Infracţiunea de luare de mită
Răzvan Doseanu - septembrie 1, 20153. Conţinutul constitutiv
3.1. Latura obiectivă
A) Elementul material al infracţiunii de luare de mită se poate realiza fie printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase, fie printr-o inacţiune[77].
Astfel, rezultă că prima modalitate de săvârşire a infracţiunii, din analiza textului incriminator, constă în fapta subiectului activ de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite[78].
„A pretinde” ceva înseamnă a cere insistent ceva, a formula pretenţii[79]. În această situaţie, iniţiativa săvârşirii luării de mită porneşte de la făptuitor. Această pretindere, însă, nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor[80].
Simplul fapt al pretinderii, act preparator în raport cu primirea, este suficient pentru consumarea infracţiunii, fiind lipsit de relevanţă, pentru existenţa infracţiunii, dacă fapta a fost sau nu urmată de primirea banilor pretinşi[81].
În caz de pretindere, iniţiativa aparţine întotdeauna funcţionarului public, elementul obiectiv al infracţiunii fiind realizat independent de acceptarea sau neacceptarea cererii de către particular, fapta putându-se comite prin cuvinte, gesturi, scrisori sau orice alt mijloc de comunicare, însă trebuie înţeleasă de către cel căruia i se adresează.
În practica judiciară s-a decis că infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul pretinderii folosului şi nu în momentul în care funcţionarul a şi primit folosul material, fiind suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, indiferent dacă fapta a fost sau nu urmată de primirea banilor pretinşi sau promişi[82]. De exemplu, săvârşeşte această infracţiune administratorul unei societăţi comerciale, care are ca obiect şi desfăşurarea de jocuri de întrajutorare, de a pretinde ori primi sume de bani pentru a asigura premierea anticipată a unor persoane[83] sau a comis infracţiunea de luare de mită, printr-o acţiune de „pretindere”, inculpatul care a cerut unei persoane o sumă de bani pentru a-i întocmi documente de restituire a unor garanţii vamale, solicitarea, deosebit de clară a făptuitorului, fiind întărită şi de faptul tergiversării întocmirii respectivelor documente[84].
În doctrină, s-a susţinut că pretinderea poate fi şi aluzivă, dar, în acelaşi timp, neechivocă, fiind suficient ca ea să fie inteligibilă pentru cel căruia i se adresează[85].
Nu este necesar ca suma de bani să fie determinată în concret în momentul pretinderii, fiind suficient să fie exprimată într-un procent din valoarea sumelor totale ce i-au fost aprobate drept compensaţii mituitorului[86].
Acţiunea de primire de bani sau alte foloase necuvenite este a doua variantă sub care se poate prezenta elementul material al luării de mită.
„A primi” ceva înseamnă a lua în posesie, sau a accepta ceea ce ţi se oferă sau ţi se dă[87], cu alte cuvinte reprezintă intrarea efectivă a agentului în posesia folosului ilicit[88]. Primirea implică o dare corelativă şi, prin urmare, iniţiativa aparţine mituitorului, iar acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană, adică să existe o relativă concomitenţă între acceptarea propunerii şi primirea efectivă a banilor sau a altor bunuri[89]. Astfel, constituie infracţiunea de luare de mită, fapta inculpatei, medic la un dispensar de a primi de la salariaţi diverse sume de bani pentru a le elibera certificate de concediu medical[90]; funcţionarul public care observă că solicitantul îi pune în cutia de pe birou o sumă de bani pentru a face un act la care era obligat după lege şi nu refuză folosul oferit[91]; sau profesorul care primeşte o sumă de bani pentru a promova o elevă la disciplina pe care o predă[92].
În general, orice primire implică o acceptare, care poate interveni fie chiar în momentul primirii, fie anterior. În cazul luării de mită – varianta de care ne ocupăm acceptarea şi primirea nu se pot produce însă decât în acelaşi timp, deoarece, dacă ar fi avut loc o acceptare a unei promisiuni de bani ori alte foloase anterior primirii acestora, infracţiunea de luare de mită s-ar fi consumat în momentul acceptării. De aceea, primirea este spontană, iniţiativa aparţinând mituitorului[93].
Se poate întâmpla ca funcţionarul public în momentul în care ajunge în posesia folosului său să nu îl refuze, dar nici să-şi manifeste expres dorinţa de a-l primi (de exemplu, lasă pe masă banii, biletul de avion sau de teatru etc.)[94]. În acest caz, din moment ce el nu refuză beneficiul folosului său, păstrând posibilitatea de a intra efectiv în posesia acestuia, considerăm că ne aflăm în faţa unei „primiri”, în sensul prevederilor art. 289 Cod penal, şi aceasta chiar dacă, între timp, avantajul respectiv a încetat de a mai putea fi valorificat (de exemplu, data biletului de avion a expirat)[95].
În cazul în care banii sau foloasele au ajuns la funcţionarul public prin poştă, în urma expedierii lor cu trenul sau în alt mod asemănător pentru a se exclude ideea primirii destinatarul trebuie să-şi manifeste cât mai neîntârziat voinţa de a nu le accepta. El nu este obligat să le expedieze trimiţătorului, suportând astfel cheltuielile de transport, dar dacă nu o face trebuie să denunţe fapta autorităţilor. Dacă darul sau folosul este predat unei persoane din familia funcţionarului public, primirea se consideră numai atunci când acesta, aflând despre remiterea folosului şi fiind conştient că acesta îi este destinat lui, în considerarea efectuării unui act de serviciu, se hotărăşte să-l păstreze[96].
Primirea se poate realiza nu numai ca urmare a remiterii banilor, bunurilor ori altor foloase, dar chiar şi fără o înmânare materială a acestora, de exemplu: în cazul unei dispoziţii, chiar verbale, dată unui terţ, de a preda un lucru, o valoare sau de a îndeplini o activitate din care rezultă un câştig pentru funcţionarul public; în situaţia remiterii unui cec la purtător ori a unei recipise de depozit; în cazul înmânării cheilor clădirii unde se află obiectul care se dă mită. Desigur, în situaţiile de mai sus nu este vorba de o promisiune, întrucât promisiunea presupune o remitere viitoare afectată de condiţia acceptării, ceea ce nu este cazul în exemplele menţionate[97].
Practica judiciară a reţinut că primirea unei sume de bani, cu titlu de împrumut, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, constituie infracţiunea de luare de mită, întrucât împrumutul constituie un folos, în sensul textului incriminator al acestei fapte[98].
În opinia noastră, în raport cu actuala reglementare, primirea foloaselor necuvenite se poate realiza şi după întocmirea actului de către făptuitor.
Cea de a treia variantă alternativă a elementului material al infracţiunii de luare de mită constă în acceptarea promisiunii.
„A accepta promisiunea” de bani sau alte foloase necuvenite presupune acordul expres sau tacit (dar neîndoielnic) al făptuitorului referitor la oferta (de mită) făcută de mituitor[99]. Se înţelege că, în acest caz, iniţiativa aparţine mituitorului, iar funcţionarul public, fiind pus în faţa promisiunii, o acceptă. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită, iar în acest din urmă caz, ea poate să rezulte şi din nerespingerea promisiunii ori din anumite manifestări care indică neîndoielnic acceptarea[100]. Se consideră acceptare şi conduita persoanei care nu dă la o parte, nu refuză, nu-şi manifestă dezacordul faţă de promisiunea mituitorului. Nerespingerea promisiunii de mită este o acceptare tacită, astfel că nu trebuie să fie incriminată distinct pentru a se stabili obligaţia funcţionarului public de a respinge o asemenea promisiune şi a-l sili să iasă din apatie faţă de solicitările exterioare, asociindu-l astfel la opera de prevenire a infracţiunilor şi de apărare a onoarei şi prestigiului funcţiei pe care o ocupă.
Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită nu interesează dacă funcţionarul public săvârşeşte faptele incriminate direct, adică el însuşi, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane, în ambele situaţii el are calitatea de autor.
Acceptarea de promisiuni nu realizează elementul material al incriminării dacă făptuitorul denunţă de îndată celor în drept că i s-au făcut promisiuni de dare de mită[101].
Fiind o infracţiune cu conţinut alternativ, dacă făptuitorul realizează mai multe dintre acţiunile incriminate (de pildă, acceptarea este urmată de primirea banilor promişi), unitatea infracţiunii nu este afectată, nefiind incidente regulile concursului de infracţiuni[102].
Actualul Cod penal nu a mai prevăzut drept variantă alternativă a elementului material al infracţiunii nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite ce implica atitudinea făptuitorului care nu are o reacţie fermă expresă în faţa unei oferte de mituire; această modalitate de comitere a infracţiunii prevăzută de vechiul Cod penal a fost, prin urmare, dezincriminată prin actualul Cod penal, în măsura în care nu se reţine o acceptare tacită şi neîndoielnică a promisiunii[103].
[77] Ionuţ Andrei Barbu, Reflections on the active subject and the essential conditions for the offense of bribe receipt, în „Journal of Criminal investigations”, vol. V – ISSUE 2/2012, Editura Universul Juridic, Bucureşti, p. 62.
[78] Vasile Dobrinoiu, Noul Cod penal Comentat…, p. 497.
[79] A se vedea Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Universul Enciclopedic Gold, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti 2009, p. 845.
[80] Într-o speţă, a săvârşit infracţiunea de luare mită, inculpatul care nu întocmea dosarele de pensionare, ci avea, potrivit fişei postului, doar atribuţia de a calcula timpul util de muncă, dar care a pretins şi primit diverse sume de bani, lăsând să se înţeleagă că el va întocmi dosare de pensionare numai foştilor membri ai C.A.P. care dau sumele respective. A se vedea în acest sens, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 1923/1995, în „Dreptul” nr. 5/1996, p. 129.
[81] A se vedea Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1032/1968, în „Revista română de drept” nr. 9/1968, p. 188.
[82] Petre Dungan, Tiberiu Medean, Viorel Paşca, Drept penal. Partea specială Prezentare comparativă a noului Cod penal şi a Codului penal din 1968, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 12.
[83] Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 1117/1998, www. legis.ro (accesat la data de 3 august 2015).
[84] Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia 2461/1997, în Culegere de decizii pe anul 1997, p. 334-336.
[85] Viorel Paşca, Luarea de mită (Infracţiuni de corupţie), în Noul Cod penal comentat. Partea specială, vol. II, Vasile Dobrinoiu, Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Viorel Paşca, Maxim Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Chiş, Costică Păun, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 181.
[86] Constantin Duvac, op. cit., p. 108.
[87] Dicţionarul explicativ al limbii române, p. 849.
[88] A se vedea Constantin Bulai, Avram Filipaş, Constantin Mitrache, Drept penal român, Curs selectiv pentru licenţă 1997, Editura Press Mihaela SRL, Bucureşti, 1997, p. 135.
[89] Vasile Dobrinoiu, Traian Dima, Drept penal. Partea generală. Partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 513.
[90] Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 129/1993, în „Dreptul” nr. 9/1994, p. 91.
[91] Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 2254/1984, Vasile Papadopol, Ştefan Daneş, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 186.
[92] Viorel Paşca, Secţia penală, decizia nr. 3563/2000, în „Buletinul jurisprudenţei 2000”, p. 250-251.
[93] Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, op. cit., p. 483.
[94] Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 2254/1984, în R3, p. 186.
[95] Vasile Dobrinoiu, Traian Dima, op. cit., p. 513.
[96] Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, op. cit., p. 483.
[97] Ibidem, pp. 483-484.
[98] A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, dec. nr. 6560/2004, în „Revista de drept penal” nr. 1/2006, p. 157.
[99] Mihail Udroiu, op. cit., p. 369.
[100] Mirela Gorunescu, Titlul V- Infracţiuni de corupţie…, cit. supra., p. 552.
[101] Siegfried Kahane, Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul), în Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV, Vintilă Dongoroz ş.a., Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972, p. 132.
[102] Constantin Duvac, op. cit., p. 110.
[103] Mihail Udroiu, op. cit., p. 369.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.