Propunere de lege ferenda privind unificarea noțiunilor de caz fortuit și forță majoră într-un singur concept
Gabriel Tița-Nicolescu - octombrie 1, 2016Privire comparativă forță majoră / caz fortuit
După prezentarea noțiunilor introductive, apare ca necesară, utilă și oportună o prezentare paralelă a celor două cauze exoneratoare de răspundere civilă delictuală. Între cele două noțiuni există, după cum se poate observa, mai multe asemănări, care fac dificilă uneori, așa cum spuneam, delimitarea lor.
Prima asemănare: atât forța majoră, cât și cazul fortuit sunt cauze exoneratoare de răspundere (cauze care înlătură răspunderea), fiind prevăzute ca atare în art. 1.351 NCC. A doua asemănare: ambele situații trebuie să se constituie în evenimente imprevizibile (de neprevăzut), și insurmontabile, în sensul că producerea lor nu poate fi împiedicată iar efectele acestora nu pot fi înlăturate, chiar dacă, în fapt, caracterul insurmontabil se analizează cu mai mare atenție și rigoare în cazul fortuit, dat fiind că, în cazul forței majore, acesta este (trebuie să fie) cât de se poate de evident (caracterul absolut invincibil al forței majore).
Deosebirile sunt de nuanță, dar importante. Prima deosebire: forța majoră poate fi numai un eveniment extern, pe când cazul fortuit, chiar dacă nu este cauzat de autorul faptei ilicite, poate deriva și din acțiunile acestuia. A doua deosebire: forța majoră trebuie să fie un eveniment cu adevărat inevitabil și invincibil (imposibil de înfrânt), ceea ce nu se cere, în principiu, la cazul fortuit.
Pentru rigurozitate, trebuie spus și faptul că în răspunderea civilă contractuală, incidența cazului fortuit este diferită față de răspunderea civilă delictuală. Astfel, în obligațiile ce derivă din convenții, întotdeauna, forța majoră este cauză exoneratoare de răspundere, întocmai ca și în cazul obligațiilor ce derivă din delicte civile (indiferent dacă actul normativ care reglementează cazul particular de răspundere civilă delictuală o prevede sau nu); sub acest aspect, nu avem, așadar, deosebiri între cele două tipuri de răspundere civilă. În schimb, în răspunderea contractuală, cazul fortuit este cauză exoneratoare de răspundere doar atunci când legea sau contractul prevede expres acest lucru, în caz contrar, nefiind incidentă cauza de înlăturare a răspunderii, spre deosebire de răspunderea civilă delictuală, unde cazul fortuit înlătură răspunderea, prin efectul dispozițiilor art. 1.351 alin. 1 NCC.
Propunerea de lege ferenda
Conchidem pe aceste chestiuni prin a ne exprima o opinie personală: credem că disocierea celor două noțiuni – caz fortuit / forță majoră – este inutilă și mai mult, creează confuzii majore, cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat, incidența acestor împrejurări este diferită potrivit legii române, în ciuda faptului că premisele și efectele celor două categorii de evenimente sunt foarte asemănătoare. După părerea noastră, ar trebui să existe o singură noțiune (fie că o denumim caz fortuit, fie forță majoră – e mai puțin important) care să delimiteze, în definitiv, orice situație aflată mai presus de voința (intenția) omului, care contribuie hotărâtor la producerea prejudiciului. Cel mai probabil că această delimitare a rămas împământenită în dreptul nostru, ca urmare a literaturii juridice anterioare noului cod civil, cvasiconsecventă în „identificarea” a două categorii de evenimente neprevăzute, urmată, firesc, de jurisprudența instanțelor naționale, care a deosebit, de asemenea, invariabil, între cele două concepte; și aceasta s-a întâmplat, fără îndoială, din cauza faptului că vechiul Cod civil (Codul civil 1864)[5] deosebea între cele două noțiuni, sub influența evidentă a Codului civil francez.
Codul civil Quebec – principala sursă de inspirație a Codului civil român actual – nu mai face nicio deosebire, existând, sub acest aspect, o singură ipoteză care înlătură răspunderea civilă delictuală, și anume forța majoră, adică, în titulatura originală, force majeure (în varianta de limbă franceză), respectiv, superior force (în varianta de limbă engleză)[6]. Potrivit codului canadian, forța majoră este un eveniment imprevizibil și irezistibil, care include cauzele externe cu aceleași caracteristici[7] (este evidentă includerea noțiunii de caz fortuit folosit în dreptul nostru în conceptul mai larg de forță majoră, prin asimilarea și a altor cauze care prezintă caracteristicile unui eveniment imprevizibil și irezistibil).
Nici codificările dreptului privat european, fie că ne referim la dreptul privat, în general, fie că ne referim la materia obligațiilor contractuale, în special, nu mai deosebesc între cele două concepte. Ne referim aici, desigur, la cele două „coduri europene” în materia dreptului civil, care au constituit, după cum se știe (alături de Codul civil Quebec), o sursă importantă de inspirație pentru noul nostru Cod civil, și anume Principle European Contract Law (PECL) și Principles, Definitions and Model Rules of European Private Law – Draft Common Frame of Reference (DCFR). Ambele coduri europene vorbesc despre o singură noțiune, și anume, despre termenul Excuse Due an Impediment, ceea ce, în traducere liberă, ar însemna o scuză din cauza unui impediment, adică, o exonerare de răspundere ca urmare a intervenirii unei situații stipulate și definite expres. Este vorba despre o situație în care o persoană este exonerată de răspundere din cauza unui impediment dincolo de controlul său, la care nu s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil, pe care nu îl putea evita și căruia nu-i putea înlătura consecințele (art. 8:108 PECL, art. III – 3: 104 DCFR). În aceeași măsură, Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaționale folosește doar noțiunea de forță majoră (force majeure), în cuprinsul art. 7.1.7, într-o formă asemănătoare codificărilor europene, nefăcând referire la conceptul de caz fortuit.
În fine, Codul civil italian, a treia sursă de inspirație a Codului nostru civil, în ordinea influențelor legislative (după Codul civil Quebec și cele două codificări europene de drept privat), vorbește în aproape toate situațiile despre noțiunea de caz fortuit, deși, este adevărat, folosește, absolut izolat, și noțiunea de forță majoră (doar în cuprinsul art. 1.785, la răspunderea hotelierului pentru bunurile primite în depozit).
Dar pe lângă sursele directe de inspirație ale Codului civil român, putem indica, în susținerea propunerii noastre, chiar și viziunea sistemului de drept common law, o viziune, de asemenea, invariabilă și unitară, din punct de vedere conceptual, cu privire la împrejurările imprevizibile ce pot exonera de răspundere. În acest sens, reținem că în dreptul cutumiar se folosește doar termenul de forță majoră (din limba franceză – force majeure), termen care desemnează, în esență, o „constrângere irezistibilă”, iar în dreptul contractual, un eveniment care afectează contractul și care este „complet în afara controlului părților”[8]. Totuși, în statele care folosesc aceste sistem de drept, mai întâlnim, frecvent, și termenul frustration of purpose sau frustration of contract (întâlnită frecvent în dreptul comercial şi sub denumirea de commercial frustration), ipoteză care se află însă undeva între impreviziune şi imposibilitate fortuită de executare. Frustration of contract apare atunci când un eveniment neprevăzut compromite însuşi motivul sau scopul pentru care o persoană a luat parte într-un contract; aceasta este, de altfel, şi diferenţa (de nuanţă) faţă de imposibilitatea de executare (fortuită sau rezultată din impreviziune), întrucât imposibilitatea fortuită priveşte obligaţia specifică şi nu scopul încheierii contractului, aşa cum este în cazul frustration of contract. Esențial de reținut este faptul că nici în acest sistem de drept nu avem două noțiuni, cum de altfel, așa cum am văzut, nu avem nici în multe din țările cu sistem de drept romano-germanic care au adoptat un cod civil recent și nici în codificările europene în materie de drept privat.
Așadar, în mod cert, opinia noastră este ca și în dreptul român să lucrăm cu o singură noțiune; această singure noțiune ar trebui să fie forța majoră, pentru un simplu motiv, și anume, că este un termen mai larg, care ar include și noțiunea de caz fortuit.
[5] Potrivit art. 1.083 C. civ. 1864, „Nu poate fi loc la daune-interese cînd, din o forță majoră sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut aceea ce-i era poprit”. Vechiul cod civil mai folosește ambele noțiuni în materia contractului de locațiune (art. 1.435 și 1.475), dar, în mod implicit, și în materia contractului de arendare (art. 1.461), unde se face referire expresă la două categorii de cazuri fortuite, și anume, „cazurile fortuite ordinare, cum : grindina, bruma, etc.” și „cazurile fortuite extraordinare, cum: război și inundațiile neobișnuite în țară”; deducem că primele cazuri ar reprezenta cazul fortuit iar cele „extraordinare” ar fi forța majoră.
[6] Noțiunea de forță majoră este folosită și în dreptul cutumiar – Oxford Dictionary of law, p. 228.
[7] În acest sens, prevederile art. 1.470 C.C.Q. Chiar și în restul Canadei, Code civil du Bas-Canada a renunțat la această dualitate (art. 17 alin. 24 Codul civil 1866), chiar dacă termenul folosit este cel de caz fortuit. Este admis unanim, prin urmare, în toată legislația Canadei, că noțiunile de caz fortuit și forță majoră sunt absolut sinonime, în condițiile în care cei doi legiuitori au renunțat definitiv la a stabili vreo diferență între cele două concepte. Pentru mai multe amănunte cu privire la consecvența legislativă, doctrinară și jurisprudențială în dreptul privat din Quebec și, implicit, în susținerea propunerii noastre de lege ferenda, a se vedea și M. Tancelin, Des obligations en droit mixte du Quebec, Ed. Wilson & Lafleur, Montreal, 2009, p. 570 și urm.
[8] Oxford Dictionary Of Law, p. 228.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.