Modus operandi versus semnătura infractorului
Cezar Cioacă - noiembrie 1, 2020Agențiile de aplicare a legii mențin baze de date cu moduri de operare a infractorilor care permit investigatorilor să recunoască un tipar de comportament infracțional, să asocieze un grup de infracțiuni cu un singur făptuitor, „să prezică” cu aproximație următoarea țintă și următoarele acțiuni ale criminalului și, data viitoare când va comite o faptă de natură penală, să existe posibilitate de a-l surprinde în flagrant atât organele de poliție, cât și victimele, martori oculari sau alte persoane, flagrant ce se va realiza prin caracteristicile înregistrate ale activității lor infracționale.
Un pas adecvat de analiză și corelație a criminalității este de a conexa cazurile ce au mod de operare asemănător. Cu toate acestea, un anchetator nu poate respinge ipoteza cum că o infracțiune se poate lega de o alta prin anumite activități ale unui infractor în serie doar studiind M.O. Un anchetator își pune nenumărate întrebări ce îl vor conduce la tiparul și tipologia M.O., astfel:
a. Ce îl determină pe un infractor să folosească un anumit M.O.?
b. Ce influențe îl modelează?
c. O. este static sau dinamic?[17]
Răspunsurile la aceste întrebări îi ajută pe anchetatori să evite eroarea de a atribui o importanță prea mare M.O. în strânsă conexiune cu infracțiunile cercetate.
Baza de date cu modus operandi reprezintă cea mai eficientă baza de date de cunoaștere a infracțiunii, precum și cea mai importantă bază de contact personale ce au legătură cu faptele comise, contacte ce se referă la infracțiuni îndreptate împotriva persoanei, rețele infracționale și rețele specializate. Metoda tradițională de compilare a unui modus operandi cu faptele comise este, încă, considerată eficientă după șaizeci de ani de utilizare.
În acest sistem, următoarele date sunt considerate elemente importante și eficace pentru identificarea unui tipar, a unei semnături a infractorului, astfel:
1. Proprietatea – tipul de proprietate în care se acționează oferă un indiciu excelent în infracțiunile îndreptate împotriva proprietății;
2. Descrierea – dacă a fost anchetat anterior, baza de date oferă o descriere exactă a anumitor obiceiuri ale făptuitorului ce reprezintă cel mai important indiciu al identității acestuia. Dacă persoana este recidivistă sau este cunoscută, fiind suspectată de comiterea altor fapte și cercetată anterior, fișierul va conține și fotografiile de semnalmente și de identificare ale suspectului.
3. Cercetarea amănunțită a locului comiterii faptei de natură penală – utilizarea tuturor simțurilor la locul comiterii unei fapte de natură penală este importantă, deoarece poate duce la găsirea unui tipar util. Bunurile, obiectele, valorile, înscrisurile percepute prin propriile simțuri ale investigatorului vor contribui la imaginea completă.
4. Motivul – pe lângă fapta de natură penală comisă, există multe alte motive care generează acțiunea. Ocazional, cum ar fi la infracțiunile îndreptate împotriva persoanei (omorul, violul sau agresiunea), un model de comportament poate fi observat într-o serie de infracțiuni. Acest model este deosebit de frecvent în faptele de natură penală comise de un sociopat sau psihopat.
5. Timpul – perioada în care au fost comise infracțiunile, reprezintă un element important în evaluarea tiparului. Desigur, deoarece momentul exact al comiterii faptei nu poate fi stabilit cu ușurință în multe cazuri, anchetatorul trebuie să încerce să stabilească intervalul de timp în care a fost comisă fapta, în limite rezonabile.
6. Particularități ale slăbiciunii caracterului și temperamentului infractorului se vor dezvălui, în mod normal, în mediul nealterat al locului comiterii faptei. Particularități și obiceiuri dependente, automate, mecanice, dobândite, dintre care amintesc consumul de substanțe lichide sau de alimente ale unei victime, defecarea la fața locului sau într-o anumită locație, sustragerea unor obiecte care par lipsite de importanță, precum cravata, manșete, obiecte vestimentare intime ale victimei, sunt importante în aflarea semnăturii autorului.
7. Particularități evidente – un observator al infracțiunii poate fi în măsură să furnizeze indicii valoroase notând idiosincrasiile criminalului. Tipare de vorbire, bâlbâielile sau accentul sunt indicii importante ale stabilirii identității. De asemenea, enunțarea, dialectul și dicția pot fi și ele importante. Anchetatorii compară modul în care a fost comisă o infracțiune cu înregistrările stocate în secțiunea modus operandi aflată în evidențele poliției. Dacă aceste comparații au succes, un investigator obține date despre posibili suspecți. Poliția judiciară face lunar un debriefing al modurilor de operare nou investigate altor detectivi, la ședințele lunare, pentru a face comparații și a decela similitudini și analogii. Agențiile de poliție ce folosesc extensiv modus operandi au mare succes în soluționarea infracțiunilor de tâlhărie, furt, fraudă, violuri, omoruri și infracțiuni la regimul financiar- bancar.
Fișierul modus operandi conține atât de multe informații despre metoda de operare a infractorilor cunoscuți, încât acesta se citește adesea ca o biografie. Aceste fișiere pot identifica un făptuitor, creându-l suspect, al cărui „modus operandi” al infracțiunilor trecute, rămase cu A.N. (autor necunoscut), se potrivește cu faptele actuale. Desigur, faptele și operațiunile anterioare ale unui suspect trebuie să prezinte suficiente similitudini cu faptele actuale pentru a fi identificate. Acestea trebuie să aibă mai multe caracteristici în comun cu infracțiunea cercetată pentru a justifica realizarea unei legături între două cauze.
Asemănările dintre metodele de operare, în combinație cu alte indicii și oportunități, sunt instrumente importante în identificarea infractorilor, pentru că scad probabilitatea unei greșeli, pentru că scad posibilitatea de a suspecta o persoană de comiterea vreunei infracțiuni fără a exista date și indicii temeinice. Stocarea datelor privind infracțiunile după modus operandi permite organelor de poliție să compare cazurile penale rămase cu Autori Necunoscuți cu ajutorul tehnicii/-ilor de profilare și comparare a infractorilor reținuți. Conectarea acestor infracțiuni nesoluționate la o persoană reținută sau arestată reprezintă indiciul prin care poliția trebuie să își actualizeze în continu dosarele și fișierele de modus operandi; în caz contrar, activitatea infracțională relevantă poate fi eșuată sau ratată.
Iată un exemplu despre modul în care funcționează modus operandi:
În timp ce lucra ca anchetator pentru Serviciul de Investigații Criminale, Infracțiuni Ușoare, N.I. a investigat o serie de spargeri de locuințe care au avut loc în localitatea unde își avea competența materială. Pe parcursul acestor jafuri, spărgătorul se defeca pe masa de bucătărie, indiferent de ora la care acționa sau indiferent dacă era sau nu locuită casa.
În unele cazuri, defecația este folosită ca răzbunare îndreptată împotriva unei anumite persoane. Cu toate acestea, M.O. al acestui spărgător special ar fi folosit întotdeauna, într-o anumită locație, și anume pe masa de bucătărie a victimei, ca un tipar.
Un bărbat pe nume Nicu R. a fost eliberat recent din închisoare și a început să spargă casele din zonă. În timp ce Nicu R. era încarcerat, anchetatorii au aflat și au supravegheat mai bine trucurile „specializării” sale. Până la urmă, considerăm închisoarea un fel de colegiu în care îți înveți meseria mai bine decât dacă ai fi aflat în lumea reală, externă, crudă și trebuie să muncești pentru a-ți asigura mijloacele de trai. Nicu R. a învățat cum să deschidă mai bine ferestrele și ușile de acces în locuință, cum „să lucreze”[18] ușa garajului și cum să ocolească cu succes sistemele de alarmă. De asemenea, a învățat cum să-și selecteze victimele, astfel încât să obțină mai ușor și mai bine cele necesare, în aceeași perioadă de timp. Dar un lucru pe care Nicu R. nu l-a învățat a fost un nou „modus operandi”: după ce a intrat într-o casă prin metodele sale obișnuite, și anume a pătruns printr-o ușă de pe terasă sau prin escaladarea unei ferestre aflată în partea din spate, ascunsă a imobilului, întotdeauna prin spatele casei, și a defecat de fiecare dată pe masa din bucătărie a victimei.
Pe baza celor expuse se conturează următoarele motive care au făcut acest lucru posibil, astfel:
1. Era nervos! Activitatea sa infracțională a creat o astfel de agitație în corpul său, încât a trebuit de fapt să-și golească intestinele. Se pune întrebarea, de ce a ales masa de bucătărie?
Adevăratul motiv a fost că era obsesiv-compulsiv în ceea ce privește germenii bacterieni și prezența virusurilor (ținând cont că ne aflăm în contextul pandemie de SARS-CoV-2), făptuitorul spălându-se constant pe mâini și fiind preocupat să nu se îmbolnăvească. În timp ce era încarcerat, era cunoscut că ia cantități mari de hârtie igienică, reviste, cărți, prosoape de hârtie sau orice ar fi putut și le așeza pe scaunul toaletei, astfel încât pielea goală să nu atingă capacul toaletei, fiind ipohondru. De asemenea, nu i-a plăcut să spele toaleta cu mâna liberă, așa că a folosit un obiect de unică folosință, cum ar fi un băț sau ștergar. Nici măcar nu s-ar opri să spele toaleta folosind peria special destinată, pentru că asta ar face germeni pe fundul toaletei să se transfere pe perie, care ulterior ar putea să se transfere și să se răspândească în corpul său.
În primele etape ale c.f.l. în cazul acestor spargeri de locuințe, N.I. a remarcat că Nicu apărea frecvent în baia persoanei, iar investigatorii au găsit scaunul de toaletă blindat prin stratificare cu multe, multe bucăți de hârtie igienică. Întâmplător, Nicu a contactat o infecție în zona sa genitală. El a atribuit acest lucru folosirii toaletei victimei, deși nu exista vreo o posibilitate în acest sens din cauza hârtiei igienice plasate pe scaun. Deci, din acel moment, a defecat pur și simplu pe masa de bucătărie a victimei.
Când acest anume M.O. s-a conturat, anchetatorul a mers pur și simplu la Nicu și s-a confruntat cu mijloacele de probă descoperite la fața locului. În timpul unei percheziții la domiciliul suspectului Nicu, s-a constatat că locuința acestuia conține multe obiecte care erau legate de furturile ce au avut loc săptămâni și luni mai devreme în localitate. Aceasta este o speță clasică a folosirii modului de operare a unui infractor care poate ajuta organele de aplicare a legii la identificarea, reținerea și prinderea acestuia.
În infracțiunile comise cu violență, răspunsurile victimelor pot influența în mod semnificativ evoluția M.O. Dacă un violator are probleme în a controla o victimă el își va modifica M.O. pentru a se acomoda și a depăși rezistența. El poate aduce bandă ductilă sau alte obiecte folosite pentru a lega victima, poate folosi o armă de foc sau o armă cu care poate îmblânzi voința și reacțiile victimei/lor și pentru a o incapacita. Dacă aceste măsuri sunt ineficiente, el poate recurge la acte de-o violență și intensitate mai mare, ajungând chiar la uciderea acesteia.
Acele activități ale infractorului care au fost considerate M.O. (adică, acțiunile angajate în comiterea infracțiunii, completarea infracțiunii, răpirea victimei sau eludarea depistării) au fost excluse, cu excepția cazurilor în care a existat o suprapunere între ritual și M.O., cum ar fi incendierea și dezmembrarea corpului victimei (depeșarea ei).
Într-o descriere amănunțită, Douglas și Munn explică diferență dintre M.O. și semnătură astfel „ (…) is a learned behavior that (…) evolves as an offender gains experience and confidence [by committing more crimes, (…) while] (…) the signature [a term that, unfortunately, has been often used synonymously with ritual] aspect stays the same, whether it is the first offense or one committed ten years later. The ritual may evolve, but the theme remains constant”[19].
Prădătorul violent prezintă adesea un alt element al comportamentului infracțional în timpul unei infracțiuni, distinct de M.O. și anume semnătura sa – cartea sa de vizită. Această conduită penală depășește acțiunile necesare pentru comiterea infracțiunii – M.O. – și indică personalitatea unică a infractorului.
Semnătură reprezintă acele fapte săvârșite de un infractor, care nu sunt necesare pentru completarea infracțiunii. Convergența lor poate fi folosită pentru a sugera nevoile psihologice sau emoționale ale infractorului (aspectul semnăturii). Ele sunt înțelese mai bine ca fiind o reflectare a personalității făptuitorului, a stilului său de viață și a experiențelor de dezvoltare ale acestuia. Spre deosebire de M.O., semnătura unui infractor în serie nu se va schimba niciodată în centrul său, reprezentând imaginea personalității, caracterului și temperamentului, reprodusă în urma exercițiului permanent anterior dobândit.
Anumite detalii pot fi perfecționate de-a lungul timpului (de exemplu, ucigașul în serie care efectuează o mutilare post-mortem cu timpul, pe măsură ce se experimentează, săvârșind noi infracțiuni violente, va „mutila” cadavrul post-mortem din ce în ce mai rafinat), însă baza semnăturii, rădăcina, va rămâne aceeași (efectuând mutilări post-mortem, în acest exemplu).
Ce constituie această semnătură? Victimele supraviețuitoare sau martorii atestă uneori elementele comportamentale deviante ale semnăturii. De exemplu, un prădător sexual poate dezvolta o parte a semnăturii sale prin angajarea în acte de dominare, manipulare și/sau control în timpul etapei de agresare verbale, fizice sau sexuale a atacului. Un limbaj sau un script excepțional vulgar sau abuziv reprezintă o semnătură verbală. Când infractorul se adresează și agresează verbal o victimă, el cere un răspuns verbal particular de la ea (de exemplu, „Spune-mi cât de mult te bucuri de sex cu mine” sau „Spune-mi cât de bun sunt”). Un violator ar putea, de asemenea, să alipească propriului său scenariu prin implicarea în etape, faze sau tipuri de activități sexuale, într-o ordine prestabilită, cu diferite victime.
Ca exemplu, Hazelwood și Warren au descoperit că „aspectul ritualic ca «semnătură» al infracțiunii… nu se schimbă dramatic; este conceput pentru a răspunde fanteziei motivate de către infractor și, prin urmare, rămâne activ psihoxual în timp”[20].
De fapt, comportamentul ritualic servește unei puternice nevoi emoționale ale infractorului încât, în baza acestuia, pot crește șansele de a fi prins și reținut. El poate, de exemplu, să lase mijloace de probă suplimentare în urmă, să petreacă timp inutil la locul faptei sau să se întoarcă la fața locului pentru a efectua acte, operațiuni și acțiuni suplimentare cu cadavrul.
Hazelwood și Warren au reliefat diferența între ritual (act repetitiv la locul faptei) și semnătura ca fiind „o combinație unică de comportamente care apar în două sau mai multe infracțiuni”[21]. Ei au fost destul de fermi în discuțiile lor despre ritual. De exemplu, aceștia au susținut că ritualul nu poate apărea în fiecare infracțiune de omucidere dintr-o serie, din cauza mai multor factori, cum ar fi digresiunea timpului, starea de spirit a infractorului și diverse circumstanțe externe care ar putea dilua, modifica sau întrerupe săvârșirea unei infracțiuni. Mai mult, „unele (trăsături) ale infracțiunii pot servi ca parte a ritualului și nu pot fi recunoscute ca atare… sau (pot fi luate) în mod greșit pentru a face parte din M.O., în timp ce în alte cazuri, un element al faptei de natură penală… poate funcționa atât ca M.O. și ritual”[22].
Cea mai mare parte a cunoștințelor noastre despre comportamentul ritualistic și semnătură a fost obținută din experiența clinică a evaluării infractorilor și din investigațiile criminalistice ale faptelor comise[23]. S-a constatat că incidența comportamentului ritualic în unele cazuri de omucidere cu tentă sexuală, în serie, este de până la 95 %[24], dar perseverența cu care infractorii manifestă acest comportament într-o serie de victime este încă neclară.
Recent, Bateman și Salfati[25] au studiat coerența comportamentală într-un eșantion (obținut din Sistemul de cercetare și urmărire a omuciderilor din Seattle) a 90 de infractori, fiecare dintre ei comițând cel puțin cinci omucideri. Acești cercetători au descoperit un nivel relativ ridicat de consecvență și perseverență comportamentală în ceea ce părea a fi fost acte ritualice: o incidență de 72,8 % la acei infractori care desfigurează, 83,7 % la cei care se angajează în sex antemortem, 85,6 % în cei care torturează, 85 % la cei care forțează victima să facă sex oral și 88,3 % la cei care se implică în sex vaginal.
Aceste rezultate acordă sprijin empiric ideii că există consecvență în comportamentul repetitiv-ritualic; cu toate acestea, studiul nu a utilizat un eșantion omogen de criminali în serie și nu a abordat întrebarea dacă aceste acte ritualice sunt unice și pot fi considerate în mod legitim o semnătură a infractorului.
Ritualul poate fi definit ca reprezentând acele acte și fapte comise la fața locului de către infractor, care sunt inutile în vederea ducerii la bun sfârșit a actului criminal, activitate ce depășește posibilitatea care ar putea provoca moartea și care a fost creat și aplicat la cel puțin două victime.
Drept exemplificare, pot include poziționarea corpului anormală în raport cu fapta comisă, inserții de obiecte străine în orificiile victimei, folosirea actelor și faptelor de tortură sau suprasolicitare care au avut loc la cel puțin două victime dintr-o serie.
Semnătura sau „cartea de vizită” a infractorului se poate defini ca fiind un act ritualic caracterizat printr-un comportament distinct sau unic, care nu a fost văzut în niciun loc al faptei din eșantionul analizat (de exemplu, enuclearea ochilor); un act ritualic care a folosit un mod unic sau distinct de a desfășura un act criminal familiar (de exemplu, victima este găsită cu picioarele întinse, brațele întinse în formă de cruce și susținute pe perne) sau reprezintă o combinație de acte și fapte care, luate împreună, sunt distincte și unice (de exemplu, introducerea de legume în orificiile victimei și fotografierea acestora).
Semnătura este o marcă sau un ritual cu caracter personal, de natură simbolică sau compulsivă, pe care un infractor o lasă în urmă la locul faptei. Evoluează dintr-o nevoie psihologică din partea infractorului pentru a dezvolta o fantezie personală, care este acționată în realitate în timpul săvârșirii infracțiunii[26].
Semnătura nu este neapărat evidentă în fiecare dintre infracțiunile unui infractor în serie.
[17] Idem, Douglas J. și colab. (2013) – op. cit., p. 20.
[18] Limbaj convențional, întrebuințat mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății.
[19] Douglas JE, Munn C. (1992), Violent crime scene analysis: modus operandi, signature, and staging. FBI Law Enforce Bull nr.61, p. 3-4 – „… este un comportament învățat care… evoluează, ca infractor câștigă experiență și încredere [angajând mai multe infracțiuni… în timp ce]… semnătura [un termen care, din păcate, a fost adesea folosit sinonim cu aspectul ritualului] rămâne la fel, indiferent dacă este la prima infracțiune sau a comis alta zece ani mai târziu. Ritualul poate evolua, dar tema rămâne constantă”.
[20] Hazelwood RR, Warren JI (01.01.1990), The sexually sadistic criminal and his offenses, The Bulletin of the American Academy of Psychiatry and the Law 18(2), pp. 163- 168.
[21] Hazelwood RR, Warren JI, (2003), Linkage analysis: modus operandi, ritual, and signature in serial sexual crime. Aggress. Violent Behav. Nr.8, p. 590.
[22] Ibidem.
[23] Idem, Douglas JE, Munn C. (1992), op. cit., pp. 32-35.
[24] Warren J, Hazelwood RR, Dietz P.E.(1996), The sexually sadistic killer. J Forensic Sci. nr. 41, pp. 970- 974.
[25] Bateman AL, Salfati CG (2007), An examination of behavioral consistency using individual behaviors or groups of behaviors in serial homicide. Behav. Sci Law nr.25, pp. 527-544.
[26] Pistorius, M. (2005). Profiling serial killers and other crimes in South Africa. Johannesburg: Penguin Books, p. 29.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.