Nulitatea relativă. Un concept foarte relativ și (ne)constituțional
Vasile Nester - august 1, 2017În ceea ce privește critica privind nelegalitatea efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului fără ca avocatul inculpatului C. N. să fi fost încunoștiințat despre efectuarea acesteia deși solicitase anterior să participe la efectuarea oricărui act de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții a reținut că lipsa apărătorului inculpatului C.N. de la efectuarea percheziției nu este de natură să cauzeze o vătămare drepturilor procesuale ale inculpatului B.R.”
Apreciem că Decizia Curții de Apel nu poate fi primită, fiind contrar principiilor de drept să se considere că tocmai încălcarea unui drept nu este de natură să cauzeze o vătămare drepturilor procesuale. [art. 83 lit. h) coroborat cu art. 92 alin. (2) și (5) și cu art. 159 alin. (9) din Codul de procedură penală].
Organele judiciare au obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către părți și subiecții procesuali principali în tot cursul procesului penal, potrivit principiului dreptului la apărare prevăzut de lege.
Or, având în vedere nerespectarea dreptului menționat anterior, cât și imposibilitatea administrării acestei probe de către instanța de judecată (astfel cum însuși textul art. 282 prevede), apare ca evidentă și necesară obligativitatea aplicării dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, și anume: „Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”.
Astfel cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO, în cauza Cesnieks c. Letoniei (hotărârea din 11.02.2014), utilizarea în cadrul procedurilor penale a probelor obținute prin încălcarea unuia dintre drepturile fundamentale prevăzute de Convenție ridică întotdeauna probleme legate de echitabilitatea procesului penal, chiar dacă admiterea unei asemenea probe nu a fost decisivă în luarea deciziei de condamnare a unei persoane.
De asemenea, dispozițiile art. 6 din CEDO rețin că asistența trebuie să aibă un caracter efectiv, acuzatul având dreptul ca probele incriminatorii să fie administrate în prezența inculpatului sau măcar a apărătorului acestuia.
Pentru a cerceta dacă procedura considerată în ansamblul său a îmbrăcat un caracter echitabil, s-a statuat că respectarea drepturilor apărării impune să se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie în acuzare și de a interoga autorul depoziției respective (cauza Kostovski contra Olanda, 1989).
Într-o altă speță, Prin Decizia Penală Nr. 1082/A/ 30.09.2014, Curtea de Apel București a considerat că „în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, ca urmare a omisiunii instanței de a dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea inculpatului să își pregătească apărarea, Curtea notează că, de principiu, o atare împrejurare poate atrage sancțiunea nulității relative, în condițiile prevăzute de art. 282 alin. (1), (3) și (4) lit. c) din Cod. Or, în speță, deși inculpatul a invocat nulitatea în termen legal (respectiv în cererea de apel), Curtea nu identifică o vătămare a drepturilor sale procesuale de o gravitate care să justifice desființarea hotărârii”.
III. Despre constituționalitatea dispoziției
Orice activitate jurisdicțională trebuie să se întemeieze pe anumite principii fundamentale menite să asigure caracterul unitar și coerența actului de justiție, și mai ales realizarea drepturilor și intereselor legitime ale celor implicați în actul de justiție.
În afară de aceste principii de maximă generalitate și de importanță fundamentală pentru statul de drept, activitatea jurisdicțională se bazează și pe anumite principii și norme procedurale enunțate în codurile de procedură penală și civilă, precum și în alte acte normative speciale[17].
Textul art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede, la nivel de maximă generalitate, că încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 (n.n. – cazurile de nulitate absolută) determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată astfel decât prin desființarea actului.
Acest fapt contravine atât dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituția României, cât și principiilor aflării adevărului și a dreptului la un proces echitabil, principii expres prevăzute de Codul de procedură penală în art. 5 și 8.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție „drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (s.n.)”, astfel că, orice intervenție legislativă având o forță inferioară legii fundamentale și care ar aduce atingere acestor drepturi este profund neconstituțională.
În prezent, legiuitorul condiționează invocarea nulității relative de întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
(i) să existe o încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal;
(ii) prin nerespectarea cerinței legale să se aducă o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali;
(iii) vătămarea să fie dovedită
(iv) vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului;
(v) vătămarea să privească un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate;
(vi) nulitatea să fie invocată în termenul prevăzut de lege și doar de către anumite persoane, cu excluderea posibilității invocării din oficiu de către instanță (așa cum prevedea, spre exemplu, art. 197 alin. 4 teza finală din Vechiul cod de procedură penală – „instanța ia din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei”).
Având în vedere cele ce preced, este evident că se aduce atingere, într-o primă ordine de idei, dreptului suspectului/inculpatului la un proces echitabil (ca drept fundamental ocrotit atât de art. 21 alin. (3) din Constituție, cât și de art. 8 C. pr. pen.), principiului aflării adevărului și, nu în ultimul rând, dreptului la apărare.
Legiuitorul, admițând posibilitatea respingerii unei excepții a nulității relative ca nefondată, instanța întemeindu-se exclusiv pe asumpția proprie că nu subzistă vătămarea procesuală, creează o nepermis de mare posibilitate de apreciere care, într-un final, lipsește de substanță instituția nulității relative.
Pe același raționament expus de către noi, s-a pronunțat și instanța de control constituțional prin Decizia 302/2017 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, atunci când a analizat sancțiunea nulității relative incidentă în cazul încălcării normelor de competență materială și personală a organelor de urmărire penală.
În acest sens, Curtea a reținut următoarele: „În ceea ce privește vătămarea ce trebuie dovedită, Curtea observă că în doctrină s-a apreciat că, deși legea nu precizează în ce poate consta vătămarea procesuală, aceasta se poate constitui în încălcarea drepturilor pe care le au părțile în procesul penal. Totodată, în doctrină, s-a arătat că se poate defini vătămarea ca atingerea adusă principiilor fundamentale ale procesului penal din care rezultă posibilitatea de a nu se realiza scopul acestuia. De asemenea, s-a menționat că, prin vătămare, se poate înțelege orice atingere adusă justiției sau intereselor legitime ale părților. Atingerea se aduce părților din proces în cazul în care li se încalcă un drept procesual ori o garanție procesuală de natură a le asigura apărarea intereselor lor legitime în cursul procesului penal.
Așa fiind, din analiza dispozițiilor art. 282 din Codul de procedură penală și a celor reținute de doctrină, Curtea constată că, în cazul nulității relative, vătămarea se referă la o încălcare a normelor ce are drept consecință o afectare a drepturilor procesuale ale persoanei îndreptățite de a o invoca. Astfel, teoretic, orice încălcare de către organul de urmărire penală a normelor relative la drepturile procesuale poate determina o vătămare independent de respectarea regulilor de competență ale acestuia. În consecință, demonstrarea vătămării va putea fi realizată prin relevarea consecințelor actului organului de urmărire penală, printr-o modalitate independentă, ce nu implică, întotdeauna, analiza respectării competenței acestuia. Cu alte cuvinte, încălcarea de către organul de urmărire penală a normelor relative la drepturile procesuale poate produce o vătămare, chiar și atunci când normele de competență au fost respectate, situație în care vătămarea e mai ușor de dovedit, fiind precis determinată.
Or, Curtea constată că dovedirea unei vătămări a drepturilor unei persoane exclusiv prin nerespectarea de către organul de urmărire penală a dispozițiilor referitoare la competența după materie și după persoană se transformă într-o probă greu de realizat de către cel interesat, ce echivalează, în fapt, cu o veritabilă probatio diabolica, și implicit determină încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil. Tocmai de aceea legiuitorul codurilor de procedură penală anterioare a prevăzut sub sancțiunea nulității absolute nerespectarea normelor de competență materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, vătămarea procesuală fiind, în această situație, prezumată iuris et de iure”.
IV. Concluzii
Încălcarea drepturilor părților sau ale subiecților procesuali implică de la sine o vătămare. Aceasta, odată constatată, nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În atare condiții, considerăm că singurele diferențe față de nulitatea absolută, nu pot fi decât interesul și momentul procesual până la care nulitatea relativă poate fi invocată, condiții care deja le regăsim în art. 282 alin. (2)-(5).
Condiționarea părților sau ale subiecților procesuali de dovedirea existenței unei vătămări și a cerinței ca vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel, face ineficace instituția nulității relative.
Actualmente, cazurile de încălcare a drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali raportate la art. 282 C. pr. pen., sunt rezolvate în sensul inexistenței vătămării.
Opinăm în sensul că această reglementare este contrară principiilor constituționale, drept pentru care se impune a fi modificată de către Ministerul Justiției, instituție care își propune ca în perioada ce urmează să modifice atât dispozițiile declarate neconstituționale, cât și pe cele ce nu au corespondent în practică.
Astfel cum a fost precizat[18], conținutul art. 282 C. pr. pen., ce îndeplinește exigențele constituționale, este după cum urmează:
„Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-au nesocotit drepturile părților ori ale subiecților procesuali principali”.
[17] C. Ionescu, Tratat de drept constituțional contemporan, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 843.
[18] Profesor universitar doctor, Mihai Adrian Hotca, pe www.htcp.eu/cateva-propuneri-de-modificare-a-codului-penal-codului-de-procedura-penala-si-altor-acte-normative/.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.