturile nepatrimoniale dețin un caracter de universalitate, iar pe cale de consecință, drepturile personalităţii sunt considerate drepturi care aparţin tuturor persoanelor. Cu toate că trăsăturile învederate mai sus s-au materializat în timp în adevărate principii, a fost dezvoltată o tendința cu valoare de excepție constând în aceea că anumite drepturi ale personalității pot face obiectul unor tranzacții patrimoniale. Aici avem în vedere categoria drepturilor personalității care privește protecția valorilor morale (dreptul la demnitate, dreptul la imagine, la onoare etc.) Bunăoară, cu titlu de exemplu, este acceptată valabilitatea convenţiilor cu titlu oneros prin care se permite publicarea unor relatări referitoare la viaţa privată a unei persoane ori folosirea imaginii (chiar și prin hologramă) sau vocii în scopuri comerciale.
Mai mult decât atât, considerăm, că o viitoare problemă sensibilă va consta în aplicarea biotehnologiilor și biomedicinei având ca deziderat îmbunătățirea ființei umane[2]. Apreciem că pe lângă protecția constituțională, penală și prin respectarea normelor bioetice, protecția din perspectiva dreptului civil asupra drepturilor personalității va fi într-o continuă metamorfoză și va cunoaște o dezvoltare deosebită. Astfel, implementarea cuceririlor biotehnologiilor și biomedicinei pentru îmbunătățirea ființei umane va genera în viitor dezbateri aprige cu privire la redefinirea unor părți componente și elemente ale corpului uman cum ar fi organe, țesuturi ș.a. Ne întrebăm, desigur retoric la acest moment, dacă nu cumva în viitor va fi nevoie de redefinirea ființei umane[3]?
Implicațiile juridice pe care le va determina îmbunătățirea ființei umane cu ajutorul biotehnologiei, biomedicinei și inteligenței artificiale vor fi unele deosebit de interesante și vor schimba și viziunea legiuitorului civil, în materie. Ne referim aici, printre altele, la aspectul actual legislativ în materie civilă, materializat prin interdicția de a încheia acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman și elementelor sau produselor sale, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege (art. 66 NCC)[4].
Nu este dificil de prevăzut că prevederile civile vor suferi metamorfoze, din moment ce astăzi știința, tehnologia și inteligența artificială au dus la obținerea și reproducerea artificială a unor țesuturi și organe ale corpului uman.
Considerăm că pe viitor astfel de elemente ale corpului uman obținute pe cale artificială vor putea face obiectul unor tranzacții patrimoniale. Totodată, suntem conștienți de faptul că și drepturile personalității vor suferi anumite metamorfoze esențiale și definitorii.
Chintesența, din perspectiva civilă a protecției drepturilor personalității, constă în unicitatea persoanei ținând cont de dimensiunea fizică, psihico-morală și socială a acesteia.
Pe viitor, precizarea de o importanță deosebită care va trebui să existe ca element juridic fundamental în conținutul oricărei definiții a drepturilor personalității, va consta în voința autonomă umană care va exercita drepturile subiective civile ce au ca obiect valori intrinseci inerente ființei umane, recunoscute de lege ca atare, și care configurează puteri cu un conținut determinat.
Diferența va fi făcută de natura valorii intrinseci a voinței autonome, care trebuie să fie eminamente sau dacă nu, chiar exclusiv umană, și nicidecum produs al inteligenței artificiale.
Ne întrebăm dacă pe viitor legiuitorul internațional și național nu va trebui să deceleze, în materie civilă, asupra drepturilor personalității, și din perspectiva definirii personalității umane și a personalității artificiale. Deși ambele derivate din voințe autonome diferența constă în faptul că una este de sorginte umană, iar cealaltă apare ca un produs rezultat al inteligenței artificiale deținută de roboți umanoizi sau chiar hibrizi.
În concluzie, apreciem că legiuitorul civil național trebuie să se conformeze unei stări permanente de vigilență și va trebui să își însușească o atitudine flexibilă și conectată în raport de instrumentele legale internaționale și regionale, în materie. Astfel, comensurăm că protecția drepturilor personalității din perspectiva civilă va putea, și trebuie să devină cea mai mobilă parte a dreptului civil. Însă, plus-valoarea reglementării acestora în Noul Cod Civil este una de necontestat, vidul legislativ în această materie fiind mult mai periculos decât necesitatea viitoare de a legifera în raport de viteza descoperirilor științifice și aplicațiilor tehnologice și ale inteligenței artificiale, cu implicație juridică în configurarea drepturilor personalității. Totodată, nu trebuie uitată viziunea generală la nivel internațional împrumutată și de legiuitorul român, care dă satisfacție „principiului priorității interesului și binelui ființei umane, care trebuie să prevaleze interesului unic al societății sau al științei”[5].
Bibliografie
1. S. Cercel, E.G. Olteanu, Drepturi ale personalității, în RSJ nr. 4/2009, p. 47.
2. N.M. Vlădoiu, Îmbunătățirea speciei umane – între deziderat și fatalitate, revista Universul Juridic, 08/sept/2020 https://www.universuljuridic.ro/imbunatatirea-speciei-umane-intre-deziderat-si-fatalitate/.
3. Art. 3 CDFUE și Titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
4. NCC, art. 61 – Alin. (2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] S. Cercel, E.G. Olteanu, Drepturi ale personalității, în RSJ nr. 4/2009, p. 47.
[2] A se vedea N.M. Vlădoiu, Îmbunătățirea speciei umane – între deziderat și fatalitate, revista Universul Juridic, 08/sept/2020 https://www.universuljuridic.ro/imbunatatirea-speciei-umane-intre-deziderat-si-fatalitate/.
[3] Idem.
[4] A se vedea și prevederile art. 3 CDFUE și Titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
[5] NCC, art. 61 – Alin. (2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.