Neconstituționalitate: art. 112^1 alin. (2) lit. a) („Confiscarea specialăˮ) din Noul Cod penal şi alte excepţii importante

Conform comunicatului de presă din data de 15.01.2015, Plenul Curții Constituționale s-a reunit pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 1121 alin. (2) lit. a) din Codul penal (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 510 din 24.07.2009), dar și alte excepții importante.

1. Noul Cod penal

Conținutul art. 1121 alin. 2) lit. a)

Art. 1121 alin. 2) privitor la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se dispune confiscarea extinsă, prevede la lit. a): „valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;”.

Excepție de neconstituționalitate admisă

Ca urmare a deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1121 alin. (2) lit. a) NCP suntconstituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

2. Alte excepții

Curtea s-a mai pronunțat și cu privire la următoarele excepții:

O.U.G. nr. 34/2006

O altă excepția asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat a fost excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2711-2712 din O.U.G. nr. 34/2006 (publicată în M. Of. nr. 418 din 15.06.2006) privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Conținutul art. 2711-2712

Art. 2711 are următorul conținut:

„(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligația de a constitui garanția de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată de soluționare a acesteia.

(2) Contestația/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanției prevăzute la alin. (1).

(3) Garanția de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condițiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări și se depune în original la sediul autorității contractante și în copie la Consiliu sau la instanța de judecată, odată cu depunerea contestației/cererii/plângerii.

(4) Cuantumul garanției de bună conduită se stabilește prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:

a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) și b);

b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanției;

c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) și b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanției;

d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanției.

(5) Garanția de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puțin 90 de zile, să fie irevocabilă și să prevadă plata necondiționată la prima cerere a autorității contractante, în măsura în care contestația/cererea/plângerea va fi respinsă.

(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanției de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanței de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanției de bună conduită în aceleași condiții de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reține garanția de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și în situația în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281ˮ.

Art. 2712 dispune următoarele:

„(1) În cazul în care contestația este respinsă de către Consiliu sau de către instanța de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanței, autoritatea contractantă are obligația de a reține garanția de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată. Reținerea se aplică pentru loturile la care contestația a fost respinsă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care contestatorul renunță la contestație/cerere/plângere.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanța de judecată respinge contestația ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunțat la contestație/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condițiile art. 2563 alin. (1).

(4) În situația în care Consiliul admite contestația, respectiv instanța competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestației, autoritatea contractantă are obligația de a restitui contestatorului garanția de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.

(5) În situația în care contestatorul se adresează direct instanței de judecată și aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanției de bună conduită reprezintă venituri ale autorității contractanteˮ.

Excepție de neconstituționalitate admisă

Ca urmare a deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 2712 alin.(1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 sunt neconstituționale.

Legea nr. 198/2004

De asemenea, Curtea s-a pronunțat și asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 (publicată în M. Of. nr. 487 din 31.05.2004, abrogată) privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, raportate la cele ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Conținutul art. 9 teza a doua

Art. 9 teza a doua dispunea faptul că acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 (republicată în M. Of. nr. 472 din 5.07.2011) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.

Excepție de neconstituționalitate admisă

În urma deliberărilor Curtea, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituționale.

O.U.G. nr. 34/2013

O altă excepție, cu privire la care, Curtea s-a pronunțat este excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 pct. 2 din O.U.G. nr. 34/2013 (publicată în M. Of. nr. 267 din 13.05.2013) privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea (prin care au fost introduse alin. (11)-(13) în art. 78 din Legea fondului funciar nr. 18/1991) Legii fondului funciar nr. 18/1991 (publicată în M. Of. nr. 1 din 5.01.1998) și ale art. 3 lit. e), art. 4 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din aceeași ordonanță de urgență.

Conținutul art. 78 alin. (11)-(13)

La art. 20 pct. 2 se dispune faptul că la art. 78 se introduc trei noi alineate, alin. (11)-(13), cu următorul cuprins:

„(11) Schimbarea categoriei de folosință în alte categorii de folosință a pajiștilor, înregistrate ca atare la data de 1 ianuarie 2007, așa cum este prevăzut în primul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 30 din 31 ianuarie 2009, în Registrul agricol, este interzisă.

(12) Fac excepție de la prevederile alin. (11) terenurile ocupate de pajiști care, prin degradare sau poluare, și-au pierdut total ori parțial capacitatea de producție, terenuri pe care se vor executa lucrări de ameliorare și amenajare, potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și terenurile care sunt exceptate sau pentru care nu se aplică prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

(13) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (11) sunt lovite de nulitate absolută”.

Excepție de neconstituționalitate admisă

Curtea, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 78 alin. (11) și (13) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituționale în măsura în care schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor în Registrul agricol se realizează de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013.

Conținutul art. 3 lit. e), art 4 alin (1) și art. 12 alin. (3)

În ceea ce privește art. 3 lit. e), art 4 alin (1) și art. 12 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2013, acestea prevăd următoarele:

Potrivit art. 3 lit. e), sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare pajiștile proprietate privată a persoanelor fizice și juridice.

Art. 4 alin (1) prevede faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin intermediul registrului agricol va centraliza anual suprafețele din categoria de folosință pajiști permanente pentru verificarea, controlul și menținerea suprafeței totale ocupate cu pajiști în România la data de 1 ianuarie 2007, așa cum este prevăzut în art. 6 alin. (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003.

Art. 12 alin. (3) dispune faptul că beneficiarii constituirii și reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor proprietății au obligația de a menține categoria de folosință pajiști.

Excepție de neconstituționalitate admisă

Curtea, cu unanimitate de voturi. a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2013 sunt constituționale în măsura în care obligația de menținere în categoria de folosință a pajiștilor incumbă deținătorilor de pajiști înregistrate ca atare în Registrul agricol la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013.

Deciziile sunt definitive și general obligatorii și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională.

Argumentațiile reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial.
 

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Neconstituționalitate: art. 112^1 alin. (2) lit. a) („Confiscarea specialăˮ) din Noul Cod penal și alte excepții importante was last modified: mai 18th, 2015 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Căutare